Când e vorba de bani, emoțiile guvernează deciziile mai mult decât cunosțiintele acumulate la nivel teoretic. Mai exact, sentimentul de euforie și teama de pierderi. Degeaba înveți cu ce se mănâncă bursa, care sunt riscurile într-o bulă a creditului, cum să te îndatorezi responsabil dacă nu ai simțit pe pielea ta efectele unor decizii greșite (ori, dimpotrivă, n-ai cules roadele unor calcule inspirate) sau dacă măcar nu ai avut apropiați în această postură.
Teoriile, informațiile intră de regulă în memoria pe termen scurt. Le vei putea reproduce în fața prietenilor la puțin timp după ce ți-au fost expuse dar s-ar putea să le uiți exact în momentul când ar trebui să le aplici. Pentru a le fixa în memoria de durată ar trebui ca toate aceste acumulări teoretice să fie dublate de amprente emoționale.
Învățam mult mai mult prin emoții decât prin reproducerea unor noțiuni predate de un profesor/îndrumător. Și din acest motiv educația financiară își are limitele sale. Dacă nu poți aduce auditoriul în preajma emoțiilor cu care se confruntă un debitor pe vârful bulei creditului și la spargerea sa ori la trăirile unui investitor care a fost martorul sfârșitului înlăcrimat al unei speculații, nici nu poți miza că se va lecui de greșeli elementare când piețele financiare vor livra alte iluzii pe tavă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu