Ieșitul cu prietenii la terasă
(pub/restaurant/fastfood) a ajuns sport de masă. Consumați ca pretext pentru socializare sau
doar pentru satisfacerea papilelor gustative?
Să iei masa în oraș costă de câteva ori mai mult decât
să îți pregătești un meniu identic acasă, nu e un
secret pentru nimeni. Dacă programul de la job/priceperea culinara nu îți permit să îți etalezi talentele de bucătar, ok,
te resemnezi și scoți mai mulți bani din buzunar. Ce ne facem însă
în situația în care
ieșitul la restaurant,
cafenea, pub, fastfood nu corespunde unui impuls elementar precum foamea sau
setea ci dorinței de
socializare?
Consumăm ca și când am
fi singuri și lihniți sau ne rezumăm la o consumație de
politețe alocând toate energiile comunicării cu partenerii de dialog?
Să te îndopi cu dezinvoltură în timpul unor astfel de ieșiri cu
prietenii ratează și tentativa de socializare (cam greu să
asculți și să empatizezi când înfuleci sau torni
halbă după halbă), compromit și digestia (ori mănânci, ori discuți animat) și afectează
și bugetul familiei.
De ce nu ne limităm la o bere/suc/un
desert ușor când alegem să socializam într-un local, o dovadă de respect
până la urmă și pentru partener și pentru
ideea de dialog, și nu mâncăm pe saturate doar când ieșim în oraș cu acest
scop în cap? Amestecându-le primim mai puțin din ambele direcții-mâncarea
nu mai are aceeași savoare iar comunicarea își pierde
din consistență-dar plătim în schimb mai mulți bani
(raportat la o consumație frugală).
Dacă am stabili din start când ne vedem
în oraș să ne potolim foamea/setea și când ne întâlnim să schimbăm
idei/empatizam/bârfim am face ceva economii și am pleca și mai
satisfăcuți de discuțiile cu amicii. Cât de mari ar fi
economiile?
Presupunând că ne vedem de 2-3 ori pe
săptămâna cu amicii și ne limităm la o cafea sau un pahar de
suc/apa plată când stăm de vorba în loc să comandăm cu sârg din meniuri, cel puțin 200 de
lei ar putea fi salvați pe lună în acest fel. Nu pare
mult, dar prin însumare la finalul anului avem cât pentru un concediu relativ
decent în extra-sezon, pentru o persoană.
Snobismul, cât e snobismul?
RăspundețiȘtergereMasa în oraș este, de multe ori, și fuga de teroarea singurătății (chiar și în doi), dar și nevoia de a satisface spiritul gregar ancestral - http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/05/inglodat-in-opinia-publica.html
Mania consensului era pe vremuri, dar din păcate este și astăzi, un imens factor de prostie, gregaritate și, din păcate, pauperitate. Vedem această manie în mass-media, în sport, în cultură, în sistemul bancar, în corporațiile financiare internaționale, în instituțiile statului, la politicieni, la investitori, la mulți dintre semenii noștri.
Veșnica atracție pentru conformism, acest instinct gregar explicabil doar prin obținerea confortului fizic pe vremuri - toată lumea încălzindu-se corp lângă corp, ca sardelele, în aceeași cavernă. În zilele noastre această atracție se regăsește în obținerea confortului intelectual - există și alții care gândesc la fel ca mine - adică nu sunt singur și astfel nu cred că greșesc în raționament ... Eroare.
S-ar putea ca simpla depărtare să ajute mai mult. http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/06/distantarea-ajuta.html
Dar oare urmând acest fel de a gândi nu ar falimenta multe terase și mici afaceri de cartier...?