Nu ne gandim la moarte pentru ca oricum traim putin? Nici asta n-as zice. In antichitate scopul vietii era intensitatea, sa te bucuri de experiente cat mai vaste si cat mai relevante si apoi sa mori frumos, daca se poate eroic chiar. Nu conta deci lungimea. Acum, cu atatea aparate si medicamente la dispozitie, lungimea e palpabila, se ajunge usor la 80-90 si peste, a devenit scop in sine. Ar fi suficient insa si mai putin pentru a bifa o paleta vasta de experiente emotionale, adevaratul scop al vietii ce pare ca ne-a fost trasat. Relatia copil-parinte, dragostea si senzualitate, paternitate/maternitatea, entuziasmul si idealurile tineretii, detasarea varstei a treia, implicarea, responsabilitatile si deciziile rationale ale maturitatii, provocarile jobului, erorile fiecarei varste si desprinderea de ele, toate pot fi bifate rezonabil pana la 60-70 de ani. Dupa, de regula, viata e pretext de rememorari, de expectativa si contemplare trista a degradarii fizice progresive. De ce sa-ti doresti mai mult cu orice pret?
vineri, 12 iunie 2015
Nu prea ne gandim la moarte, nu-i asa?
E singura certitudine din viata noastra si totusi expediem repede tema asta de meditatie. Cumva, justificat.
Gandul la moarte ucide de regula tonusul general, cheful de viata. Apoi, marile
religii n-au reusit sa se puna de acord cu ce se intampla “dupa”, de ce ne-am
mai bate capul? Sigur, exista si teorii mai recente, din zona new-age, sufletul
poate avea o existenta autonoma, energia spirituala nu poate fi distrusa ci
doar se recompune sub alta forma ni se spune. Bine, si? Cum imi pot imagina
continuarea existentei sub alta forma fara cel mai important accesoriu din aceasta
viata, emotiile? Suntem fiinte atat de emotionale incat imi vine si greu sa imi
imaginez existenta fara implicare emotionala, fara balansul intre ratiune si dragoste/ura, altruism/egoism (fericirea e
considerata de unii ego saturat), etc. Emotiile sunt atat de caracteristice
speciei umane incat ma intreb daca nu cumva acestea reprezinta chiar motivul
existentei noastre, daca nu suntem “cultivati” tocmai pentru asta.
Nu ne gandim la moarte pentru ca oricum traim putin? Nici asta n-as zice. In antichitate scopul vietii era intensitatea, sa te bucuri de experiente cat mai vaste si cat mai relevante si apoi sa mori frumos, daca se poate eroic chiar. Nu conta deci lungimea. Acum, cu atatea aparate si medicamente la dispozitie, lungimea e palpabila, se ajunge usor la 80-90 si peste, a devenit scop in sine. Ar fi suficient insa si mai putin pentru a bifa o paleta vasta de experiente emotionale, adevaratul scop al vietii ce pare ca ne-a fost trasat. Relatia copil-parinte, dragostea si senzualitate, paternitate/maternitatea, entuziasmul si idealurile tineretii, detasarea varstei a treia, implicarea, responsabilitatile si deciziile rationale ale maturitatii, provocarile jobului, erorile fiecarei varste si desprinderea de ele, toate pot fi bifate rezonabil pana la 60-70 de ani. Dupa, de regula, viata e pretext de rememorari, de expectativa si contemplare trista a degradarii fizice progresive. De ce sa-ti doresti mai mult cu orice pret?
Nu ne gandim la moarte pentru ca oricum traim putin? Nici asta n-as zice. In antichitate scopul vietii era intensitatea, sa te bucuri de experiente cat mai vaste si cat mai relevante si apoi sa mori frumos, daca se poate eroic chiar. Nu conta deci lungimea. Acum, cu atatea aparate si medicamente la dispozitie, lungimea e palpabila, se ajunge usor la 80-90 si peste, a devenit scop in sine. Ar fi suficient insa si mai putin pentru a bifa o paleta vasta de experiente emotionale, adevaratul scop al vietii ce pare ca ne-a fost trasat. Relatia copil-parinte, dragostea si senzualitate, paternitate/maternitatea, entuziasmul si idealurile tineretii, detasarea varstei a treia, implicarea, responsabilitatile si deciziile rationale ale maturitatii, provocarile jobului, erorile fiecarei varste si desprinderea de ele, toate pot fi bifate rezonabil pana la 60-70 de ani. Dupa, de regula, viata e pretext de rememorari, de expectativa si contemplare trista a degradarii fizice progresive. De ce sa-ti doresti mai mult cu orice pret?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu