Va dona conducerea BNR 70% din salariu in sprjinul debitorilor in franci?

“BNR a avertizat in mod repetat asupra riscurilor creditelor in valuta” suna mantra de PR acum, cand cursul leu/franc a bubuit asurzitor. Domnule bunic Vasilescu, nu lucrati intr-un think tank de analisti care se ocupa de consultanta, sunteti intr-o institutie de reglementare si supraveghere, nu in una de dat cu parerea! Ca si cum ar veni ministrul Sanatatii sa ne spuna ca drogurile ne fac rau cand acestea s-ar vine la liber in farmacii. Sau ministrul de Interne aparandu-se ca a avertizat asupra pericolului reprezentat de hoti cand se constata o crestere a numarului spergerilor din locuinte! Daca e vorba de banci si credite, nu cu sfaturi trebuia sa opereze BNR! As fi apreciat sfaturile cand se pregatea criza financiara, cand opera FNI, cand va tepuia International Leasing (va mai aduceti aminte?), etc, etc. Dar nici atunci n-au livrat nimic supercompetentii din Doamnei...Asta nu il impiedica insa pe Mugur Isarescu sa aibe o imagine imaculata doar pentru ca nu se da in stamba cu politicienii si nimeni nu-l intelege cand vorbeste, deci lumea presupune ca spune lucruri destepte. Cat o sa-i mai fim recunoscatori pentru “cresterea economica zero” din 2000 si apararea leului din 2008 (ceea ce nu-l impiedica sa aibe o depreciere de peste 30% din acel moment)?

Ce inseamna pentru amaratii cu datorii in franci devalorizarea leului cu aproape 20% de ieri? Sa facem calculele in felul urmator. Sa zicem ca cineva isi lua un ipotecar in 2007 la un curs leu/franc de 2,1 (2,1 lei pentru un franc). Acum il da inapoi la un curs de 4,2 (asta la “oficial”, bancile vindeau insa ieri francul cu 4,5 lei...). Avand in vedere ca un credit ipotecar presupune, de regula, sa platesti cam de trei ori valoarea sa pana la scadenta (in 25-30 de ani), deducem ca debitorii in franci platesc, in lei, de 6 ori valoarea creditului de la momentul obtinerii sale si pana la scadenta. Sa bagam in ecuatie si faptul ca pretul caselor a scazut la jumatate de atunci si obtinem urmatorul lucru:cine isi duce la scadenta un credit in franci plateste cam de 10 ori mai mult decat valoarea unei case in prezent (in lei vorbind-am mai ponderat cu deprecierea leu/euro).

Prin noiembrie, cand Volksbank isi cauta inca un cumparator (motivul pentru care banca nu fusese maritata impreuna cu celelalte active ale grupului era tocmai creditele in franci) aparuse stirea ca aceasta pregatea debitorilor in franci o oferta de nerefuzat: convertirea imprumuturilor in lei la un curs de 2,6-2,7 lei/franc (in acel moment cursul era de 3,6 lei/franc). Ma intrebam atunci cum vor proceda celelalte banci cu imprumuturi importante in franci (Banca Romaneasca, Banca Transilvania-intamplator cumparatoarea in final a Volksbank, Raiffeisen, etc), Volksbank le baga mortul in casa iar pozitia BNR fusese pana atunci ca politicul n-ar trebui sa dicteze bancilor un curs fix de conversie, cum facuse mult-hulitul Orban in Ungaria. Ei bine, lucrurile s-au rezolvat frumos pentru banci, tranzactia s-a incheiat, Banca Transilvania nu mai pomeneste de nicio oferta pentru debitorii preluati de la Volksbank...Dar a venit 15 ianuarie si deciza bancii centrale a Elvetiei de a renunta la legarea francului de euro la cursul 1,2 franci/euro.

Ce as face eu daca as avea un credit in franci? As strange cureaua (in jurul gatului, poate) pentru a-l plati mai departe, as cere o reesalonare sau nu l-as mai plati deloc? Care credeti ca ar fi cea mai buna solutie pentru a forta eficient mana politicenilor sa arunce in sfarsit un colac de salvare debitorilor in franci? Doar n-o sa execute silit 150.000 debitori (si, oricum, la paritatea asta, riscul exista si pentru cei mai parolisti dintre ei, cei care si-au luat intre timp 3 servicii si dorm doar in metrou cand fac naveta intre ele...). Intr-un articol surprinzator de curajos (spre deosebire de Moise Guran de la TVR care pare preocupat cum isi pune virgulele sa nu supere semi-zeii din strada Doamnei), ZF-ul acuza mai transant BNR si ne dezvaluie in premiera ce salarii iau eminentele extrem de cenusii de acolo:intre 10.000-20.000 euro pe luna, la nivelul conducerilor bancilor centrale de renume de prin Occident. Avand in vedere ca pana acum d-nii Isarescu, Vasilescu, Georgescu, si altii escu cu simt de raspundere la acordat sfaturi din BNR si fara bun simt economic cand vine vorba sa le aplice bancilor din parohia proprie au pus umarul la falimentul familiilor indatorate in franci, va propun sa mergeti in fata sediului BNR si sa le cereti sa va sponsorizeze cu 70% din salariu (cat urcase raportul rata/venituri in 2007, an de boom al creditului si imobiliarelor, cu binecuvantarea BNR) pentru a suporta mai usor ultimul salt al cursului RON/CHF. Cum sunt suflete nobile (si le mai raman pentru cosul zilnic inca cel putin 3.000 de euro lunar), poate ii induplecati. Si inca ceva: la urmatoarea criza financiara BNR ar putea sa renunte si la sfaturile sale...gratuite, pretinzand ca in ultimii ani a investit masiv in educarea financiara a populatiei (mai nou, invata copiii de gimnaziu care sunt subdiviziunile monedei). Asta pentru ca responsabilitatea nu intra oricum in fisa postului BNR (n-ar avea loc langa stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara) iar la raspundere nu indrazneste oricum s-o traga cineva in Romania....