Generatia ratata a tatalui domnului Corneteanu. Update

Intr-o litanie pe Reporter Virtual, domnul Razvan Corneteanu acuza de lasitate si hotie devenita hobby generatia parintilor sai mult prea resemnati in comunism, punand in carca acestora si toate relele postrevolutionare pe motiv ca ei l-au sprijinit si pe Iliescu. Lasand la o parte faptul ca ar avea dreptul sa condamne cu vehementa o generatie pentru slabiciunile sale mai ales cei care, facand parte din ea, au ales sa se comporte totusi diferit asumandu-si riscuri pentru asta, sa vedem ce s-ar putea ascunde in spatele “lasitatii si hotiei” romanilor dinainte de Revolutie.

In opinia mea, o atitudine curajoasa este expresia binomului risc/beneficii. Iti asumi riscurile intransingentei si cultura protestului atunci cand intuiesti ca ai mai mult de castigat decat de pierdut din asta (fie pe plan uman, prin schimbarea sistemului, fie pe plan divin, prin respectarea unor norme si valori). Din pacate, romanii erau mult prea izolati in lagarul est-european pentru ca stilul de viata occidental sa fie una dintre mizele asumarii unei atitudini mai curajoase. Cand poti sa iesi mai des din tara, cand vezi cum arata societatea de consum, iti vine sa faci o revolutie acasa pentru a obtine tot soiul de zdranganele colorate (video-ul, cashtanul, o masina de fite, excursii in tari exotice, mancare pentru gurmanzi, etc). Nici valorile crestine nu erau atat de asumate (Biserica era larg acceptata ca intermediar dar nu furniza modele credibile de comportament, spre deosebire de varianta sa poloneza de pilda) incat sa faci o revolutie in Romania pentru “dreptate”, “adevar”, etc. Iar in lipsa unor modele palpabile de societate functionala, in absenta unor valori religioase acceptate de marea majoritate (recompensa), riscurile unei atitudini curajoase erau deci supraevauate. Asta nu inseamna ca degradarea continua a nivelului de trai nu ar fi generat pana la urma o revolutie a disperarii si aici, dar in lipsa unui context regional favorabil probabil ca fenomenul s-ar mai fi lasat asteptat (poate chiar destul de mult, vezi Coreea de Nord). Asta in privinta “lasitatii”.

In ceea ce priveste furtul generalizat (toata lumea fura pe timpul lui Ceausescu acuza domnul Corneteanu generatia parintilor sai), acesta avea si o dimensiune revansarda, de disidenta fata de sistem. “Ne calcati pe bataturi cu planul vostru cincinal, ne obligati sa venim la lucru de sarbatorile religioase, ma razbun si eu pe stocul de rulmenti al fabricii, daca tot e si al meu”. Lumea amenda lozinca “poporul proprietar si beneficiar” sanctionand absenta poporului din sfera unde se luau deciziile. Oamenii simpli furau atunci sistemul, spre deosebire de situatia actuala cand sistemul baga mana in buzunarul omului simplu (vezi tarifele la utilitati, creditul bancar si costurile sale, bogatii salvati din fonduri publice in criza, etc). Nu cred ca se fura mai mult atunci intre “egali” decat acum, dar acum in mod cert se fura mai mult la varf ca atunci (vezi contractele cu statul si comisioanele aferente in antiteza cu legea ilicitului de atunci si teama de bogatia afisata). Cinstea era la randul sau filtrata prin binomul risc/beneficii iar intr-o vreme cand penuria era generalizata, moralitatea nu putea fi la fel de inalta precum cea afisata de domnul Corneteanu in zilele noastre, de la adapostul averii sale acumulate ca director de vanzari in vremea cand presa o ducea inca bine.

Prin inversunarea cu care vaneaza slabiciunile generatiei parintilor sai, domnul Corneteanu imi aminteste de vanarea chiaburilor la inceputurile comunismului. Daca elimini insa oameni in loc sa stergi conditiile care le genereaza comportamentul, risti sa repeti dupa un anumit interval experienta si sa nu inveti nimic din istorie. Comunistii au incercat sa diabolizeze clasa avuta a tarii, sa condamne lacomia care a dus la impartirea societatii intr-o clasa subtire de avuti si una ultra-majoritara de sarantoci. Aceeasi lacomie si dorinta de posesie si parvenire, transferata dinspre active spre functii si pozitii in partid, a dus la formarea unei noi clase de privilegiati (nomenclaturistii), care au apelat la cenzura, securitate, propaganda pentru a-si conserva noul statut.

Mi-e teama insa ca din 2008 a inceput sa se contureze o noua tendinta. Incet-incet capitalismul incepe sa-si piarda dimensiunea sociala si se apropie de segregarea care a dus la aparitia si succesul ideologiei comuniste. Sa vedem daca ajungem la o noua redistributie si alti gardieni ai revolutiei.

PS: Exercitiu. Va propun sa inlocuiti autocenzura pe motiv de "Secu" si furtul generalizat din buzunarele statului pe motiv de ...disidenta din timpul comunismului cu autocenzura pe motiv de "am credite, nu ma pot contra cu Sefu'" si furtul generalizat din buzunarele clientilor acceptat de angajatii marilor companii pe motiv de "actionarii cer dividende mai mari" din timpul capitalismului. Ce parere aveti,  "generatia ratata a tatalui meu" ar putea fi scrisa candva si de..fiul domnului Razvan Corneteanu?

Update. Am vazut ca domnul Razvan Corneteanu e foarte activ pe partea de comentarii la postarile sale, raspunde, contraataca, ma rog, interactioneaza. Am pus deci textul de mai sus, fara nicio modificare, la rubrica de comentarii la textul sau, eram curios sa vad reactia sa. Ei bine, am avut o reactie.

"@cristian dogaru: daca te abtineai de la a insulta, iti lasam epistola-comentariu pe care ai scris-o la noi pe site. Dar nu ai putut. Ca si multi din generatia ta. Atat puteti. Citeste maine despre voi, comunistii tacuti care ati devenit vorbareti abia la maturitate, dupa ce copii vostri au facut revolutia. Pana atunci, comentariile tale nu sunt acceptate, imi pare rau dar nu meriti sa ai acealeasi drepturi ca un om normal. Exclusiv din cauza insultelor si nu din cauza ideilor comuniste cu care probabil ai sa pleci si in mormant. Te invit politicos sa ne scutesti pe viitor de valoroasa a prezenta pe acest site. "

Ce ar mai fi de spus? A, da, site-ul RV promoveaza liberatea de expresie, combate cenzura, a afisat cuminte bannerul cu "Eu sunt Charlie".Dovada ca cenzura este condamnabila pana te indispun criticile altora....Eu n-am vazut insulte in postarea mea (dar voi?), probabil ca exista sensibilitati cam mari la RC..sau criza de contraargumente. Ma bucur cel putin ca RC stie totul despre mine, inclusiv cum copiii mei au facut revolutia (aveam 18 ani la Revolutie, daca imi amintesc bine...)