Partea intunecata a creditarii

E rau sa vrei mai mult decat iti poti permite? E un pacat sa ai masina cat jumate din valoarea casei? Tu nu iti doresti sa te inconjoare tot soiul de gadgeturi la moda, sa prinzi macar o vacanta exotica pe an si sa iti renovezi casa ca sa-i schimbi "aerul"? Ce daca ai doar salariul mediu pe economie, la banca e intotdeauna cineva amabil, care iti intelege dorintele si vede pasul mic care te desparte de fericire. Cam asta era discursul in ultimii 2-3 ani, dupa care economia a cazut, bancile au intors foaia, povara ratelor a devenit insuportabila pentru multe familii.

Nu este bineinteles o situatie tipic romaneasca; si prin alte parti bula creditului a umflat multe alte mici baloane, in special in imobiliar, noi excelam poate prin inconstienta (in ultimii 45 de ani creditul si problemele asociate lui lipsisera din experienta cotidiana) si prin viteza cu care am ajuns supraindatorati. Alt fenomen vreau insa sa subliniez. Cine a ajuns sa gafaie sub povara ratelor, preseaza la randul lui angajatorul, consumatorul, beneficiarul serviciilor pe care le ofera pentru a accepta tarife mai mari, deci marje de profit mai consistente, care sa faca mai suportabila viata debitorului. Preturile cresc, salariile trebuie majorate. Guvernele pun la randul lor paie pe focul inflatiei avand (alaturi de banci care manuiesc parghia creditului) dreptul de a dilata masa monetara prin tiparire de titluri de stat purtatoare de dobanda. Cine are venituri insuficiente sau nu are deloc depinde de bunavointa autoritatilor (venit minim garantat, pensii sociale, etc) pentru a nu face foamea. Iata cum apare o excelenta masa de manevra si santaj in campanile electorale.

Mecanismul generarii imprumuturilor pune permanent presiune pe preturi, obligand cetateanul mediu sa se integreze cat mai bine in sistem pentru a tine pasul sau sa ramana aproape la mila publica. Cine vrea sa traiasca boem, din mici joburi sezoniere sau lucrand doar part-time are viata grea din cauza celor care si-au facut-o grea pe a lor acceptand sa munceasca mai mult pentru banci decat pentru ei si a unor Guverne iresponsabile care au vrut sa ia ochii electoratului cu investitii publice spectaculoase (nu e si cazul Romaniei, aici grosul banii publici se dreneaza profesionist spre buzunarele clientelei).

Ne punem a doua centura de siguranta?

Porumbelul i-a scapat lui Vasile Blaga, o dezmintire anemica a venit din partea lui Radu Berceanu, care s-a pronuntat ieri impotriva unui nou acord cu FMI. Dupa care Blaga a revenit, afirmand ca un acord cu Fondul este oricum necesar, fie el cu imprumut sau nu. Ce sa intelegem din babilonia asta?

1. In buna traditie a trombonirii bizonului autohton, cand se sugereaza doar masuri impopulare, raul e inevitabil.
2. Acum, in ajun de dezbatere a motiunii de cenzura in Parlament, ce era sa spuna si Berceanu?
3. Ce presupune inca un acord cu FMI? “Austeritate bugetara” episodul II. Mai blanda daca e doar acord, mai severa daca e acord+imprumut.
4. N-avem bani, nu mai sunt investitori care sa parieze pe tigrul din Carpati, a intarcat si Balaia capsunarilor, imobiliare ioc, e firesc sa avem deficite nesustrenabile de vreme ce sumele alocate pentru invartelile din contractele publice nu par sa fie atinse iar campania electorala din ultimii doi ani a excelat in pomeni..
5. Vor urma cresteri de taxe sau noi taieri de venituri? Probabil ca ambele amandoua, in aceasta ordine.
6. Exista si o parte buna a acestor vesti rele? Da, bucurati-va de calmul relativ din prezent. N-o sa tina mult.
7. Aveti o meserie cautata pe piata muncii din strainatate, stiti multumitor engleza, nu aveti obligatii majore in tara? Ce ziceti de Germania, Spania, Canada, chiar Cehia? Ce, astea nu sunt tari? Si nu disperati. Puneti la plecare in bocceluta un fluieras de soc, mult zice cu foc, CD-ul cu Miorita si un borcan cu muraturi de la mama.
8. Nu vreti sa plecati si pace? Ok, avem si strategii kamikaze. In momentul asta Boc, Basescu, tot ce tine de autoritati romane, reglementari, justitie, etc va fi bagat sub pres. Organizati-va viata independent energetic, alimentar, fiscal-in masura posibilitatilor. Nu asteptati nimic de la stat si dati cat mai putin posibil. Poate merge.

Cum camufleaza bancile reducerea comisionului de rambursare anticipata

Un amic a primit recent de la banca (BCR) unde s-a inhamat la un credit ipotecar de 50000 euro o oferta "de nerefuzat". O reducere a dobanzii cu 0,5%, de la 10 la 9,5%, plus trecerea la o dobanda fixa pe o anumita perioada (Euribor plus 7,5%, inghetat la nivelul de acum). Vorbim de un imprumut in euro, la o dobanda foarte piperata (cu o marja astronomica), cum rar mai gasim in piata, exceptand desigur imprumuturile de nevoi personale.

De ce oare au devenit brusc mai umani ofiterii de credit de la BCR? Aparent, banca avea numai de pierdut din asta. Scaderea dobanzii cu 0,5% ii aducea profit mai mic; trecerea la dobanda fixa in conditiile in care Euriborul e la minime istorice si nu prea mai are de unde sa scada-ba din contra, ar putea chiar sa creasca pe termen mediu-sunt acte nesteptate de filantropie. Sa aibe cineva de la BCR mustrari de constiinta pentru jumulirea clientilor in ultimii ani cu dobanzi de calibrul celei din exemplul nostru?

Eu n-as paria deloc pe asta. Scrisorile adresate clientilor, cu oferte aparent atragatoare, sunt de fapt mere otravite. Recent, bancile au fost obligate prin noi reglementari sa limiteze comisionul de rambursare anticipata la 1%. Va dati seama ca debitorul prins la o dobanda de 10% in euro, pentru o suma consistenta, era obligat de comisionul in cauza (cele mai multe banci cereau 4%) sa ramana iobag a la long gafaind la plata ratelor lunare. Cu un comison redus la 1% gasesti insa refinantari la dobanzi reduse aproape la jumatate. Or, BCR a vazut in fata ochilor tocmai posibilitatea asta, de "eliberare" a debitorilor prinsi in chingi la dobanzi istorice. Asa ca s-a gandit probabil sa-i mantina captivi cu o dobanda usor imbunatatita. Poate ca unii vor musca nada. Poate ca altii vor fi speriati de alergatura suplimentara si de costurile aferente (o noua evaluare a proprietati, o radiere de ipoteca si inscrierea alteia, etc). Eu zic insa ca pentru o castig de anual de 4% din soldul creditului, deloc neglijabil la sume de zeci de mii de euro, "discomfortul" respectiv merita asumat.

BP "cumpara" cuvinte cheie pe net

Compania British Petroleum, vinovata de catrastrofa ecologica din Golful Mexicului- in urma forajului necorespunzator eruptia de petrol neputand fi oprita cu toate eforturile nici pana azi-s-a gandit sa ascunda urmele cumparand linkuri sponsorizate pentru cautarile pe internet care contin "scurgere de petrol", "scurgerile de petrol din Golful Mexicului", etc. Cine da cautari dupa acesti termeni pe Google, Yahoo sau motorul de cautare Bing al Microsoft primeste in varful paginii cu rezultate linkuri spre pagini din web-site-ul BP care contin mesajul "Afla mai multe despre modul in care BP da o mana de ajutor" Linkurile sponsorizate vin la pachet cu reclame care se afiseaza in paginile de cautari. (citeste mai mult la http://www.france24.com/en/20100608-bp-buying-search-terms-point-web-surfers-own-site)

Acestea fiind zise, pontul de azi se adreseaza Guvenului Romaniei. Cum perceptia da realitatea, ii recomandam domnului Boc sa cumpere pe Google, Yahoo, etc linkuri sponsorizate pentru cautari de genul "Criza, faliment Romania", "Criza-taieri salarii si pensii", "criza, contracte publice", "Criza, Basescu, Boc". Utilizatorii vor fi directionati pe pagina de start a noului site guvernamental de 500.000 euro si vor intra direct la un chat cu dna Udrea, unde vor fi lamuriti instantaneu cat mai au de asteptat pana devine vizibila luminita de la capatul crizei.

Poate fi citit in stele cursul actiunilor?

Soarele, Luna, pozitionarile celorlalte planete au, se pare, o anumita influenta asupra burselor. Explicatia e simpla: pietele financiare sunt un amestec intre reflectarea datelor fundamentale ale emitentilor si emotivitatea investitorilor iar diferitele configuratii astrologice au corespondente subliniate de secole asupra psihicului uman. Cititi mai jos o serie de corelatii intre astre si pietele financiare.

Cum sunt nascut in zodiac Racului, voi incepe cu…Luna. In 2001, doi profesori de la University of Michigan Business School, Ilia Dichev si Troy Janes au realizat un studiu care avea ca obiectiv analiza corelatiilor dintre ciclul lunar si evolutia bursei. Concluzia lor? Exista corespondente surprinzatoare intre ciclurile lunii si castigurile obtinute la bursa. Astfel, aprecierea cotatiilor intr-un interval de 15 zile care include perioadele cu luna noua este dubla raportata la un interval similar centrat in jurul perioadelor cu luna plina. Cu alte cuvinte, nu e de bun augur sa investesti la bursa cand satelitul nostru se apropie de faza “Luna plina”. Cei doi cercetatori au studiat principalii indici americani in ultima suta de ani si principalii indici bursieri din alte 24 de mari economii, in ultimii 30 de ani. Nu au remarcat insa vreo corelatie intre fazele Lunii si volumele de tranzactionare ori volatilitatea pietelor.

Un alt analist al ciclurilor bursiere, Steve Puetz, a remarcat o corelatie interesanta inte eclipse si prabusirea burselor. Puetz a studiat 8 crash-uri majore, de la Tulip-mania din 1637 pana la caderea indicelui Nikkei in 1990 si a ajuns la o concluzie interesanta: prabusirea pietelor tinde sa se intample in apropierea perioadei cu Luna plina, un numar mare de corectii majore ale burselor survenind la prima Luna plina care a urmat unei eclipse solare. Puetz a descoperit ca toate cele 8 crash-uri analizate de el s-au petrecut intr-un interval cuprins intre 6 zile inainte si 3 saptamani dupa o Luna Plina ce a urmat unei eclipse de Soare. Probabilitatea ca acest lucru sa reprezinte o coincidenta fiind, tot dupa calculele sale, de 1 la 127.000.

“Cardinal Climax”
Arch Crawford, fondatorul Crawford Perspectives este, poate, cel mai in voga astrolog financiar, imbinand analiza tehnica cu studiul miscarii astrelor. Omul a prezis destul de exact spargerea bulelor dotcom si subprime, Cernobil, atentatele de la 11 septembrie 2011 iar despre 2010 vorbeste ca despre anul unui crash spectaculos. In jurul datei de 1 august vom avea un aliniament a 5 planete ale sistemului solar, cea mai provocatoare combinatie din ultimele sute de ani din punct de vedere astrologic, postura cunoscuta drept “Cardinal Climax”. Crawford recomanda din acest punct de vedere inchiderea tuturor pozitiilor la bursa (exceptandu-le desigur pe cele short) desi recunoaste ca pietele financiare sunt printre ultimele lucruri care sa ne preocupe in acest caz. Dand o cautare pe Google dupa “Cardinal Climax” am obtinut 418.000 de rezultate, o cifra greu de ignorat. Un interviu mai amplu cu Crawford il gasiti la
http://seekingalpha.com/author/hewitt-heiserman/instablog
Cum despre soare si burse n-am spus inca nimic, va invit sa studiati un articol care trateaza corespondenta dintre eruptiile solare si burse/economii la http://bursier.ro/traian/2007/05/27/ciclicitatea-eruptiilor-solare-si-influenta-lor-asupra-bursei/.

Cati bani salvezi ocolind cu low-cost-ul

Ma batea gandul sa vad Florenta, prea imi vorbeau elogios niste amici despre perla Toscanei. Caut niste oferte prin Booking.com pentru octombrie (desi ideal ar fi sa vedeti orasul in septembrie spun cunoscatorii, cand ploile sunt rare) pentru a profita de tarifele accesibile. O camera cu mic dejun, 4 nopti de cazare, hotel 2 stele, in jur de 250 de euro pentru 2 persoane. Buun. Acum sa vadem cum ne descurcam cu transportul. La curse directe am ramas dezamagit. Taromul nu zboara la Florenta, Carpatair-ul o face, cu escala la Timisoara. Costul biletului este insa piperat pentru mine: 160 euro la inceputul lui octombrie, deci 320 euro pentru doua persoane, mai mult decat costul cazarii cu mic dejun in sejurul pe care mi l-am ales. Nt, nt, nt. Nu imi permit. Brusc imi vine o idee. Daca zbor la Pisa si ma duc apoi cu autobuzul la Florenta (80 km)? In octombrie (5-9 octombrie), pretul unei curse dus intors cu Wizz Air este de 120 de lei! Doua persoane 250 de lei. Autobuzul Pisa-Venetia costa 8 euro, 16 dus-intors, iar durata calatoriei este de o ora. Fac o comparatie. Transportul cu low-cost-ul si autobuzul m-ar costa mai putin de 100 de euro pentru 2 persoane si peste 300 daca aleg cursa de linie a Carpatair-ului, care ma plimba in plus si pe la Timisoara. Motiv din care va sfatuiesc sa cautati mereu alternative cu low-cost-ul spre orasele din vecinatatea destinatiei dvs, daca nu exista zbor direct cu respectiva companie aviatica.

Cum sa-ti faci insolventa suportabila

Mi s-a povestit un caz care poate fi interesant din perspectiva debitorilor care rasufla tot mai greu. Persoana in cauza avea 3 credite de consum, fara ipoteca, 2 dintre ele in valuta. Cum leul a slabit in ultimii 2 ani iar veniturile salariale au inceput sa se subtieze, datornicul nostru a inceput sa inregistreze intarzieri tot mai mari iar una dintre banci i-a cesionat creditul unei societati specializate. Ok, lucrurile aratau cat se poate de sumbru pana in acest punct dar pana la urma n-a fost chiar asa. Debitorul nostru nu avea bunuri pe numele sau iar poprirea veniturilor nu putea depasi un anumit cuantum (de regula 30%). Cele 30% de procente care s-ar fi obtinut in acest fel erau cam la nivelul ultimei rate in plus, daca si alti creditori ar fi incercat aceeasi schema, fiecare s-ar fi ales doar cu cativa firfirei. “Recuperatorul” i-a propus o negociere constient de subtirimea sumelor care s-ar fi obtinut din poprirea pe salariu si au cazut de acord asupra unei rate fixe timp de 3 ani (fata de 5 ani durata initiala a creditului) care in final a fost mai mica decat la banca, cand isi platea rata la timp. Ce vreau sa spun cu asta?

1. Firmele carora li se cesioneaza creditele cu probleme dau rareori mai mult de 30% din valoarea imprumutului restant. Fac deci o afacere extraordinara si daca recupereaza numai 60% din suma restanta in acest fel Negociati la sange deci cu recuperatorii daca nu aveti bunuri imobile care sa poate fi executate in caz de neplata. Poprirea pe salariu s-ar putea sa nu-i satisfaca (nu se stie daca nu ramaneti somer peste 1-2 ani) si pot accepta si marje mai reduse de profit. Cu alte cuvinte, rascumparati-va creditele mai ieftin decat la banca. Inca o data, este un joc pentru cei care nu au bunuri executabile, in special imobile.
2. Bancile au tot interesul sa scape de creditele cu probleme care trebuie provizionate, recuperatorii vor sa isi lichidizeze cat mai repede investitia iar debitorii sa scape cat mai ieftin. Cu alte cuvinte, o combinatie de factori din care pentru prima data puteti avea de castigat.
3. Aveti imprumuturi in lei cu dobanzi fixe, inrobitoare? Faceti cat mai greu fata ratelor lunar? Sfatul meu sincer este sa nu va infometati familia ci sa va asumati o poprire asupra veniturilor (de multe ori ratele insumate depasesc 30%). Ganditi si din alt unghi:pe termen mediu, ajustarile pe curs sau o inflatie in crestere par iminente. Daca amanati cat mai mult plata ratelor s-ar putea ca sumele in lei aferente acestora sa fie mai suportabile (in ipoteza unui imprumut cu dobanda fixa, nelegata de vreun indice)

Viitoarea generatie irosita

Un articol interesant, sub semnatura lui Jaime Levy Moreno (“Dropout Generation”), a aparut pe site-ul Mises.org la inceputul lunii, preluat apoi de site-ul Daily Reckoning. Vorbeste despre Spania dar trasaturile sociale surprinse acolo se potrivesc de minune cu realitatea din multe tari europene.

“In ultimele doua decenii, in tarile Europei Mediteraneene si in special in Spania, un nou grup social a aparut (asa-numitii “jovenes”). Membri sai au cateva caracteristici. E vorba in primul rand de barbati, cu varsta cuprinsa intre 25-35 de ani, desi exista si persoane la 40. In al doilea rand, se afla intr-un stadiu permanent intre absolvirea studiilor si primul job. In al treilea rand, traiesc de regula cu parintii pentru a economisi bani, fapt ce le permite sa iasa in oras cu prietenii de cel putin trei ori pe saptamana. In al patrulea rand, cand cedeaza la presiunile parintilor si isi iau un job, e vorba de unul part-time, ocazional, prost platit. In sfarsit, si cel mai important, primesc de regula ajutor de somaj si revin periodic pe listele oficiilor de munca dupa cate o activitate pasagera.

Nu vreau sa-i acuz doar pe ei pentru lipsa de initiativa a generatiei din care fac parte. Sunt doar o piesa in puzzle-ul pe care l-au creat generatiile mai varstnice. In carca lor va fi pusa de altfel plata pentru pacatele economice ale parintilor. Este important de analizat motivele care au dus la aparitia acestui grup, care este starea sa in prezent si care vor fi consecintele acestui fenomen pentru viitor.

In ultimii 10 ani si in mod special de la debutul actualei crize financiare, somajul din Spania a crescut pana la 20% (asta desigur nu tine cont de imigrantii ilegali care nu apar in statisticile oficiale). Exceptand acest mare numar de someri, un alt grup social important este prins in slujbe part-time prost platite. Membri acestui grup sunt numiti “mileuristas” (cei care castiga doar 1.000 euro pe luna). Acesta (mileuristas) este plasat peste “jovenes” la baza piramidei sociale. Si ei traiesc impreuna cu parintii de regula, visand sa devina independenti economic, sau au inchiriat cate un apartament social, beneficiind de suventiile din banii publici

In sfarsit, exista un grup redus la varful piramidei generatiei tinere. Ei sunt “norocosii”, cu joburi decente (cu salarii incepand de la 2000 euro/luna), de regula fii si fice ale familiilor bogate fapt ce le-a oferit ocazia unei educatii de calitate, cei “realizati”. Ei sfarsesc prin a fi angajati in afacerile familiei sau in companiile unde parintii au contacte si relatii de afaceri.

In afara acestei piramide gasim de asemenea un grup de tineri care au decis sa studieze pentru o diploma care sa le permita sa se angajeze in administratie. In functie de complexitatea studiilor si a rapiditatii cu care promoveaza examenele, vor incepe sa lucreze in jurul varstei de 26-35 de ani si vor fi platiti decent sau chiar foarte bine pana la pensionare.

Este important sa ne focalizam atentia si asupra anilor de studiu pe care un student in Spania trebuie sa-i bifeze. Calitatea diplomelor s-a depreciat in ultima vreme asa ca nici un angajator nu mai este impresionat de un astfel de certificat (suna cunoscut?) trecut in CV. In mod obligatoriu, e nevoie suplimentar de cel putin un master sau o specializare postuniversitara si fluenta in cel putin 3 limbi straine. Asta inseamna desigur un numar mai mare de ani petrecuti in studentie si, pentru cei mai privilegiati, 1-2 ani de deprindere a limbilor straine la fata locului.

Nu cu mult timp in urma in Spania, era o onoare sa fii absolvent de studii superioare, doar un numar limitat de persoane putandu-se lauda cu o astfel de diploma obtinuta cu costuri mari si studiu “incordat” si serios.Acum, este aproape gratis sa urmezi cursurile unei univesitati spaniole (hm, hm, nu ma pot opri sa nu ma gandesc din nou la Spiru) iar acest fapt este vazut ca o sansa pentru cei din paturile mai sarace pentru a avansa, in speranta ca vor face parte la un moment dat din clasa tinerilor “realizati”. Dar, ca sa fim sinceri, acest grup este destul de redus numeric. Iar usurinta de a deveni student ajuta in definitiv Guvernul care poate raporta astfel un numar mai mic de someri.

Pentru a explica de ce este asa de greu pentru un absolvent sa capete o slujba va trebui sa privi costurile cu forta de munca si beneficiile angajatului. Prin lege, se acorda concedii de minim 4 saptamani pe an. Un salariu minim destul de consistent pune bariere intalnirii cererii cu oferta pe piata fortei de munca. In momentul concedierii angajatul primeste prin lege echivalentul prestatiei pentru 45 de zile lucrate pentru fiecare an in care a fost angajat in compania care l-a dat afara. Taxele suportate de angajator reprezinta minim 50% din salariul oferit anual angajatului ia taxele pe veniturile angajatilor sunt de asemenea consistente, fapt ce incurajeaza munca la negru. In acest fel, firmele cauta cu disperare solutii tehnologice care sa le reduca costurile. Mc Donalds a introdus recent automate care preiau ordinele clientilor, reducand numarul angajatilor, scopul final fiind acela de avea doar 2 angajati (cel de la bucatarie si cel ce duce mancarea la ghiseu).
.
Situatia Spaniei s-a complicat de cand a aderat la zona euro. Posibilitatea de a obtine bani cu dobanda joasa-precum in cazul unor economii puternice ca Germania-a functionat ca un stimulent pentru credite orientate spre infrastructura si constructia de locuinte. Aproximativ 800.000 de locuinte s-au construit anual in Spania, mai mult decat in Franta, Germania si Marea Britanie luate impreuna. Asta a dus la o crestere exponentiala a cererii de noi joburi in constructii, cerere satisfacuta in principal cu imigranti care se vad acum someri fara prea multe alternative. Imprumuturile uriase angajate pentru aceste proiecte in special de bancile de economii n-au putut fi platite fapt ce a dus la un program de salvare a bancilor cu bani publici. In consecinta, Guverul s-a trezit inglodat in datorii, ratingurile au scazut, iar sansele de a gasi usor noi investitori in bondurile sale au scazut la randul lor. Contractarea economiei a dus la scaderea veniturilor din taxe, in special din TVA, iar Guvernul a trebuit sa urce nivelul acestora pentru a face rost de bani, miscare care ar putea sa se dovedeasca una gresita in curand, ducand la si mai mult somaj.

Revenind la generatiile tinere, exista inca incredere ca Guvernul va controla toate aceste probleme si ca va avea grija de ei.Tinerii aleg deci sa stea acasa pana tarziu si sa amane intemeierea unei familii mult dupa 30 de ani. Pe umerii lor apasa insa povara unei datorii uriase care va trebui cumva gestionata. Daca aceste tendinte demografice continua, in curand fiecare angajat va trebui sa sustina un pensionar (he, he, aici i-am surclasat!). In urma cu 40 de ani insa, 10 angajati sustineau din contributiile lor sociale un pensionar. Generatiile actuale, amanand casatoria si copii, au inrautatit echilibrul de forte. Fertilitatea este in Spania de 1,2 (1,2 copii pentru o femeie fertila), una dintre cele mai reduse din lume, si are tendinta de scadere in continuare.

Singurul mod de a atenua acest lucru este reducerea dramatica a taxelor, in special pe forta de munca, incurajand angajatii sa ofere mai multe joburi si angajatii sa-si intemeieze mai repede familii. Dar isi poate permite Guvernul sa faca asta?”

"Perlele" imobiliarilor

Blogul Romania Nuda are o colectie bogata de perle din sfera imobiliara, mai vechi, din vremea boom-ului, ori mai noi, din cea a recesiunii greu de digerat. Citindu-le te intrebi daca e vorba de o tentativa bolovanoasa de manipulare sau doar de saracie cu duhul a emitentului. Sau de amandoua? Iata un top inedit:

1. Titlu din Ziare.Com, pe 5 februarie 2009: Preturile la case vor exploda in 2010! Urmeaza un rezumat mai moderat: Preturile la case si terenuri ar putea incepe sa creasca din nou incepand de anul viitor. Dupa care autorul-Vlad Voiculescu-continua: Pana atunci insa, preturile de vanzare pentru locuintele noi vor fi cele care vor suferi modificari, in sensul ca acele "scoruri" nejustificat de mari ar putea incepe sa scada. Locatiile exclusiviste vor deveni in curand inabordabile datorita pretului si vor viza un segment de piata mult mai restrans. Acestea sunt cateva dintre concluziile unui studiu realizat de compania CBRE Eurisko. "Un scenariu optimist estimeaza ca piata rezidentiala va incepe procesul de revitalizare pe la sfarsitul anului 2009-inceputul anului 2010. Este putin probabil ca in acest interval sa se mai lanseze vreun proiect rezidential important. Va urma o perioada de asezare a pietei si de finalizare a proiectelor aflate intr-un stadiu avansat al constructiei". Cum se vede, intre titlu si continut exista un dezacord flagrant. In analiza citata se vorbeste de revitalizare, autorul (sau redactorul-sef, nu stim cine a dat titlul) o tine langa cu "explozia preturilor". De mentionat contextul in care apare articolul: in plina panica pe pietele financiare, inaintea demararii iluziilor Primei Case.

2. Daca tot am vorbit de analistii CBRE Eurisko mai sus, merita mentionata una dintre concluziile lor din iulie 2008, emisa pentru The Money Channel: "Piata imobiliara din Romania nu traverseaza o criza si nici nu a ajuns la saturatie. Aceasta este parerea consultanţilor cu expertiza internatională CB Richard Ellis Eurisko. Ei considera că piata imobiliara de la noi este abia la inceput si mai are nevoie de 20 de ani pentru a ajunge la maturitate. Specialistii mai spun ca asteptările cumparatorilor de locuinte noi in ceea ce priveste scaderea preturilor sunt nerealiste, deoarece costurile de constructie sunt mari si in crestere". Hm, asta da potriveala!

3. In mai 2007, Ciprian Lopata, CEO-ul Arco Real Estate Consulting, dadea un interviu pentru Bloombiz, in care explica "ce inseamna sa fii unul dintre principalii jucatori pe piata de real estate din Romania". Selectiuni din interviu. Intrebare reporter: Se vorbeste mult ca preturile vechilor apartamente este exagerat. Ce se va intampla cu pretul acestora in 2 ani, vor scadea, se vor mentine la acelasi nivel? Raspuns: Preturile apartamentelor vechi vor creste inca 10-15 ani de acum inainte, dupa care cresterea va fi mai lenta. Dupa vreo 50 de ani se vor stabiliza. Suntem deci in plin proces de crestere...negativa, in drumul spre stabilizare. Imi place si una dintre ideile forta, reteta succesului in viziunea d-lui Lopata: "Chiar daca mi-a fost greu sau am pierdut, am preferat sa spun adevarul. Am construit o credibilitate pe termen lung. Asta este cea mai de pret realizare in viata unui om".

Dupa cum stiti, economia si-a revenit intre timp, am atins varful V-ului d-lui Isarescu si suntem in plin fuleu spre stadiul de duduiala cu care ne-am confruntat in 2004-2008. Sau nu? Lasand gluma la o parte, cei care au luat de bune "informatii" precum cele de mai sus, inglodandu-se in datorii pe viata pentru un apartament ceausist, au toate motivele sa fie deprimati. Cum romanii nu se mai confruntasera pana atunci cu deliciile vietii pe datorie, si-au bagat de buna voie gatul in lat convinsi ca va curge numai lapte si miere a la long. Dorinta occidentalilor de a locui mai mult in chirie a trecut neobservata, executarile silite erau de domeniul fantasticului iar o scadere de salarii suna ca ideea de a zbura cu un aparat mai greu decat aerul la inceputul secolului trecut. O, tempora!

ING te vrea sclav pe viata

E vorba de ING Direct din Australia, dar cum ideile "bune" circula cu usurinta, modelul ar putea fi copiat. Banca a inventat in aceasta luna un produs "inovator"-creditul fara moarte, la care platesti doar dobanda nu si principalul astfel incat ramai legat de banca for ever. Care a fost rationamentul baietilor de la ING? Un tanar care ia un astfel de imprumut plateste ca rata o suma comparabila cu o chirie, iar la batranete, cand veniturile ii scad, va putea sa vanda casa la un pret mai mare (piata imobiliara merge doar in sus, va amintiti?), va achita bancii principalul si va trai confortabil pana la sfarsitul zilelor din diferenta incasata.

Va dati seama in ce consta capcana? Unu la mana: dobanzile sunt la valori reduse in acest moment, pe parcursul derularii imprumutului vor exista in mod sigur cateva valuri de crestere, momente in care rata la imprumut va fi sensibil mai mare decat o chirie la un imobil similar. Iar cei care au astfel de imprumuturi vor strange serios cureaua pentru a le achita in continuare. Doi la mana: pentru a asista la cresterea preturilor la imobile pe termen lung ar trebui ca dobanzile sa ramana foarte jos iar demografia, adica cererea, sa dea si ea o mana de ajutor. Ce se va intampla cu sarmanul australian proaspat indatorat daca preturile imobilelor scad, ratele cresc iar veniturile ii dau inapoi? Aaaa, pai asta nu se poate ar zice baietii de la ING uitand ca tocmai s-a putut in SUA.

Dupa ce finantatorii din Japonia brevetasera creditul pe 100 de ani pe finalul bulei speculative imobiliare din anii '90, iata ca ING reambaleaza ideea limitand insa durata imprumutului "doar" la viata activa a debitorului. Plus ca in eventualitea scaderii valorii imobilului, dupa o viata de platit rate s-ar putea ca vanzarea sa mai aduca un supliment de achitat, eventual de urmasi. Acum, ce-are ING Direct tocmai din Australia cu bancile romanesti si creditacii autohtoni? Ma rog, nu foarte multe...inca. Nu uitati insa ca traim intr-o lume globalizata. Apropo, nu e cam mult sa platesti o viata doar dobanda nu si principalul, cat timp banii pe care ii primesti de la banca nu vin din economiile cuiva sau din aportul actionarilor, ci sunt doar o "infuzie" electronica fara nici o acoperire, participarea bancii respective la dilatarea masei monetare? Zic si eu.

De ce Romania nu poate rezolva decent ecuatia cresterii economice

John Mauldin in E-letterul sau saptamanal trata sambata, printre altele, modul in care Guvernele vor putea asigura cresterile economice in viitor. Ecuatia preluata de Mauldin arata asa:
PIB = Consum + Investitii + Cheltuieli guvernamentale + (Exporturi-Importuri)
Pentru a avea deci crestere economica ar trebui sa inregistram o crestere a consumului, a investitiilor, a cheltuielilor guvernamentale si a exporturilor nete, sau macar sa avem o suma pozitiva a lor, adica cresterile unora sa compenseze scaderile altora. Sa le luam deci pe rand, in cazul Romaniei.

Consum. E vorba de consumul la nivelul cetateanului si companiilor. Cum veniturile au primit un croseu din partea Guvernului Boc prin recenta taiere de salarii si pensii in sectorul bugetar, consumul va scadea in perioada urmatoare, asta mi se pare evident.Cine a avut de luat credite a luat, de dat inapoi e mai greu acum, de o noua crestere a creditarii in conditiile in care si bancile si potentialii debitori sunt reticenti sa se inhame la asa ceva nu poate fi vorba.In plus, si trimiterile romanilor din strainatate sunt in scadere

Investitii. Hm, mai face cineva asa ceva? Guvernul e pus la zid din cauza deficitului mare, companiile sunt in asteptarea unor previzibile cresteri de taxe si a dobanzilor aflate momentan la minime istorice in statele dezvoltate. Nu contati nici pe investitii.

Cheltuieli guvernamentale. Cine si le permite (deficite controlabile), are programe de stimulare. Mai nimeni nu si le permite insa in acest moment, desi prin America se vorbeste de un nou “mini-stimulus” de vreo 200 miliarde dolari. Oricum, pe termen mediu ne putem lua la revedere si de la asa ceva, mai peste tot. Iar in cazul Romaniei, FMI ne impune o scadere a cheltuielilor guvernamentale, asa ca subiectul e inchis. Sau vreti sa sugerati ca va urma o crestere neasteptata a veniturilor care sa faca posibile cheltuieli mai mari? Ha, ha, ha.

Exporturi nete. Subiect inchis de asemenea, Romania e importator net, producem putin si importam mai totul, chiar si legume si fructe.

Cum n-am obtinut plusuri la nici unul din elementele ecuatiei de mai sus, vede cineva vreun motiv de crestere pentru PIB-ul Romaniei in 2010-2011 ?(a, da, domnul Videanu, care spere in reluarea creditarii…).

E clar de ce am crescut in perioada 2004-2008. Consum pe credit, remiteri, investitii straine in expansiune pe seama gradului redus de indatorare la nivelul gospodariilor si a salariilor inca mici, cheltuieli guvernamentale in crestere, toate trei compensand exporturile nete tot mai negative. E la fel de clar de ce nu vom mai repeta figura curand.

Ce ramane de facut? Sa traiti! Bine?

Esti bugetar cu datorii la banci? Spune-le Pa! pe motiv de forta majora!

Taierea de salarii si pensii operata cu mare curaj de micul Mop din mana Presedintelui Basescu se bazeaza pe articolul 53 din Constitutie. Care afirma ca "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Masura trebuie sa fie proporţionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".

Asa deci, masura trebuie sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu (nu poti sa tai 25% de la cel cu 10.000 lei si numai 2% de la cel cu 800, ca nu se mai incadreaza in acest articol operatiunea de taiere a cheltuielilor bugetare cu barda), iata de ce nu se reduce fondul de salarii cu 25% cum doreau oamenii de bun simt ci fiecare angajat pierde un sfert din retributie, indifferent de competente si rezultatele anterioare. Ce sa-i faci, asa se intampla cand trebuie sa te prevalezi de forta majora pentru a echilibra excesele si inconstienta in ceea ce priveste administrarea banului public pe care tu insuti le-ai tolerat si practicat.

Vreau insa sa va sugerez ceva. Daca taierile de salarii si pensii reprezinta un caz de forta majora, de ce nu ar invoca toti cei care se confrunta cu scaderea veniturilor acelasi caz de forta majora cand e vorba de plata ratelor la credite? Eventual in justitie? Sunt sigur ca bancile vor intelege situatia, din moment ce baba Leana, care isi pierde 100 din cele 700 de lei din pensie este rugata official sa o faca. Putina solidaritate domnilor bancheri, restantierii se confrunta cu o situatie de forta majora, asa cum si dvs va confruntati cu una cand a trebuit sa fiti salvati din bani publici. Avand in vedere ca aceasta criza vi se datoreaza in exclusivitate, ce va costa sa mai inchideti ochii? Oricum veti fi salvati de faliment oricate excese veti comite in viitor, fiind in general prea mari pentru a fi lasati sa va prabusiti. Incepeti deci cu un exces de marinimie, chiar daca vi se pare o munca supraomeneasca. Fiti solidari!

Cum panseaza cursul ranile bugetarilor

De vreo doua zile incoace, moneda nationala se simte mai bine, are un tonus mai optimist in fata euro de parca chiar am asista la V-ul domnului Isarescu. Chiar si marti, cand panica dadea tarcoale in piete iar la bursa erau scaderi de 9%, leul se aprecia imperturbabil. Si-au recapatat investitorii straini increderea in Romania dupa masacrarea pensiilor si strangerea curelei la salariatii bugetari? Sigur, si marmota invelea ciocolata in staniol.

E pur si simplu o masura de prevedere a BNR care sa asteapta ca numarul restantierilor sa creasca, odata cu scaderea veniturilor unei mari parti din familiile romanilor, asa ca pune umarul la "stabilitatea sistemului fiananciar" si apreciaza leul vanzand niste euro. Pentru ca, sa nu uitam, cele mai multe credite nu sunt in lei.

Acum, ma puteti intreba cum se face ca sunt sacrificati din nou exportatorii intr-o tara cu economie in moarte clinica, tara ce depinde atat de mult de importuri, o tara in care s-au facut deja imprumuturi pentru a oferi o gura de oxigen bancilor (s-au redus rezervele minime obligatorii iar sumele astfel eliberate au fost acoperite de banii de la FMI)?

Si acum ce-ati vrea, sa aibe bancile incidente de neplata in crestere, provizioane sporite, profit mai mic, etc? Pe ce lume traiti? Cine manevreaza banii, cine are cele mai mari profituri si cel mai puternic lobby din lume? Industria de pescuit cumva? Cat o sa tina figura?

Mai vorbim spre sfarsitul anului.

Merita investit in propriile actiuni ale BVB? Eu zic ca nu

Bursa se pregateste de listare, ocazie cu care se deretica prin bilanturi, se sterge praful, s-au dat dividende actionarilor desi existau pierderi din activitatea de baza, etc. Uitandu-ne la traiectoria pietei in ultimii 15 ani, la numarul de investitori activi, costurile de tranzactionare si ofertele burselor regionale eu n-as paria pe termen lung pe actiunile BVB desi, cu atatia “market-makeri” la dispozitie, evolutia cotatiilor dupa listare poate fi pe termen scurt ascendenta.

La inceputul verii am putea vedea primele tranzactii cu actiunile BVB (CNVM a avizat pe 18 mai listarea), moment asteptat cu nerabdare de SSIF-urile care detin feliute de diferite dimensiuni din tortul bursei. Cum am asistat la tot soiul de previziuni super-optimiste privind viitorul bursei in ultimii ani contrazise relativ repede de evolutia din teren, eu raman foarte rezervat in ceea ce priveste recomandarea acestei investitii. Va amintiti ca in urma cu aproximativ 5 ani, pe cand presedintele asociatiei brokerilor era Siminel Andrei iar presedinte al bursei tot Stere Farmache, exista un plan ambitios de dezvoltare care urma sa faca bursa autohtona “cea mai atractiva piata din regiune”, cu tranzactii impresionante si instrumente variate oferite investitorilor?. Ma rog, s-a incercat genul de prognoza care se “autoindeplineste” dar ratarea fuziunii cu bursa din Sibiu din cauza orgoliilor marunte si autoevaluarilor fanteziste, pierderea startului pentru intrarea in actionariatul BVB a unei burse regionale puternice (precum cea de la Warsovia) si, nu in ultimul rand, iesirea Morgan Stanley cu pierderi consistente, spun destul de multe despre perspectivele bursei locale. Grupul american si-a lichidat astfel la inceputul anului participatia de 2,7% pe care o detinea la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), dupa ce in martie 2009 a renuntat la pachetul majoritar de actiuni la HTI Valori Mobiliare. Morgan Stanley cumparase la inceputul lui 2008 doua pachete de cate 1,3% din actiunile BVB de la WBS Romania si H&C Securities din Iasi la preturi de 150 si 160 de lei/actiune, platind in total circa 5,5 milioane de euro. Valoarea tranzactiei de vanzare n-a fost dezvaluita dar cum in acel moment schimburile cu actiunile BVB se faceau la 30-40 lei pierderile marcate de americani sunt importante, prin raportare la investitia initiala. Morgan Stanley si-a scos la vanzare pachetul de actiuni detinut la BVB inca din noiembrie 2008 dar timp de un an nu a gasit comparator (cel care i-a “eliberat”in final din actionariatul BVB este tot un client al HTI Valori Mobiliare, Mircea Niculae Musgociu, care a devenit astfel printre cei mai importanti actionari ai bursei.
Dupa “dezertarea” Morgan Stanley, actionarii BVB au incercat sa atraga in compensatie ceva vedete locale pentru a puncta la capitolul vizibiliate, asa se face ca Ionut Popescu, directorul general al Fondului Proprietatea, cantaretul Tudor Chirila sau creatoarea de moda Irina Schrotter au devenit si ei actionari.
Pierderi operationale, profit mai mic decat fondul de salarii
Bursa va distribui în acest an un dividend brut de 1,023 lei/acţiune, după ce anul trecut acţionarii au primit cate 1,305 lei/acţiune. Fondul de dividende este astfel de 7,8 milioane lei, reprezentând 94% din profitul raportat, de 8,3 milioane lei. Anatomia profitului se compune in principal dintr-un castig de 11 milioane lei provenit din dobanzile primite la depozitele si titlurile de stat detinute si o pierdere operationala de 1,4 milioane lei din activitatea de exploatare, din cauza incasarilor reduse din comisioanele percepute la tranzacţii (in 2008, BVB a avut un profit de 5,4 milioane lei din activitatea de baza).

Pentru 2010, BVB a prins in buget un profit de 150.000 lei din activitatea de baza, luand in calcul o medie zilnica a valorii tranzacţiilor de 6,5 milioane de euro, mult insa peste ce s-a intamplat pana acum la bursa (profitul brut estimat este insa in scadere cu 40%, la 5,7 milioane lei, probabil din cauza scaderii intre timp a dobanzilor la termen). Bursa si-a planificat pentru acest an cheltuieli cu salariile de 8,2 milioane lei, cu 4,2% mai mari decat in 2009, deci mult peste profitul sau total estimat pentru acest an. Iar daca tinem cont ca dobanda bancara nu reprezinta decat un mic castig real in majoritatea cazurilor, randamentul depozitelor la termen fiind plasat doar putin peste inflatie, diminuarea valorii activelor prin distributia dobanzilor din depozite si titluri de stat sub forma de dividente pare evidenta. Oricum, cred ca acest lucru se intampla doar conjunctural, pentru a spori atractivitatea actiunilor in perspectiva listarii, si ca nu se va mai repeta anii viitori, cu atat mai mult cu cat in planul achizitiilor bursei este si un nou sediu. Caz in care randamentul la dividend va fi unul derizoriu sau nu se vor mai da dividende.

Una peste alta, actiunile bursei nu sunt o mare oportunitate, chiar daca pe termen scurt evolutia dupa listare poate fi pozitiva, avand in vedere “market-makerii” pe care ii are titlul respectiv la dispozitie, multe societati de brokeraj sperand sa-si poata vande cat mai scump actiunile pe care le-au primit cu ani in urma gratis

L-ati vazut pe dl Henning Ekuchen de la Erste? Salutarile mele!

Ieri, marti, 3 ceasuri rele, indicii bursei au cazut din pod, BET-FI pierzand aproape 14%. Am aruncat ieri la inchiderea sedintei un ochi pe performanele indicilor in 2010, si ce vad? BET-FI a scazut cu 24%, BET cu aproape 7% si BET-C cu doar 2%. Olala! Pentru BiETul FI care trecuse la un moment dat in forta de 30.000 de puncte, caderea la numai 18.000 e o performanta. Sigur, e o evolutie abrupta care lasa locul unor reveniri pe termen scurt, pentru a fi atrasa niste carne de tun proaspata in malaxor. Nu vreau sa vorbesc despre evolutiile macro care ar fi dus la acest fenomen de corectie generalizata pe pietele internationale, miscare la care BVB s-a raliat, ci despre cu totul altceva. Va amintiti aceasta prognoza de la inceputul anului?

"Romania are cel mai ridicat potential de crestere dintre pietele de actiuni din Europa Centrala si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii fata de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. Potrivit autorului raportului, Henning Ekuchen, desi cresterea se va menţine sub potential in intreaga regiune, se astepta totuşi ca pieţele din Europa Centrala si de Est sa raporteze valori mai bune decat zona euro in anul 2010".

Scriam atunci (12 ianuarie) in Pontul Zilei: Nu stiu ce raport au ticluit analistii lui Erste dar, un minim de respect fata de inteligenta investitorilor autohtoni i-ar fi obligat sa ofere variante. Sa spunem, in varianta A, in care economia globala devine amnezica si uita de orice fel de criza, datoriile oamenilor si companiilor dispar peste noapte iar statele isi acopera in mod miraculos deficitele fara sa apeleze la tipar si cresterea impozitelor, BET-ul nostru are un salt de 77%. Varianta B: economiile din regiune au un an mai bun ca 2009, dar departe de 2007, asa ca bursele cresc usor peste performanele PIB-urilor din regiune. Varianta C: programele de stimulare se retrag, dobanzile cresc, actiunile vin iarasi in bot. Or, fie nu exista variante iar baietii astia de la Erste chiar ne iau de prosti, or exista si scenarii alternative dar nu sunt pentru presa ci doar pentru anumiti ochi, presa fiind folosita ca de obiecei doar pentru a insufla un anumit sentiment in piata de care avizatii sa profite la timp.

Ei, suntem aproape de jumatatea anului si prognoza Erste merita o examinare. Eu rog frumos conducerea BCR, departamentul de comunicare (va salut domnule Cojocaru) sa imi spuna in ce mod sunt sanctionati analistii bancii cand prognozele lor dau serios cu oistea in gard? Li se taie din prime si bonusuri, iau amenda, li se da preaviz sau poate sunt pusi in genunchi pe coji de nuca? Aastept cu mare nerabdare raspunsul, atat eu, cat si investitorii care au cumparat poate cand BET-FI-ul era la 31.000 puncte si bifeaza deja o scadere cu 40% a portofoliului. In continuare, va las sa cititi finalul articolului meu din 12 ianaurie, care ramane actual sper eu, spre deosebire de analaliza domnului Ekuchen.


Cum de stiu analistii Erste ca BET-ul o sa creasca cu exact 77% in 2010? Au formule de calcul? Au. Au grafice frumos colorate? Au. Scriu ei frumos concluziile in pagina, cu aliniat la stanga? Scriu. Si atunci, ce nu ne convine? Un singur lucru, faptul ca publicului i se livreaza mai mereu varianta optimista si nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de rateurile lor trecute. Noi am cautat si alte analize interesante ale Erste, si iata ce gasim in martie 2008 (preluare din Saptamana Financiara): "Si analistii Erste Bank sustin perspectivele bune ale sectorului financiar romanesc, estimarile acestora pentru 2008 si 2009 plasand Banca Transilvania (TLV) si BRD printre cele mai bune investitii din sectorul bancar european. In conditiile in care valoarea medie a PER estimata pentru 2008 este de 14,9, pentru titlurile BRD nivelul este de 11,6. In plus, pretul-tinta inaintat de analistii Erste Bank pentru BRD este de 24,86 lei/actiune pe termen de un an, cu 24,3% mai mare decat cel actual. Desi pentru titlurile TLV cresterea estimata de analistii Erste este de 10,4%, exista potential, mai ales ca banca mai are perspective de crestere ca urmare a dimensiunii sale mai reduse si a posibilitatii de a fi preluate. In contextul actual, "bancile romanesti BRD-GSG si Banca Transilvania, precum si banca sarba AIK Banka sunt cele mai bune alegeri", sustin analistii Erste". Ei bine, stiti ce s-a intamplat in urmatorul an cu cele mai bune alegeri.

Stiti ce inseamna o crestere de 77% de la valorile actuale ale BET? Ca indicele merge la 9.000 de puncte, cu doar 10% si ceva sub maximul sau istoric din 2007. Mai stiti si ca ponderea cea mai importanta in indice o au bancile, da? Ei bine, in conditiile in care profiturile bancilor romanesti s-au prabusit in 2009, sub povara provizioanelor, in conditiile in care numarul de interogari la Biroul de credit scade la fel de dramatic pentru ca oamenii s-au desteptat si nu mai vor sa auda de imprumuturi, in conditiile in care economia care duduie ia acum credite pentru salarii si pensii, ei bine in aceste conditii discountul imaginat de analistii Erste fata de varful bulei speculative bursiere autohtone este de NUMAI 10%???

In definitiv oameni buni, la ce va asteptati citind o analiza? Ca radiografia trecutului sa se potriveasca manusa viitorului? Stiti bine ca nu se intampla asta, altfel n-am mai avea crize si cicluri economice. Viitorul e pana la urma o creatie colectiva si nimeni nu vede in detaliu toate fortele implicate pentru a deduce unde se indreapta rezultanta. De ce mai fac totusi analize? Pentru ca si oamenii de la research trebuie sa ia un ban, si pentru ca exista inca destui prosti care sa le ia de bune ajutandu-i pe destepti sa marcheze niste profituri. Si mai exista un motiv, pe care il scriu cu majuscule. PERCEPTIA GENEREAZA REALITATEA. Poate intelegeti de ce sunteti bombardati zilnic cu stiri optimiste, de ce va sunt facute injectii prin media pentru colorat realitatea in roz. Concluzia care se incearca sa va fie inoculata acum este: "lucrurile revin la normal, consumati, va rog, consumati, uitati de gunoiul din banci, uitati ca ati platit chiar voi pentru linistea bancherilor".

Inca doua lucruri. Discutand cu unul si cu altul, analisti de prin banci dar mai ales societati de brokeraj a reiesit o concluzie dureroasa (pentru client). Credeti ca se pleaca de la premize, se introduduc in ecuatie variabilele, se fixeaxa datele problemei si apoi se ofera o estimare de pret? Fals dragii mosului. De cele mai multe ori analistii pleaca direct de la rezultatul dorit, la sugestiva expresa a sefului. De exemplu, stiu ca SIF 5 ar fi bine sa dea din analiza lor cu un target price de 3 lei sa zicem, apoi incep sa discounteze, sa aplice formule, sa traseze graficele pentru a obtine evident un raport "corespunzator", cu "buy" pana la 3 lei.

In final vreau sa fac eu insumi un raport-fulger pentru actiunile Erste Bank pentru 2010. Presupun in prima instanta ca fiintele verzi si simpatice care ne viziteaza din Sirius au descoperit recent fericirea pe datorie si vor dori sa se imprumute de la prietenii austrieci, recunoscuti pentru bunele servicii bancare in intreg Universul. In plus, mai e loc de crestere si prin Insula Mare a Brailei, slab bancarizata. Recomandarea mea pentru actiunile Erste este deci de buy cu target de profit de un trilion la suta (ce mai sunt si trilioanele astea, vedeti cat de usor se fac prin America). Raport pe care ma fac ca il scap pe jos cand chem niste ziaristi sa le arat ce bibelouri mi-am luat din Bora Bora. Buun. Acum, mai am si variantele B si C, cea mai dura dintre ele explicand pe larg ce se intampla in cazul in care criza financiara revine, tiparul nu mai face fata iar prin zona sunt niste banci super-leveregiuite. Ma rog, de variantele B si C au uitat cretinii aia doi de la ziar sa intrebe, fiind prea ocupati sa se indoape cu fursecuri.


PS: Armatele stau acum fata in fata. In coltul rosu, cei putini, lumea financiar-bancara si retailistii de toate culorile, cu armata lor de analisti tocmiti, presa flamanda dupa ultimele farame de publicitate, lobbysti care stiu cum sa hraneasca politicienii si oficialii de toate rangurile. In coltul albastru, cei multi si prostiti de tabloide si reality-show-uri, haituiti la joburi din ce in ce mai acaparante si impovarati de datorii-legiunile de cosumatori. In curand goarnele vor suna atacul (citeste ultimele raportari trimestriale, PIB-urile cresc, economiile isi revin, bla, bla) iar cei putini se vor repezi din nou asupra celor multi incercand sa-i convinga sa mai ia un imprumut, sa mai cumpere un nimic inutil, sa isi mai cedeze o felie de viitor. Va merge si de aceasta data? Voua ce va spune intuitia, acea voce interioara careia ar trebui sa-i acordati mai mare autoritate decat tuturor baltazarilor, isarestilor, libocorilor, goldman sacsilor si analistilor lui Peste? Eu citesc si aud pareri tot mai clare si vehemente care cer o schimbare radicala a regulilor, normelor, reglementarilor. Intuitia imi spune ca minciuna si manipularea vor fi tot mai greu de acceptat, ca modelul termitelor consumeriste, lacome si egoiste se va vinde mult mai greu. Ce parere aveti?

(articol integral la http://www.baniinostri.ro/Raport-Actiunile-Erste-vor-creste-cu-un-trilion-la-suta-Sau-banca-va-da-faliment--p289.html)

Argentina, un model de succes

Sfarsitul anilor ’80 aduce doua scandaluri majore: criza asiatica si falimentul Long Term Capital Management. La doi ani se sparge bula dot-com. Pentru ca economia americana sa nu cada in recesiune, Greenspan taie dobanzile pana la 1% punand bazele bulei imobiliare si crizei subprime care va incepe in 2007. Pierderile bancilor care s-au legat intre ele prin produse toxice avand la baza ipoteci cu valoare indoielnica face Guvernele sa apeleze la bani publici (vezi conceptul “too big to fail” si tot soiul de programe “TARP”, ultimul de 1 trilion de dolari adoptat in euro-zone). Acum deficitele publice sunt astronomice si nu pot fi serios reduse pentru a nu fragiliza revenirea economica iar dobanzile de politica monetara au fost din nou taiate. Orice crestere a dobanzilor face nesustenabil serviciul datoriei publice, mai ales in conditiile in care in economiile dezvoltate datoriile se apropie de 100% din PIB. Iar mentinerea dobanzilor la 0-1% alimenteaza periodic noi bule speculative. Un echilibru tot mai instabil, nu?

Sa luam o tara ipotetica, cu o datorie de 70% din PIB. Sa presupunem ca la un moment dat, dobanzile pe care le plateste la bondurile emise ajung la 10%, cam ce patise Grecia inainte de planul de ajutorare. Cheltuielile cu sericiul datoriei urca la 7% din PIB. Sa presupunem ca economia in cauza genereaza venituri de 30% din PIB, cam ca pe plaiul nostru mioritic. Din 30% platesti 7% doar pentru dobanzi, deci aproape un sfet din venituri. Nici nu mai pomenesc de faptul ca economia in cauza functioneaza cu un deficit de vreo 7% si va trebui sa imprumute suplimentar pentru a putea plati salarii si pensii. Orice crestere de taxe sau taieri de salarii/pensii dinamiteaza consumul si, dupa o crestere temporara a veniturilor, urmeaza relativ repede o scadere a acestora. Prin urmare PIB-ul scade, ponderea datoriilor creste. Vedeti vreo cale de iesire de aici?

Bill Bonner vorbeste in “A Successful Collapse” (vezi www.dailyreckoning.com) despre falimentul Argentinei. In 2001, dupa ample programe de ajutorare, tara intra in faliment lasand in aer bonduri in valoare de 100 miliard dolari, cel mai mare default din istorie. Asta n-a insemnat insa sfarsitul lumii pentru cetatenii sai, chiar daca si-au pierdut in inflatia ce a urmat 2/3 din economii. Viata si-a urmat insa cursul, clasa medie s-a mai subtiat dar tara pare azi, la aproape 10 ani de atunci, destul de agreabila turistilor. La mijlocul lunii mai, Argentina a facut un gest istoric: le-a oferit sansa creditorilor sa isi recupereze cam 30 de centi la un dolar din sumele plasate in bonduri in momentul colapsului, schimband vechile titluri de valoare in unele noi. “Acceptati asta sau va puneti pofta in cui pentru totdeauna” le-a soptit guvernul Kirschner si se pare ca destui vor accepta aceasta ultima palma pentru a mai recupera ceva. Spre deosebire de persoanele fizice, statele nu pot fi executate insa silit iar guvernul argentinian, dupa aceasta masura “generoasa”, pare gata sa reintre in pietele internationale, asteptand cuminte ca investitorii sa uite pataniile trecutului pentru a putea sa-si repete greselile in viitor. In definitiv, vina nu e a celui ce ia, ci a celui ce este suficient de credul sa dea.Apropo, cum s-or simti acum pensionarii ale caror fonduri de pensii au imprumutat Argentina? Dar cei care au “expunere” pe Grecia? Dormi mai departe linistit, asociatia fondurilor de pensii vegheaza!

Cum am devenit sclavii datoriilor si am invatat sa ne placa asta

Va prezint astazi un eseu extraordinar -How We Became Debt Slaves (And Learned to Love It)- scris de Gordon Arnaut, un fost inginer in industria aerospatiala pentru site-ul Information Clearing House. E vorba de industria financiara, dimensiunile pe care a ajuns sa le ocupe si modul in care ne afecteaza asta viata.

“Sectorul financiar din SUA si alte tari vest-europene ocupa in prezent aproximativ o treime din PIB. Este mai mult decat orice industrie si aproape egal cu totalul cheltuielilor guvernamentale, din plan militar, al serviciilor sociale, educational si sanitar, din infrastructura, etc. Daca ne uitam la profiturile corporatiste veti observa cum sectorul financiar inghite o felie de tort chiar mai mare, cam 40%.

Industria financiara controleaza aceste tari. Face cei mai multi bani, decide cine ii merita si cine nu cand vine vorba de imprumuturi, contribuie cel mai mult in campanile electorale. Acum, Joe si Jane se pot intreba ce este in neregula in a avea o industrie financiara prospera? Problema este ca sectorul financiar nu este o industrie potrivit nici unei definitii traditionale. Sectorul financiar nu creaza bunastare, ci extrage bunastarea din economia reala prin dobanda. Asa ca, daca sectorul financiar reprezinta o treime din PIB, inseamna ca noi toti suntem cu o treime mai saraci decat ar trebui sa fim.

Va puteti imagina sectorul financiar cufundat in economia reala ca un parazit-spunea Michael Hudson, professor de economie la Universitatea din Missouri. Lucrul essential la acest parazit nu este numai ca isi extrage hrana de la gazda sa. Parazitul in cazul nostru a preluat controlul si asupra creierului acesteia, pentru a o face sa creada ca este parte a economiei, parte a corpului gazdei, ca este de fapt e chiar un soi de copil al gazdei si trebuie protejat. Si chiar asta se face cu sectorul financiar astazi.

Asa se explica de ce multi oameni actioneaza mai mult in interesul bancilor decat in propriul lor interes financiar. Luati in considerare de exemplu ca locuinta in care stati a fost obtinuta prin intermediul unui imprumut de la banca. Daca ati imprumutat 150.000 dolari pentru a va cumpara casa veti plati inapoi 400.000 pana la scadenta, timp de mai multi ani. Daca va veti cumpara o masina cu 20.000 dolari, aproape jumatate din suma in cauza reprezinta costurile acoperirii dobanzilor pe care producatorul de masini trebuie sa le plateasca la randul sau bancii in contul imprumuturilor contractate pentru a o produce si a o scoate pe piata.

Nu trebuie sa fiti deci oameni de stiinta pentru a vedea in ce directie curg banii. Cele 33 % din PIB cat reprezinta felia de tort detinuta de industria financiara (cam 5 trilioane dolari) vine direct din buzunarele noastre, cei care cosuma produse sau acceseaza creditele furnizate de banci. Trebuie sa va puneti deci intrebarea: in ce punct acest parazit financiar va drena atat de mult sange din gazda sa incat aceasta sa se imbolnaveasca si sa moara? Raspunsul la aceasta intrebare se contureaza chiar acum in fata noastra.

Asa numita Criza Financiara reprezinta convulsiile unui sistem nesustenabil, in care sectorul financiar a devenit prea mare pentru ca economia reala sa-l poata sustine. In urma cu 100 de ani ponderea sectorului financiar in PIB-ul SUA se scria cu o singura cifra. Pana in 1990 ajunsese la 20%. In ultimii 20 de ani a crescut cu 50%! In acelasi timp, economistii ne arata ca puterea de cumparare in termini reali a scazut. Va mai intrebati de ce?

Cum am ajuns in aceasta situatie? Cand sectorul financiar a incetat sa fie un ajutor pentru economia reala transformandu-se intr-un vampir? Chiar si regimul lui Hitler furniza imprumuturi ipotecare pentru tinerele familii aproape fara dobanda, cu o scadenta maxima de 10 ani si rate lunare nu mai mari de 1/8 din salariu mediu al unui lucrator. Iar noi, in aceasta societate “libera”, am ajuns la credite ipotecare pe 50 de ani! La munca silnica pe viata in folosul bancilor.

Am construit o societate a carei fundatie ideologica sta pe nisipuri miscatoare. Trebuie sa-i regandim principiile inainte ca intregul sistem sa intre in colaps. Banii au fost creati pentru a facilita schimburile comerciale, nu pentru a fi multiplicati ei insisi prin dobanda, asa cum spunea inca din vechime Aristotel.”

Cu atat mai mult cu cat bancile fabrica banii sub forma de credit, percepand dobanda pe un bun creat ad-hoc, printr-un artificiu contabil, si care nu le apartine de fapt, am adauga noi in final.
Textul integral poate fi gasit la:
http://www.informationclearinghouse.info/article25449.htm

Cele trei aripi ale partidului unic

Cum ar arata viata politica romaneasca daca PCR-ul n-ar fi sucombat la Revolutie ci s-ar fi divizat in, sa zicem, aripile Bobu, Verdet si Stefan Andrei care sa preia mostenirea Impuscatului? Securitatea s-ar fi aliniat cuminte pe gascute in fiecare echipa, invartitii de ieri s-ar fi orientat pentru a-si conserva statutul maine, oportunistii, fripturistii, grupurile de interese din partidul unic s-ar fi grupat echitabil in cele trei directii ocupand centrul, plevusca ar fi ramas la margini, pomanagii buni de manevrat in campania electorala ar sta ca si acum la coada, poate pica ceva macar odata la 4 ani. Ok, am visat destul. Vi se pare ca lucrurile difera substantial in democratie?.

Credeti ca exista posibilitatea reala de alegere intre gastile din PSD, PDL si PNL? Avem partide fara viziune pentru economie si societate dar cu o clientela flamanda care trebuie satisfacuta, doctrine de fatada care permit migrarea fara scrupule intre partide, transferuri incurajate de altfel prin politica de aliante. Toate combinatiile posibile de partide s-au perindat la Guvernare, cu eficienta sau mai bine zis lipsa de eficienta relativ egala. Toti au dat vina pe greaua mostenire punand umarul la viitoarea grea mostenire pentru urmatoarea guvernare. Suntem insa noi singurii “binecuvantati” cu nevertebrate, termite si amibe in politica? Au alegatorii din tarile dezvoltate mai multe optiuni? Nu va grabiti prea tare.

Nu stiu ce diferenta exista in mod real intre republicani si democrati in SUA, stiu insa ca lobby-ul bancar a fost la fel de eficace in ambele directii in aceasta perioada, dovada bail-out-urile care au curs pe banda rulanta. Oriunde te uiti prin Europa, 2-3 partide care difera prin denumire dar sunt unite prin interese comune la varf fac din cand in cand rocada la putere dand impresia maselor ca au votat “schimbarea”. Gastile de interese care le propulseaza si sprijina stiu ca vor avea mai devreme sau mai tarziu o parghie eficace pentru accesarea banului public ori o scurtatura legislativa spre buzunarul cetateanului asa ca nu fac nici o tragedie daca stau o tura pe bara, cat la putere se afla “adversarul”. Lor le apartin de altfel principalele vehicole media si pot face cum vor agenda publica astfel incat subiectele si persoanele incomode sa nu penetreze sistemul sau sa fie discreditate atunci cand devin amenintatoare pentru acesta.

Ce s-a schimbat din perspectiva electoratului fata de 1989? Exista iluzia bunastarii data de consumul pe credit. Din acest motiv nici nu pot fi luati inapoi banii in plus acordati bugetarilor si pensionarilor intre 2004-2008. Sunt deja la banci! Exista apoi incomparabil mai mult circ, se face mai multa economie in ceea ce priveste mijloacele de coercitie si supraveghere. De ce ai intretine un aparat imens precum Securitatea cand poti adormi spiritul critic si simturile cu presa tabloida, reality-show-uri, industria sexului, etc? Exista libertatea cuvantului dar si un zumzet infernal din care cei multi cu greu disting manipularile de apelurile oneste la o schimbare de substanta. Exista proprietate privata dar si o polarizare extrema in societate.

Averi care in Occident s-ar face in generatii au fost adunate de Patriciu, Vantu &Co in mai putin de 20 de ani, speculand scurtaturile spre activele statului oferite cu generozitate la pret de dumping ori portitele din legislatie create special pentru ei. Exista libertatea de alegere dar lipsesc alternativele pentru o alegere reala, exista liberatea de asociere …la una sau alta din gastile deja formate care controleaza exploatarea resurselor, puterea de decizie, emiterea de opinii. Avem in sfarsit totalitarismul soft, de consum. Big Brother in loc sa faca bau! dupa colt te bate prieteneste pe umar, iti da un credit, te duce la mall, la bordel, te lasa sa-ti faci cruce dupa si chiar sa te joci cu stampila. Brave New World.

Solidari in fata Crizei!

Indemnul stahanovist de mai sus apare de cateva emisiuni bune in spatiul de emisie al acestui Goebbels autohton care a devenit Radu Moraru de ceva vreme. Omul are si solutii, renuntarea la salarii din partea demintarilor si parlamentarilor, o masura de un populism feroce, care n-ar aduce in mod real prea multi bani la buget fiind vorba in definitiv de mai putin de 1.000 de oameni care ar trebui sa renunte la venituri (recuperandu-le probabil repede prin trafic de influenta si votarea unor legi tintite pentru anumite grupuri de interese economice, dar asta ii scapa lui Raducu). Cum taierea salariilor si pensiilor e greu de digerat indiferent ce simpatii politice ai, in deturnarea nemultumirii publice pune umarul mai nou si Realitatea TV, o televiziune care ne-a obisnuit sa dea o mana de ajutor echipei Basescu cand are mai mare nevoie, desi pozeaza de regula in voce critica. Si nu se poate sa nu va amintiti de cazul Nicolae Popa, mana dreapta a lui SOV, gata-gata sa fie adus in tara dupa alegeri cum se lauda administratia prezidentiala si cum aplaudau asta o droaie de naivi care nu intelesesera trocul facut cu Vantu in campanie (invitarea lui Geoana la resedinta Vantu, cu o zi inainte de alegeri, sosire filmata profesional de oamenii din trustul Realitatea, ce lovitura de maestru!).

Acum trusturile pro-Basescu scot din palarie argumentatia ziarului Azi din timpul Pietei Universitatii. Citesc de pilda in Evenimentul Zilei “Cum s-a deghizat PSD in cetatean nemultumit”. Nu contest faptul ca partidul lui Ponta da o mana de ajutor cu logistica sindicalistilor care vor sa se deplaseze la Bucuresti, e posbili, dar de aici pana la a transforma nemultumirea taierii veniturilor in simpatie de partid, e cale lunga. Ca or fi si simpatizanti PSD in Piata Victoriei de azi, nu contest, dar oricine trage cu urechea la ce se mai discuta la piata si prin transportul in comun intelege ca nu e vorba de “drogati, agenturi si golani”, ca sa ne intoarcem la etichete din Piata Universitatii, ci de oameni indignati care au fost mintiti in ultimul an ca economia isi revine in 2010, ca nimeni n-o sa le umble la salarii si pensii, ca nu vor contribui cu “nici un leut”, vorba lui Boc, la rambursarea imprumutului FMI, etc. Daca vom avea si provocari, tentative de manifestari violente (ca tot se da de ceasul mortii PDL-ul aratandu-ne pisica iar televiziunile l-au scos la tanc de la naftalina pe Miron Cosma pentru a sugera mentalului colectiv asta), chiar ca ne intoarcem la arsenalul media al anilor ’90, semn ca istoria se repeta repede in Romania. Ar urma desigur ca PDL-ul sa aiba soarta PNT-ului pentru ca ciclul sa fie complet.

Mai trebuie sa spun in incheiere ca i-am iertat lui Mircea Badea, pentru emisiunea de ieri, toate stridentele partizane din ultimii ani. Daca tot ne intoarcem in aceste zile cu aproape 20 de ani in urma, Badea si-a amintit ca imediat dupa realegerea sa ca presedinte in 2000, Iliescu declarase ca il sprijina la sefia BNR pe Misu Negritoiu. A diua zi-stupoare!-un om cu experienta sa politica facea inexplicabil pasul inapoi, afirmand ca tot Mugur Isarescu ar fi mai nimerit, dovada ca licuricii cei mari sunasera apasat in noaptea care despartise cele doua declaratii. Sigur, sa nu se inteleaga ca Misu Negritoiu venea de pe alta planeta,tot din sistem provenea chiar daca nu juca in aceeasi echipa si nu facea parte din acelasi club ( de la..Roma) cu Benerel Masonescu. Totusi, viteza de reactie a baietilor a fost remarcabila, ca si replierea instantanee a Puterii autohtone. Ma rog, vezi si povestea imprumutului de la FMI, contestat intai vehement de autoritati apoi aceptat ca centura providentiala de siguranta dupa ce au fost urechiati la nivelul superior, transnational, de decizie, ca niste elevi indisciplinati. Ocazie cu care impertinenta adolescentina romaneasca s-a transformat oportun in servilism balcanic globalizator.Aferim!

PS: Fara nici o legatura, un articol interesant despre lumea financiara gasiti mai jos:

http://www.informationclearinghouse.info/article25449.htm

Dinu Patriciu, fata urata a capitalismului romanesc

Cel mai bogat roman si singurul care apare in topul Forbes al miliardarilor in 2009, cu o avere estimata la 1,8 miliarde dolari (locul 397 din 739), a gasit se pare o reteta sigura de castig si in vreme de Criza. Solutia Patriciu pentru scaderea psihologica a consumului la vreme de taiat salarii si pensii si crestere in perspectiva a fiscalitatii este deschiderea unei retele de agentii de pariuri (14 agentii pentru inceput cu brandul Bet Arena Cafe dupa cum relata vineri Ziarul Financiar). Calculul miliardarului pare bine facut, de vreme ce disperarea te impinge la solutii extreme: o demonstratie, o gaina subtilizata vecinului, un pariu ca banii de lapte ai celui mic, cine stie de unde sare iepurele cu lozul cel mare? Iar in situatia in care a ajuns economia romaneasca, pariurile, variantele de bingo ori loteria ies din sfera de divertisment ("cumpar niste adrenalina pentru sfarsitul saptamanii sub forma unui billet") si se transforma in paiul de care se agata multi innecati...economic, niste "investitii" in speranta care te tine in picioare inca o saptamana. Sigur, in vremuri de recesiune, alaturi de pariuri si loterii, o varianta castigatoare ar fi fost si prostitutia, dar conu Dinu se limiteaza din fericire la sponzorizarile din politica, adica la varianta soft si legala a respectivei indeletniciri milenare.

Cum si-a facut banii domnul Patriciu? A cumparat "avantajos" o rafinarie fosta de stat, a fost pasuit cu plata datoriilor acesteia pana in 2010, a vandut-o apoi foarte bine nu inainte de a se juca putin la bursa cu actiunile ei (motiv pentru care este judecat inca pentru acuzatii de manipulare a pietei) iar cazahii care au preluat-o au ramas brusc brusc fara bani si solicita din nou esalonari, ca statul roman e baiat de comitet si permite asta chiar si cu pistolul FMI la tampla. Este libertarian convins, sustine rolul minimal al statului si privatizarea tuturor activelor sale, eventual la preturi de nimic, pentru a le da ocazia unor investitori inventivi sa le revanda cu preturi astronomice dupa ce le-au "eficientizat", o reteta pe care a brevetat-o de altfel chiar el.

Ce il mai mana acum in lupta pe conu Dinu Patriciu? Are bani pentru cateva zeci de generatii, ar putea sa duca o viata contemplativa, sa calatoreasca, sa pozeze in guru de business scriind carti ori sa investeasca pentru ridicarea nivelului de constiinta al concetatenilor sai (sa nu imi pomeniti de cartile Adevarul, omul vinde aici un pret de 10 lei si nu o carte, dovada ca nivelul operelor comercializate impreuna cu ziarul nu il depaseste pe cel al lecturilor obligatorii pentru liceu; pariez ca cei care le cumpara le iau "la metru" ca sa isi umple uniform rafturile goale ale bibliotecilor iar daca omul n-ar viza o pozitie ultra-dominanta pentru trustul sau de presa probabil ca n-ar apela la astfel de accesorii). De ce mai vaneaza si acum profitul (valabil si pentru Tiriac, care ocupa la un moment dat un imobil de protocol la un pret de 2 lei si care i-a tratat pe mici actionari ai bancii sale la fel de elegant cum s-a purtat Patriciu cu cei ai Petromidia, demonstrindu-le pe viu cat de abstract e cuvantul "dividend")? In definitiv, cat de MULT inseamna SUFICIENT pentru astfel de oameni? Cat de mult sa fi flamanzit intr-o viata anterioara pentru a-si dilata atat de tare instinctul de acumulare? Cat de mare sa-ti fie ego-ul ca sa-ti doresti posesiuni fabuloase doar pentru a-i da mai mare greutate, consistenta, credibilitate?

Sunt fericiti astfel de oameni (puneti-l pe lista si pe Vantu)? Sunt fericiti gambler-ii? Au fara doar si poate momentele lor de fericire, cand mai dau o lovitura si-i culeg roadele, cand banii pe care ii fac le confirma (cred ei) valoarea in ochii membrilor grupului fata de care vor sa epateze. In restul timpului fac mereu alte planuri, alta zbatere, noi surse de stress, alte "provocari" care ii rod saptamani si luni intregi. O forma de dependenta de care nu se pot smulge. Sunt "posedati" de acest joc de monopoly cu posesiuni reale, indifferent cate piese acumuleaza. Stiu ca majoritatea isi doreste banii lor, dar cati le-ar prelua bucurosi si lumea interioara? Bogatia e o stare de spirit in primul rand si daca nu te poti bucura de ea in timpul vietii, degeaba ajungi cel mai bogat din cimitir dupa moarte.

Studiu de rentabilitate: actiuni BRD vs gaini de curte

Cu actiuni BRD sub cap astepti amortizarea investitiei din dividende cam 50 de ani. Gaina mea pestrita, Poliana, si-a acoperit banii in numai patru luni, facand disciplinata cate un ou pe zi (cu alte cuvinte PER-ul Polianei ar fi de 0,3 daca as dori sa ma laud cu ea pe Rasdaq). Se poate extinde comparatia cu actiunile si la alte active mai mult sau mai putin“imobile” dar tranzactionabile gen vaci ori rate, cu alte cuvinte, Ferma Animalelor Listate?

In urma cu vreo cinci ani, cand jucam ping-pong cu cativa brokeri de la Intercapital, in pauzele dintre seturi, auzeam cate o mantra de inviorare: “ai actiuni, beneficiezi de o parte dintr-o afacere, fie cat de mica, ai dreptul la profit sub forma de dividende, poti ridica pliscul (pardon Poliana!) intr-o Adunare Generala a Actionarilor”, etc. Asa sa fie oare? Teoretic e chiar asa, dar practic ai investi intr-o afacere de familie stiind ca iti vei recupera banii din dividendele incasate anual abia …generatia urmatoare, cum se intampla acum la BRD, unde dividendul e mai putin de 2% din pretul actiunii? Eu unul nu m-as mai simti deloc… cocos in casa dupa o asemenea intreprindere. Ce ar fi sa comparam actiunile cu investitiile mult mai domestice si conservatoare, de pilda cele de prin gospodarie?

Tudorica si actiunile gratuite
O gaina costa cam 30 de lei. In perioadele de raportari bune face cam un ou pe zi, iar la 0,5 lei/ou ecologic, ajungem la incasari lunare de 15 lei. Consumul e minim, ce gaseste prin curte plus maxim 1,5 kg de seminte de floarea soarelui, sau grau pe luna (6-7 lei). Mai bea si apa (nu apa plata!), trebuie sa ii faci curat din cand in cand dar, daca cand se transforma in closca demareaza operatiuni de majorare a capitalului foarte profitabile. Sigur, Poliana il tine in spate din perspectiva investitorului si pe Tudorica (virgula) cocosul, care aparent nu produce nimic. Aici pot extinde comparatia Poliana-BRD la una speciala, Tudorica-TLV, presupunand ca Tudorica da ca si Banca Transilvania dividende sub forma de actiuni gratuite si nu cash. Una peste alta Poliana are individual un PER de 0,3 (investitia se amortizeaza din profit in 4 luni) in timp ce cuplul conjugal Poliana-Tudorica ar avea un PER de 0,6 (ma rog, vorba vine, Tudorica n-ar accepta monogamia nici cu cutitul la gat). Conculia? Victorie prin abandon in fata BRD cu PER-ul sau de 12.. Poliana face sa paleasca deci orice rasdaca mai rasarita din perioada 2005-2007, cand investitorii nu ajunsesera sa vaneze “nestematele”pietei secundare si nici nu numarau metri patrati de sub curtea fabricilor (plus bordurile), in ideea ca acestea vor fi preluate de rechinii imobiliari.

Ce “price to book” are o vaca?
In acest moment pentru o vaca fara pedigri se ofera cam 2000 lei. Sa presupunem ca aceasta e si valoarea la care taranii o au prinsa in contabilitate, P/BV egal cu 1, ca la o banca in perioada de criza. Iei 20 de litri pe zi, iti sunt cumparati in bataie de joc cu 2 lei/litru, platesti 500 lei cu intretinerea domnitei Violeta pe luna, rezulta un profit de 700 lei. Nu e deloc rau, PER-ul este in acest caz de aproximativ 0,3 (am presupus ca Violeta mai are si zile cand e indispusa), aproape de performantele Polianei. Sigur, daca introducem in ecuatie si taurul Viorel, rezultatul se dilueaza, precum in cazul anterior. Am si un calcul cu rate lesesti si SIF-uri, dar nu vreau sa va plictisesc suplimentar, plus ca in acest caz pietele sunt distorsionate de sistemul de tranzactionare pus la cale de diabolicul speculator Goldman Ducks.

Ati mai primit un cutit in spate: dispare legea falimentului personal

Potrivit Mediafax, autoritatile s-au angajat sa nu promoveze legi care sa submineze disciplina in materie de creditare in cadrul memorandului incheiat cu FMI si UE. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu poate lua viata de la capat ca orice patron de afacere falimentara, trebuie sa ramana dator pe viata la banci, eventual dupa ce a fost si executat silit. Aparent fara legatura, vorbim si de Polonia si imprumutul sau de la FMI.

Asa amarata cum fusese conceputa legea insolventei persoanelor fizice (debitorul putea beneficia de stergerea datoriilor doar in ipoteza in care achitase deja 75% din credit si era in incapacitate de a mai plati) a incomodat totusi bancherii care au utilizat forta de negociere a...FMI pentru a obtine promisiunea neadoptarii sale. Aceeasi bancheri care fortasera mana statului pentru a obtine banii din rezervele minime obligatorii de la BNR, virament acoperit din fondurile eliberate de FMI, credit pe care il va plati insa contribuabilul autohton si nu ei (absolut penibila reimpachetarea amenintarii cu explozia cursului de schimb in ipoteza in care n-am fi avut "centura de siguranta": dl Lucian Croitoru, consilierul lui Mugur Isarescu, a pomenit din nou ieri de un curs de 6 lei/euro in respectiva ipoteza, asa cum o facuse si in urma cu an; ma rog, bizonul trebuie speriat periodic sa inteleaga utilitatea institutiei in cauza).

De ce numai Romania nu ar trebui sa aiba o lege a falimentului personal? De ce o firma poate falimenta cand afacerile nu-i mai merg, lasand creditorii cu buza umflata, si o persoana fizica trebuie legata de banca a la long? Cand se acorda un credit unui debitor cu sanse mici de a-l rambursa bancherul nu are nici o responsabilitate? Greselile marilor banci trebuie acoperite din buzunarul contribuabilului ("bailout" se spune parca) iar pentru cele ale debitorului platesc urmasii in vecii vecilor? Veti fi in continuare executati silit cand nu veti mai plati ratele si veti fi urmariti oriunde va veti angaja pentru a acoperi diferenta dintre valoarea casei din care ati fost evacutati si valoarea imprumutului pe care l-ati luat pe varful bulei speculative. Multumiti-le iubitilor conducatori, cei care au grija sa se ploconeasca in fata bancilor pentru a mai primi niste ciosvarte din care sa acopere salarii si pensii pentru a nu da socoteala in fata electoratului pentru lipsa reformelor si hotiile interminabile pe bani publici.

Ce este de facut? Cum mai spuneam, reduceti la minimum interactiunea cu bancile in viitor. Daca aveti un imprumut de nevoi personale fara ipoteca dar de valori mai mari (10.000 euro de exemplu), e bine sa va mutati bunurile imobile pe alt nume. Tranzactia se poate anula in instanta in urmatorii 3 ani, dar daca aveti probleme la job peste 4 si va treziti cu locuinta vanduta pentru a acoperi un debit de cateva mii de euro (s-a intamplat deja in mai multe cazuri)?

In final va invit sa facem inpreuna un exercitiu de logica. Va prezint selectiuni din trei stiri la date diferite si trageti singuri o concluzie. E vorba despre Polonia.

30 martie, Ziarul Financiar:
Economia Poloniei se afla intr-o "stare suficient de buna", astfel ca guvernul de la Varsovia nu trebuie sa-si extinda linia flexibila de credit primita din partea Fondului Monetar International, POTRIVIT BANCII CENTRALE POLONEZE, scrie Bloomberg. Aceasta linie de credit este diferita fata de imprumuturile acordate unor tari precum Romania sau Ungaria, in sensul ca poate fi accesata numai in caz de urgenta.

10 aprilie, Realitatea.net
Avionul la bordul caruia se afla presedintele polonez Lech Kaczynski s-a prabusit, sambata, la aterizarea pe aeroportul din Smolensk, in Rusia.Presedintele se afla impreuna cu sotia sa la bordul avionului, alaturi de 130 de persoane, printre care numerosi demnitari polonezi. Potrivit agentiilor de stiri, in avion se aflau si liderii altor doua partide poloneze, seful Statului Major si ministrul adjunct al Afacerilor Externe, Andrzej Kremer, si PRESEDINTELE BANCII NATIONALE Sławomir Skrzypek.

6 mai, Reuters
The extension of Poland´s flexible credit line with the International Monetary Fund will help the European Union´s largest ex-communist member protect its currency in the market turmoil, the finance minister said.The Polish government asked the reluctant central bank to support its request to extend the $20.5 billion (13.8 billion pound) credit line, which expired last week.Poland and several other countries received it to help weather the financial crisis a year ago."If the speculators see that we still have $20 billion at our disposal, then we shouldn´t see such a run from the zloty," Jacek Rostowski told reporters on Saturday.

Deci avem asa: un presedinte de banca centrala care nu vrea ca imprumutul sa mai fie angajat, presedinte al carui mandat expira in 2013 si care nu mai putea fi inlocuit pona atunci, un tragic accident aviatic, si un imprumut angajat in cele din urma, pentru a "descuraja" speculatorii. Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma gandesc, vorba domnului CROITORU, ca am fi vazut un curs euro de 6 zloti daca nu se luau respectivii bani de catre polonezi.

Imi mai amintesc si de presedintele chilian Salvador Allende, pentru care s-a organizat o iesire la fel de spectaculoasa din scena, dupa care a inceput in forta liberalizarea tarii, sub comanda hienelor scolite de Milton Friedman. Asa se scrie istoria, plina de coincidente.

Solutie de criza: Sa nu faci ce zice popa, fa ce face popa!

Citesc si ma crucesc. Ia uitati ce comunicat vine de la Patriarhie via Mediafax:

"Consideram inselatoare opinia conform careia trebuie facute economii, inclusiv prin sistarea lucrarilor la lacasurile de cult aflate in constructie, deoarece prin edificarea unui lacas de cult se intareste solidaritatea si cooperarea dintre credinciosi, inclusiv intarirea vietii spirituale, care permite oamenilor sa depaseasca orice fel de criza, fara sa se autodemoleze, ajungand la deznadejde sau la dezumanizare. Potrivit reprezentantilor BOR, a opri lucrarile deja incepute nu inseamna doar restrangerea unei activitati cu scopul economisirii de bani, ci si o "consacrare a esecului" unui lucru bine inceput, cu speranta, dar nefinalizat."De aceea, tocmai pentru a depasi atat criza morala si spirituala, cat si pe cea financiar-economica actuala, consideram ca trebuie continuate lucrarile la bisericile aflate in constructie, chiar daca ritmul de executie va fi mai lent. In plus, continuarea lucrarilor de construire a bisericilor, ca si inceperea construirii altora, asigura noi locuri de munca si combate individualismul prin cultivarea spiritului comunitar de solidaritate sociala", se arata in comunicatul de miercuri al Patriarhiei Romane.

Adica toata lumea strange cureaua iar tagma preoteasca vrea in continuare bani de la buget pentru constructia de SRL-uri ale credintei cu plata la negru. Sunt prea dur? Vi se pare altceva biserica din colt decat o afacere personala a “parintelui”?.Poate nu vi s-a cerut de la obraz un tarif piperat la inmormantare/nunta/botez? Si nici n-ati auzit de preoti care sunt in stare sa lase mortul pe masa daca nu primesc cat cer? Foarte bine, daca vor popii sa continue cu miloaga la Guvern, sa primeasca in continuare alocatii pentru lacase de cult in care sa cultive “solidaritatea” in conditiile in care pensionarilor cu cateva sute de lei li se ia inflexibil 15%, propun sa ne dea bon fiscal la Biserica pentru orice achizitie de bun sau serviciu, de la lumanari la slujba pentru cununie!

Eu unul promit solemn sa monitorizez si actiunile Bisericii in vremuri de criza, care nu e numai spirituala. Ca n-am vazut cantine ale saracilor si lacasuri pentru orfani si vaduve pe banii Patriarhiei desi Slava Domnului, Bisericii i s-au inapoiat intr-o veselie bunuri si proprietati in ultimii ani. Ma rog, daca habotnicia oficiala functioneaza in vremuri de austeritate, va sfatuiesc sa va declarati gospodaria lacas de cult, de rugaciune, uniune spirituala, ma rog, ce se poate inventa, poate primiti o subventie, o reparatie gratis, ceva. Poate scapati si mai putin dramuiti de vamesii fiscali ai lui Boc. Daca v-ati intrebat nedumeriti cum se face ca Biserica ca institutie e prima la incredere in Romania (asimilata probabil cu...Dumnezeu) iar popii nu mai figureaza in topul increderii la categorii profesionale (conform ultimului sondaj realizat de Reader's Digest, romanii au votat 90% pentru piloti, 89% pentru pompieri si 84% pentru farmacisti), aveti in comunicatul Patriarhiei de ieri unul dintre raspunsurile posibile.

PS: Pentru ca presimt ca voi fi acuzat de ateism dupa postul de mai sus, vreau sa adaug ceva. Dumnezeu nu domiciliaza intre 4 pereti, oricum i-am boteza. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin sufocat de orgolii marunte si vise de parvenire si daca nu-l descoperiti in mod real singuri, sunt sanse reduse ca un intermediar sa va ajute s-o faceti. Cu atat mai mult cu cat in Romania, in majoritatea cazurilor si in aceasta chestiune, se utilizeaza comisioane de intermediere mari la servicii de slaba calitate (ma refer la preotii cu vocatie de functionar)

Jaful mileniului

Cui se adreseaza aceste programe de salvare, aceste “bail-out-uri” de trilioane de care tot auzim (ultimul in zona euro)? Economiei in general, lefegiului de rand, micului intreprinzator, poate mediului inconjurator si ecologistilor? Luati urma banilor, unde merg ei de fapt? Pai, merg in mana marilor banci, cele mici sunt lasate din cand in cand sa falimenteze. Au imprumutat prosteste celor care nu isi permiteau sa aibe o locuinta ori sa isi finanteze studiile, achizitiile de electrocasnice, etc? Au creditat Guverne care se indatoreaza iresponsabil? Au pariat pe produse toxice? Statele le dau banii inapoi. De unde? Din viitoarele taxe si impozite ale contribuabililor sau de-a dreptul din imprumuturi de urgenta, cazul Romaniei (creditul de la FMI a mers la BNR pentru ca Banca Centrala sa poata elibera rezervele minime obligatorii pentru banci).

De ce atata marinimie? Oooo, daca falimenteaza marile banci ar trage totul in urma lor, ar fi haos, dezastru, etc, etc. Chiar asa? O sa va pierdeti economiile? Cu asta va sperie? Nu o sa mai vindeti la taraba din piata, nu o sa mai aveti clienti la coafor? Ce-i impiedica pe mai marii lumii sa reseteze sistemul dupa ce se curata bancile dupa o explozie a derivatelor, sa revina la etalonul aur, argint, platina sau ce mai vor despagubindu-i pe depunatori cu echivalentul economiilor lor in bani de hartie fara nimic in spate? De ce trebuie sa ne transformam in sclavi bancilor de aici inainte, acum si din postura de platitori de taxe si impozite dupa ce ne-au legat de maini si de picioare din postura de debitori?. De ce mai avem nevoie la urma urmei de structurile astea parazitare? Ca sa ne luam mai repede o plasma unde sa privim in marime naturala emisiuni de prost gust? Pentru o casa supraevaluata prin explozia creditului, pe care o vei achita intr-o generatie? Pentru a face mai repede o excursie pe care ti-ai permite-o din economii si peste 6 luni? Sau poate nu veti stii unde sa va depozitati banii pusi de-o parte in lipsa bancherilor, luadu-va la revedere de la ei in cazul in care toti vor sa-i retraga in acelasi timp? Institutiile astea chiar creaza valoare? Dau creditele exclusiv din capitalul propriu, din propriile economii? Sau e doar profita de o inventie diabolica care le permite sa dilate masa monetara fara acoperire?

Stiu, mi se va da peste nas, in lipsa cererii alimentate artificial, multi isi vor pierde slujbele. Cati furnizori de servicii si produse de fite nu vor trage obloanele. Ei si, daca avansul tehnologic permite cu alocarea unor resurse materiale si umane relativ reduse asigurarea strictului necesar pentru toti (o minoritate subtire lucreaza in prezent in industria alimentara si agricultura in economiile dezvoltate), este obligatoriu sa intretinem aceste masinarii diabolice de consumat resursele din prezent cu pretul veniturilor viitoare, de creat nevoi artificiale doar pentru ca politicienii sa nu isi bata capul ca masele ar pune-o de-o revolutie lasate cu prea mult timp la indemana?

Am zis-o si o mai repet: reduceti interactiunea cu bancile, ca prim pas in construirea unei societati mai sanatoase. Zapati cand dati la televizor peste reclamele lor, inchideti conturi curente, carduri de credit, orice produs pe care nu il mai folositi si genereaza costuri si care poate reprezenta ulterior si un carlig de marketing (Nu vreti un depozit care sa va permita sa plasati banii si intr-un fond mutual despre care habar n-aveti cum functioneaza si in ce investeste? dar un card de debit cu dobanda avantajoasa pana cand o schimbam noi intr-una ridicola? Poate un card de credit cu perioada mare de gratie, de care tu habar n-o sa ai cand incepe, cand se termina si ce comisoane de penalizare include? Ei, dar un credit de nevoi personale care te poate costa si casa daca nu mai poti sa-l rambursezi n-ai cum sa refuzi, nu?).

Daca va uitati la marile bule bursiere din ultimul secol din SUA, veti remarca regularitatea cu care au survenit acestea, cam la o generatie (1929-1966-1999). Poate ca trauma prin care au trecut cei care au asistat la spargerea lor a fost suficient de mare pentru a nu mai repeta prostiile comise in timpul vietii, fiind necesara o noua generatie care sa umfle pietele. Sper ca pataniile debitorilor de azi se vor transmite mai repede generatiilor viitoare multumita internetului, astfel incat sediile bancare sa se transforme in curand in spatii comerciale si toalete publice (hartia e asigurata in acest caz). In Romania sunt oricum muuuuuuuuul mai multe decat ar trebui intr-o economie pe butuci.

Apropo, daca tot vorbim de banci. Stiti cine da cele mai mari dobanzi la depozite in Romania? Ati ghicit, bancile grecesti. Alpha, Bancpost, Piraeus se intrec in promotii. Prietenii stiu de ce!

Daca doriti sa revedeti…..O poveste cu leuti, iesirea din criza in 2010 si celebrul “V”

Gandul, 4 ianuarie 2010:
Inainte de trecerea in noul an, aflat la Sinaia, Basescu le-a transmis romanilor un mesaj de incurajare: "Vom intra in 2010. Va fi un an in care vom scapa de criza. Va fi un an in care optimismul va fi cel care ne va anima sa depăşim momentul pe care l-am trait in 2009."

Ziare.com, 29 iulie 2009:
"Returnarea imprumutului ii apartine Bancii Nationale a Romaniei. Niciun un roman nu plateste niciun cent, niciun leut din acest imprumut, pentru ca plateste banca", a mai declarat seful Executivului. Emil Boc a precizat ca banii de la FMI nu sunt utilizati pentru proiecte de infrastructura, ci merg la BNR, care ii va folosi pentru a diminua rezervele minime obligatorii la 3%, ca sa putem adera la euro in 2014

15 februarie 2010, Antena 3:
"Pensiile normale, obisnuite nu scad cu niciun leut", a declarat premierul Emil Boc, pentru Mediafax. Sunt 5,6 milioane de pensionari care au pensii normale si nu pensii speciale in aceasta tara, in legatura cu care pot sa spun raspicat si clar: prin intrarea vigoare a noii legi a pensiilor, sa speram incepand cu anul viitor, ceea ce primesc in mana astazi nu este afectat, deci nu scade cu niciun leut pensia lor. Putem discuta despre scaderea pensiilor la cei care au pensii de mii de euro si nu au muncit pentru ele", a mai spus primul-ministru.

Wall-Street, 22 mai 2009
“Cea mai joasa parte a recesiunii in forma de V a fost atinsa in primul trimestru. Niciodata banca centrala nu a spus ca nu va fi un impact al crizei, insa am avut nevoie de timp sa gasim canalele prin care s-a transmis", a spus Isarescu, citat de NewsIn.

Hotnews, 19 ianuarie 2009:
Comisia Nationala de Prognoza estimeaza o crestere a produsului intern brut de 7,9% pentru anul 2008, la un nivel de 513,175 miliarde lei. Pentru anul in curs, estimarile publicate luni de CNP indica o crestere economica de 2,5%, cu un PIB de 579,021 miliarde lei. Pentru 2010, CNP mizeaza pe o crestere economica de 4,5%, iar pentru 2011 de 5,5%.


Intrebarea pe care unii ar fi tentati sa o puna acum este daca indivizii in cauza sunt pur si simplu idioti. Nu, nu sunt idioti. Unii sunt politicieni, deci preocupati de ascunderea realitatii cand sunt la putere, altii sunt birocrati, deci preocupati de fardarea realitatii pentru a-si menaja salariile, toti sunt agentii de marketing ai sistemului. Dar prosti nu sunt. Prosti ne cred insa pe noi. Si, de ce sa n-o recunoastem, le dam toate motivele sa se comporte asa.

Consumand majoritar presa tabloida, romane usurele si telenovele, delectandu-ne cu manele demonstram fara echivoc care ne sunt preocuparile principale. Nu avem dileme existentiale, semne mari de intrebare legate de lumea ce ne inconjoara, ne capteaza interesul barfa marunta, intrigile de alcov, paruiala vesela din politica, divertismentul din societate, competitiile sportive care ne scutesc de miscare, shoppingul fara pretentii din hypermarketuri, socializarea la un gratar cu amicii duminica la iarba verde, pitind la plecare mormanele de PET-uri prin tufisuri .

Nu vrem adevaruri incomode care sa ne tulbure tihna, preferam incantatii linistitoare care sa ne conserve prezentul relativ comod. Asa ca ni se furnizeaza din plin asa ceva, dovada “V”-urile de care ni se tot vorbeste, desi pentru asta e nevoie in lume de cate un program de stimulare de nivelul trilionului, o data la 6 luni. Ce se va intampla cu ideea de bani in acest ritm, ne pandeste hiperinflatia, putem consuma a la long resursele prezentului angajand veniturile din viitor, e moral sa salvezi pielea bancherilor la infinit, cum supravietuieste o economie care se bazeaza doar pe importuri si in care 4 milioane de oameni din 20 mai muncesc?

Bianca lui Bote nu isi pune astfel de intrebari, nici fanii Elodiei sau admiratorii lui Guta, nici tribuna care il contesta pe Gigi Becali la Steaua, nici chiar fanii succeselor cinematografice livrate pe banda rulanta de Hollywood. Ne mira ca avem atunci un tatuc la Cotroceni, prototipul tiranului sentimental pe care il regasim in postura de cap al familiei in majoritatea familiilor traditionale? Si un Prim Ministru de paie care sa-l puna in valoare (apropos, stie cineva ce s-a ales de Boc, e cumva in greva japoneza)? Ne mai intrebam de ce avem politiceni fara viziune, care prefera sa intinda cat pot prezentul comod doar-doar n-or da ochii cu viitorul amenintator?

E posibil sa ne meritam reciproc, guvernati si guvernanti, asa cum suntem cu totii marionetele unor papusari mai putin vizibili, care coordoneaza abil painea si circul la nivel global si au toate parghiile media prin care sa ne explice ca albul e negru. Va mai mira atunci ca Nobelul pentru pace trimite noi trupe la razboi, ca industria farmaceutica umfla periodic isteria pandemiilor pentru a-si creste vanzarule, ca lupta pentru resurse se poate deghiza in cruciada anti-terorism iar bancherii in “oameni ai lui Dumnezeu” (precum declara geniul lui Goldman Sachs, care uitase intamplator ca Biserica a condamnat timp de secole imprumutul cu dobanda) ?

Din fericire, lucrurile nu sunt fara speranta. O schimbare se deruleaza rapid si lipsa ei de vizibilitate si de rezultate palpabile se explica doar prin faptul ca a pornit de acesta data de unde trebuie, de la baza. Are insa cel mai puternic canal de propagare, internetul, si dorinta puternica a multora de a schimba realitatea inconjuratoare. Si cea mai buna dovada este ca vorbesc despre asta din acest colt de pagina, ca exista o multime de bloguri independente care spun lucrurilor pe nume, ca voci credibile si avizate, care sa spulbere adevarurile oficiale incep sa-si faca loc prin canalele de media importante.Suntem pe drumul constituirii unei mase critice care sa schimbe perspectiva majoritatii, e doar o chestiune de timp pana se va intampla asta. Cati stiau cu adevarat cum se emit creditele in urma cu 2 ani, cati isi puneau problema “regiei” vorbind despre atentatul din septembrie 2001, cati aratau cu degetul acuzator spre Bancile Centrale cand se pomenea de extinderea masei monetare, cati condamnau invazia Irakului in urma cu cativa ani? Vocile critice se inmultesc, daramatorii de mituri oficiale sunt tot mai vocali iar cand o masa critica isi va insusi aceste puncte de vedere vom avea si expresiile sale din politica si economie.