Costul incompetentei se masoara in vieti omenesti

Astazi am fost martorul unui eveniment tragic. O femeie modesta, de aproximativ 50 de ani cum spuneau cei care au vazut-o inainte, a sarit sub sinele metroului in statia Piata Sudului. A durat cam 5 minute pana la aparitia unui echipaj SMURD si inca cel putin 15 minute pana ce angajatii metroului au reusit sa intrerupa curentul pentru a se putea interveni sub garnitura unde se afla victima. 20 de minute in total!!! Sa mai spun ca in astfel de situatii pot fi esentiale SECUNDELE iar operatiunea a intarziat nepermis de mult, si nu din vina SMURD. Nu stiu ce spune codul de proceduri al METROREX in astfel de situatii, dar nu cred in ruptul capului ca s-a actionat azi ca la carte! Inca o data, 20 de minute! Daca era vorba de un cutremur, atentat terorist, etc...tot 20 de minute dura deconectarea garniturilor afectate? Inseamna ca suntem mai in nesiguranta decat credem in postura de calatori cu metroul. Din punctul meu de vedere, niste angajati ai metroului ar trebui acuzati in acest caz de reactie tardiva iar daca au actionat totusi conform procedurii, trebuie reformata repede procedura in cauza. Am aflat ulterior ca biata femeie si-a pierdut picioarele.

5 idei pe care as fi vrut sa le aud ieri de la Traian Basescu dar n-am avut bafta asta

Mult-asteptatul discurs al Presedintelui a fost ca o sticla cu apa calda strecurata intre cearceafurile unui criogenat (cri-o-genia salveaza Romania?). Caldut, dragut dar absolut inutil in contextul actual. Un discurs care ar fi picat extraordinar pe finalul campaniei electorale din... 2004 dar care aduce doar a exercitiu de retorica acum, dupa mai bine de 7 ani de exercitare a functiei prezidentiale in stil de comandant de nava (sau, dupa caz, sef de clan). Gasiti mai jos care au fost principalele 5 idei de impact care au lipsit din discursul prezidential ieri si-bonus!-5 enunturi care nu isi aveau locul, dar s-au regasit totusi (parerea mea).

1.Povara austeritatii trebuie sa apese diferit asa cum si beneficiile dinaintea crizei au aterizat doar in anumite buzunare.

S-a mai spus ca a fost o greseala sa tai otova salariile in sectorul bugetar in loc sa operezi o reducere a fondului de salarii care sa lase locul unor ajustari in functie de performanta. Nu prea se spune ca austeritatea trebuie sa vizeze in principal profitorii crizei si nu doar grosul fazanilor spectatori in perioada de boom-impozite progresive pe proprietate de pilda (si Obama vine cu mesajul impozitarii bogatilor in perioada asta-stiu, e campanie electorala!); n-a spus-o deci nici Presedintele ieri. In materie de fiscalitate selectiva nu este un presedinte-jucator.

2. Baietii destepti trebuie cautati in principal in anturajul partidelor de la putere
Cine gestioneaza resursele statului se simte stapan pe ele iar modul in care s-a comportat PDL in ultimul ciclu electoral nu difera deloc de blamatul PSD. Poate doar prin ipocrizie, partidul prezidential construindu-si o retorica electorala anti-coruptie. Basescu se putea distanta de invartitii din ograda PDL-ului ca tot avem miscari de protest unde sloganul “opriti jefuirea banului public” face cariera. E drept, a existat o trimitere la sefii de regii numiti pe criterii clientelare (vizat direct Boc care si-a pus consilierul specializat in stiinte militare in capul Transelectrica), dar pasagera si fara vlaga.

3. Viata (criza) ne-au impus anumite masuri, de-acum e cazul sa mai gandim si cu capul nostru nu doar cu cel al FMI
O remarca mai degraba neutra fara precizari suplimentare dar care ar fi indreptat macar putin spatele unor functionari guvernamentali care vor trebui sa tot negocieze in perioada urmatoare tinte bugetare, privatizari strategice si cedari politicoase in fata institutiei respective. Pe mine m-ar fi uns pe suflet asa ceva, ca o victorie de palmares a echipei favorite, chiar daca a pierdut apoi calificarea in cupa campionilor (da’macar au incercat ceva).

4. Atitudinile partizane sunt contraproductive, fie ca sunt chemari la mazilirea dictatorului Basescu, fie incercari de canonizare politica a Presedintelui.
Pot fi la fel de departe de realitate si cei care il injura neingradit si cei care il apara neconditionat. Iar daca facem o socoteala a tribunelor media “anti”si a celor “pro” Basescu, meciul e cat se poate de echilibrat desi se tot invoca de tabara “pro” ca presedintele e demonizat de presa. Dar n-au ajuns inca oamenii politici damboviteni atat de evoluati incat sa apere drepturile celor care vor sa-i critice, fie si nejustificat.

5. Incapacitatea societatii de a dialoga eficient mi se datoreaza, cel putin partial
Am avut o portie prea mare de presedinte-jucator, ar trebui sa urmeze si niste felii de presedinte-negociator. Un anumit grad de intoleranta care se manifesta la nivelul societatii e insuflat de stilul si metehnele politicienilor. “Politicienii v-au oferit pana acum modele proaste iar eu nu fac exceptie”-ar fi sunat bine, nu?

Sa trecem acum la lucrurile in plus din mesajul Presedintelui Basescu:

1.Credeati ca renunt la lobby-ul pentru Rosia Montana?
Poate ca oamenii din Rosia chiar “nu vor decat sa munceasca” dar si vecinii lor au dreptul sa nu coabiteze cu cianurile. Iar aurul nu e doar al celor din RM care sa decida ce se face cu el, ci al tuturor romanilor (ca altfel poate isi iau si prahovenii titeiul in spinare si mediesenii gazele in buzunar, etc) dovada ca la un referendum proiectul ar pica in ciuda binecuvantarii de la Cotroceni. Expertii de mediu trebuie sa vorbeasca aici, apoi economistii (redeventa de 4% era bataie de joc) si, in final, poate ca intreaga populatie ar trebui sa-si spune parerea (sau presedintele nu vrea sa-si exercite prerogativele convocand un referendum in cazul asta?). Presedintele a revenit ieri lobbystul-sef in favoarea proiectului (poate pentru ca pe 28 ianuarie e anuntata o manifestatie importanta anti-RMGC?)

2. “Nici un partid nu doreste reducerea numarului de parlamentari”
Mesaj implicit, toti sunt o apa si un pamant, niste fripturisti. Bine-bine, dar uniii sunt fripturisti cu putere de decizie, de pilda coalitia de guvernare. Nu vom avea totusi 300 de parlamentari pentru ca in interiorul coalitiei nu s-au putut pune de acord cu cifra asta, in primul rand. Diluarea responsabilitatii pentru neindeplinirea principalului proiect al presedintelui, pentru care a convocat de altfel si un referendum, nu-si avea locul.

3. “Acum nu se mai poate miza pe investitii straine in crearea de locuri de munca”
Aici presedintele i-a uitat pe cei de la RMGC, preferatii sai. Trecand peste asta, investitorii vor 3 lucRuri de regula: marje de profit/avantaje fata de concurenta, cadru legislativ permisiv (tocmai am flexibilizat codul muncii astfel incat oamenii pot fi dati afara mai usor-vezi Nokia) si sensibilitate a factorilor de decizie fata de argumentele “lobby-ului”. Intr-un fel, am facut totul pentru ca investitorii sa poata pleca mai usor, dar nu stim ce sa facem ca acestia sa vina mai repede, nu? Ce zice Traian Basescu despre debirocratizarea si defanariotizarea administratiei?

4. “Nu am nimic de schimbat in comportamentul pe care l-am avut in cele doua mandate. Exceptie, cu siguranta, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public, vezi intrarile pe post in disputa cu Raed Arafat”. Adica singurele lucruri pe care si le reproseaza in cei 7 ani este ca este mai slobod la gura. Nici o decizie gresita, nici o evaluare eronata (la un moment dat ne spunea in 2008 ca nu va fi nevoie de nici un imprumut de la FMI cateva luni dupa aceea Romania punandu-si ditamai centura de siguranta, etc), nici o eroare in alegerea colaboratorilor. Eu cred ca daca nu aparea miscarea de protest din ultimele 2 saptamani, Traian Basescu se considera acum perfect. Ce mai, aproape ca nu-l meritam!

5. “Daca as fi condus eu PDL acesta ar fost condus mult mai bine”
Acum, cu Vasile Blaga la butoanele partidului poate ar fi fost mai credibila zicerea asta, dar cu..Emil Boc-executantul disciplinat? Sigur, o sa-mi pomeniti de baroni. Bine ca n-a spus ca nu poate s-o sufere pe Elena Udrea care i-a fost impusa de fapt de baronii partidului ca sa-l spioneze.

De ce dati, ma, de ce dati in Presedinte?

Traian Basescu contine un amestec exploziv de agresivitate si emotivitate. Reactia lui inlacrimata de ieri (remember: “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”) mi-a amintit de personajul lui George Mihaita din Reconstituirea. Spre deosebire insa de puberii care sar la bataie in curtea scolii cu vocea tremuranda, Presedintele nu si-a pierdut echilibrul emotional in fata adversarilor, ci in fata camerelor de filmat si in prime time. Altfel, discursul sau a reactivat doua strategii castigatoare in campaniile trecute: “jos comunismul” (Iliescu/Voronin) si “singur impotriva tuturor” (cu tara luata pe post de victima si aliat).

Sunt convins ca pe timp de razboi, genul asta de reactie patriotic-emotionala ar mobiliza de minune noii recruti, ce te faci insa in timp de pace cu emotiile scapate de sub control ale celui care ar trebui sa fie principalul factor de echilibru din tara? Asta daca nu cumva ce iau eu drept lipsa de control nu e cumva o mostra de teatru magistral.

Sper insa sa nu retraiesc in 2012-2014 temele de campanie din 1996-2000, cu demascari de comunisti fara comunism si sperietoarea Moscovei agitata acum de sub scutul anti-racheta de la Deveselu. Nu ca nu m-ar agasa oarecum temele economice dupa 4 ani de criza, dar parca n-as da dezbaterea alternativelor la austeritate pe vanatoarea de vrajitoare.

In alta ordine de idei, cum timpul nu permite o debarcare teatrala in Piata Universitatii, cred ca “interventia mea cu romanii” se va reduce azi la un interviu al presedintelui transmis in direct, eventual cu poporul lasat liber sa sune pentru a ofta pe umarul sefului statului, dupa model Hugo Chavez.

7 pretexte mediatice pentru revenirea lui Traian Basescu in prim-plan

Dupa Intifada la Arafat, Traian Basescu tace ca pestele. Revenirea lui in dezbaterea publica dupa o indelungata abstinenta poate fi conceputa mai greu fara un gest spectaculos, un fel de “draga Stolo” adaptat contextului politico-social. M-am gandit la 7 artificii mediatice care sa asigure un come-back de efect in arena politica si un retus semnificativ adus imaginii Presedintelui. Sigur, lista ramane deschisa:

1.Descindere in mijlocul protestatarilor din Piata Universitatii
Cu cativa SPP-isti plantati strategic problema unei reactii violente din partea manifestantilor ar putea fi rezolvata, mai raman violentele de limbaj. Dar cine poate bombarda interminabil cu insulte cand primeste scuze inlacrimate, sinceritate bine jucata si niste hahaieli homerice plus promisiunea ca de acum in colo va exista un consilier la Cotroceni care sa noteze disciplinat ofurile manifestantilor pasandu-le apoi la Palatul Victoria? Dupa care Presedintele sa dea raportul in Piata asupra stadiului in care se afla rezolvarea acestora in fiecare luna (cum, a mai primis asta?). Impresia generala va fi pozitiva, multi vor gandi “ia uite ca Basescu chiar are c...(rimeaza cu “oaie” dar nu-l priveste pe Gigi Becali).

2. Presedintele se ratoieste in direct la Elena Udrea
Va imaginati o emisiune cu ministrul Dezvoltarii in care presedintele sa intervina prin telefon certand demnitarul ca a uitat sa se preocupe de problemele oamenilor, ca alte sunt prioritatile, ca ar trebui sa revizuiasca strategia dupa care face licitatiile publice? Ma rog, si eu imi imaginez mai greu, dar ce impact ar avea asta asupra unei parti mai slabe de inger a electoratului! Dupa debarcarea lui Baconschi, decizie strategica excelenta care ofera multimii capul lui Motoc (“ia uite ce pateste cine insulta poporul!”) si UNPR-ului un pretext pentru a-si promova imaginea (inlocuitor Diaconescu) poate-poate sare de pragul electoral, umilirea in public a Elenei Udrea ar anula, paradoxal, multe din badaraniile anterioare ale Presedintelui, cel putin din perspectiva votului negativ pe care il deconteaza PDL-ul. Bruscarea Elenei Udrea face cat jumatate din cresterea TVA (parerea mea!)

3. Bancherii sunt de vina!
Cand nu poti pune in paranteza responsabilitatile si impresiile negative dupa ani buni de guvernare si presedinte-jucator, mai bine arunci vina asupra altora. Si cine ar fi mai potrivit decat sectorul bancar pentru a deconta asta? “Cer o lege a falimentului personal, asa cum FMI a solicitat si Guvernului ungar” ar fi o declaratie de efect, nu? Sigur, in an electoral e greu de urmarit daca se si pune in practica, asa cum si reducerea numarului de parlamentari s-a terminat in coada de peste.

4. “Vreau o dezbatere in direct cu Ponta, Antonescu si ala micu’ de la PC!”
Natiunea trece prin momente grele, coeziunea sociala lipseste, trebuie sa lasam de-o parte orgoliile si sa cautam solutii pentru iesi la liman....-incep sa invat, nu? Pretexte pentru o astfel de intalnire sunt multe, un discurs impaciuitor cand interlocutorii se reped in haita sa te sfasie are efecte nebanuit de... favorabile. Presedintele va reusi sa pozeze din nou in “singur impotriva tuturor”-postura lui favorita, reusind inca o data sa se victimizeze eficace (remember: sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!).

5. Basescu sta la o sueta amicala cu Regele
O reconciliere de substanta pare mai greu de crezut, cei doi nu sunt compatibili (desi in istorie au mai existat personaje care sa cumuleze rolul de monarh constitutional si pornirile de tiran sentimental). Nu cred ca merge cu “am gresit majestate, ha, ha, ha”dar pretexte pentru intalniri informale se pot gasi, poate si un post onorific pentru Radu Duda folosit ca momeala. Efectul mediatic este garantat iar Presedintele va bifa simultan 2 calitati oarecum opuse: imprevizibilitate si..flexibilitate.

6. Galeriile de fotbal iau castane in prime time.
“Mai baieti de ce va dati mereu in petec, de ce nu intrati in randul lumii, ce sa ma fac cu voi?” i-ar dojeni parinteste Presedintele la Cotroceni in fata camerelor de filmat inlacrimand niste babute la o ora de maxima audienta. Intrati la Cotroceni pentru un perdaf ultrasii pot iesi apoi pacificati cu promisiunea ca vor deveni SPP-isti daca se cumintesc si lasa a doua zi un CV.

7. Nefericitul Presedinte este “exorcizat” de Prea-Fericitului Daniel. OTV transmite
Scenariu: Omul a gresit, isi marturiseste pacatele, iese pocait, cu un suflu (!) nou si promite sa ramana curat desi e bagat pana in gat in politica. Cine o transforma pe Sfanta Parascheva in agent electoral mananca o paine buna in Romania.

Debarcarea lui Baconschi, sansa oferita UNPR de a se apropia de pragul electoral

Fostul deja ministru de extene are blog. Pe blog, pe 16 ianuarie, ii numea pe demonstrantii din Piata Universitatii: “mahalaua violentă şi ineptă incolonata ca minerii odinioara in spatele mostenitorilor Securitatii". Domnul ministru a fost numit apoi “mediator-sef” in relatia cu reprezentantii mahalalei iar postarea cu pricina a ramas pe blog pana spre sfarsitul saptamanii trecute apoi a disparut subit. Altfel, “executia ritualica”a ministrului de externe are darul de a oferi in sfarsit protestatarilor un cap in bat, dand ocazia UNPR de a se apropia de pragul electoral impins de la spate de singurul sau vector de imagine (Cristian Diaconescu la externe, se indoieste cineva?)

Ma intreb cum de n-a sesizat nimeni din anticamera Guvernului tinicheaua de coada proaspatului mediator? Armatele de consilieri ce-or fi pazit? Adica e doar o intamplare c-a fost numit ministrul de externe responsabil cu dialogul cu protestatarii? Putea fi in locul sau chiar ...senatorul Urban (cel cu “viermii”)?

Eliminarea lui Baconschi este insa o mutare strategica in ciuda aparentelor. Fete noi in Guvern si “mai da-le 100 de lei” (taxa auto amanata) este singura strategie de imagine la dispozitia Guvernului acum. Plus ajutorul fratesc pentru UNPR, fost si viitor partener de coalitie.

Ma astept sa-l regasesc totusi pe dl Baconschi dupa acest episod intr-un post diplomatic in...Spania (in Italia ar fi prea mare conincidenta cu..alegerile din 2009).

Cum va raspunde Puterea Pietei. Bonus: topul greselilor viitoare ale Opozitiei

Asteptati-va la “silenzio stampa” la Cotroceni, dialog mimat despre orice la Palatul Victoria fara a se negocia insa nimic serios plus promisiunea unor 100 de lei simbolici pentru electorat (anveloparea subventionata a blocurilor, tratamente cosmetice de... asistenta sociala, inevitabila gargara despre redistribuirea echitabila a viitoarei ..foste cresteri economice din 2012, etc) si niste “executii” ritualice de ministri (remaniere) inlocuiti de tehnocrati.De cealalta parte, USL poate rata capitalizarea miscarilor de protest (nu vor sti sa smulga concesii politice din partea Guvernului cu care sa se laude, sa introduca o parte din revendicarile Pietei in proiecte legislative iar fripturistii proprii nu vor accepta o demisie colectiva din Parlament in preajma alegerilor pentru a-si motiva suplimentar votantii) dandu-si cu stangul in dreptul cu declaratii si inrolari dubioase (vezi El Comandante Mazare/Sorin Rosca Stanescu).

E clar ca orice va spune pe termen scurt Basescu va crea iritare dupa episodul Arafat. Presedintele va comuta pe “mute” in chestiunile arzatoare si se va limita la declaratii principiale despre spatiul Schengen, muncitorii romani, panselute, etc. Se va plictisi si ne va plictisi ingrozitor o perioada. RMGC isi va pierde deci cel mai important lobbyist iar spoturile cu romanii care vor sa “munceasca la Rosia nu sa emigreze” ne vor cruta o perioada. O atitudine similara si din partea doamnei Udrea, care isi va tempera aciditatea la adresa opozitiei si isi va descoase etichetele celebre din garderoba.

Dupa protestele care au facut inconjurul lumii prin intermediul televiziunilor Guvernul a fost bine sfatuit: va mima dialogul. Nu sunt insa suficient de speriati pentru a negocia in mod real, pentru a fi dispusi sa accepte puncte de vedere diferite si sa-si modifice propria agenda (vezi matematica aberanta a lui Boc care plaseaza data posibilelor anticipate cu...2 luni inainte de comasatele stabilite deja-deci la ce bun sa le mai facem?). Dar vor discuta steril cu toata lumea. Daca maine imi fac o asociatie care sa militeze pentru virtutile muzicii clasice asupra maidanezilor din Bucuresti, probabil ca voi gasi o sosie a d-lui Baconschi care sa ma asculte apatic printr-un subsol al Palatului Victoria.

Pentru a ocoli o parte din responsabilitatile guvernarii din ultimii 4 ani, PDL va proceda precum caracatia lansand un nor de cerneala. Vom asista deci la o executie ritualica a unor membri ai cabinetului Boc (vor dispare figurile impopulare iar cineva va argumenta demagogic-“nu ne cramponam de putere cand vine vorba de interesele cetateanului, uite, am adus o noua transa de tehnocrati din pepiniera BNR”). Masurile populiste pentru campania electorala vor tinti segmente cat mai largi din populatia urbana, locul de unde vin votantii lor traditionali. Se vor anvelopa subventionat blocurile, se vor aloca fonduri primarilor PDL pentru o spoiala de ultima ora a oraselor administrate, etc. Punctual, se vor face cateva exceptii de la acordurile de principiu cu FMI in directia protectiei sociale. Bugetarilor li se va promite ca din 2013 se va trece neintarziat la redistribuirea cresterii economice din 2012, asta cu conditia ca respectiva crestere economica sa nu moara pana atunci in stadiul de mare speranta din cauza conditiilor externe.

Ce va face USL? Departamentul de strategie (or avea asa ceva?) ar trebui sa stie ca orizontul de asteptare creat in randurile actualilor si potentialilor votanti dupa mitingul din 19 ianuarie si miscarile de protest din Romania din ultima saptamana trebuie umplut in perioada urmatoare cu un pachet de masuri de sustinere a interesului, altfel totul se va termina intr-un fas spectaculos precum a patit in anii ’90 Alianta Civica dupa mitigul-monstru de infiintare. USL ar trebui sa: forteze Guvernul la concesii politice si economice cu care sa se impauneze, sa promita ca va prinde in proiecte legislative o parte din revendicarile Pietei, sa practice ironia de buna calitate la adresa adversarilor si televiziunii de stat (si nu exagerarile si victimizarile abisale ) si asta in mod organizat si coodonat timp de cateva luni . Dupa cum ii cunosc insa eu, slabe sanse de asa ceva, n-am prea vazut strategii urmarite cu consecventa la USL. In plus, cineva ar trebui sa dea peste bereta comandantului Mazare care nu face prin iesirile sale colorate decat sa piarda voturile traditionale ale PSD si sa se abtina de la racolari dubioase (inca vreo duzina ca Sorin Rosa Stanescu si USL poate pierde majoritatatea cu care se lauda) care nu fac decat sa taie craca de sub picioare PNL. Un punct final al strategiei de mobilizare a sustinatorilor ar fi demisia colectiva din Parlament in preajma alegerilor (“ nu ne intereseaza ciolanul daca nu putem obtine o viata mai buna pentru romani”, “cu Basescu nu se mai poate convietui nici macar de la distanta”, etc) dar ma indoiesc ca fripturistii lor ar renunta la cateva luni de motaiala pe bani frumosi in Parlament (mai ales cei care au mirosit ca nu se vor regasi pe liste).

Ce cred eu despre “Revolutia" din 13-15

1.USL e pe cale de a rata o buna ocazie de a tace chitic si de a contabiliza. In loc sa te asezi pe varful unui val anemic de revolta populara in speranta ca vei creste in sondaje, mai bine te dai lovit cand te cauta televiziunile si invoci calin-demagogic ca lucrezi la o noua lege a sanatatii, viitoarele masuri de crestere economica, bla-bla. Altfel, riscul ca totul sa se transforme in ochii opiniei publice intr-o miuta putere-opozitie e cat se poate de real.

2. Cu cine voteaza galeria Stelei? Prezenta ultrasilor din galeriile de fotbal mi se pare halucinanta. Parca pe stadioane exista masuri specifice pentru manuitorii de petarde si bolovani. Cum se explica ca sambata Jandarmeria declara ca i-a identificat iar duminica acestia erau din nou la datorie luand jandarmii la tinta? Stiu ca ultrasii gusta ocaziile de a se incaiera cu jandarmii, dar e prima data cand o manifestatie cu revendicari politice si sociale este folosita ca pretext. In definitiv nu i-am vazut la celebrul dans al pinguinului din piata Victoriei-cand cu taierea salariilor bugetarilor, desi era si acolo o paine de mancat. Ultrasii sunt relativ usor de manipulat iar intarzierea masurilor impotriva lor ma duce cu gandul ca cineva fie incearca sa decredibilizeze miscarea de protest, fie sa compromita Opozitia care ar putea sa-i adopte la pachet cu demonstrantii pasnici pansandu-le cucuiele provocate de pulane. Ca sa fiu mai explicit, prezenta galeriilor mi se pare mai degraba o mutare orchestrata de serviciile speciale decat ocazia bine speculata de Opozitie pentru a aduce carne proaspata in ringul din Piata Universitatii. Sau sunt excesiv de paranoic? Sa speram ca protestele nu vor degenera, sau ca violenta strazii nu va fi folosita ca pretext pentru o legislatie mai dura impotriva miscarilor de protest (daca vad ultrasii si la demonstratia impotriva RMGC din 28 ianuarie chiar ca incep sa cred in "minuni").

3. Ma mir ca presedintele Basescu a ratat ocazia de a iesi la o ora de varf oferindu-i cu lacrimi in ochi un post de consilier la Cotroceni medicului Arafat. In loc de "draga Stolo" merge si "draga Raed". Sau poate ca nu? Dupa care mai lipseste ca si Gigi sa se pupe cu galeria Stelei in piata Universitatii si uite asa s-ar mai termina o Revolutie pe malurile Dambovitei inainte de a incepe.

28 ianuarie, ora 11

Am primit pe mail, aprob actiunea, dau mai departe:

"Prieteni ai Roşiei Montane,cetăţeni lucizi, conştienţi de pericolul ce planează asupra Apusenilor,
Astăzi, după ani şi ani de rezistenţă civică, prin acţiuni în instanţă, manifestaţii culturale, petiţii, campanii de presă, festivaluri şi mobilizare pe internet, s-a ajuns în situaţia de a nu mai putea ocroti Roşia Montana decât ieşind în stradă.E UN MOMENT CRUCIAL PENTRU SOARTA ROŞIEI MONTANE! Ministerul Mediului şi Guvernul se pregătesc ca, în dispreţul legilor şi procedurilor necesare, să elibereze acordul de mediu pentru proiectul exploatării de suprafaţă, cu cianuri. Pe de altă parte, în Parlament se doreşte votarea unei legi prin care companiile miniere private ar putea expropria în voie cetăţenii pentru terenurile de care au nevoie pentru proiectele lor! Se pregăteşte pasul decisiv în distrugerea Roşiei, iar dacă acest bastion al rezistenţei se prăbuşeşte, vor urma, alte şi alte exploatări similare în întreaga Transilvanie. Acum, numai solidaritatea noastră manifestată în stradă mai poate sta pavăză pentru ocrotirea Roşiei Montane şi a României. Roşia ne cheamă să o apărăm şi, prin aceasta, să ne apărăm pe noi înşine! Haideţi să ne unim forţele în cel mai mare marş de protest vreodată organizat de societatea civilă românească!
Manifestaţia va avea loc în Bucureşti, pe 28 IANUARIE, la ORA 11.00,cu plecare din PIAŢA REVOLUŢIEI.
Veniţi să spunem NU unui proiect care va înstrăina aurul României, va distruge patrimoniul naţional, mediul înconjurător şi vieţile semenilor voştri din Roşia Montană! Veniţi să spunem NU cianurii, să spunem NU minciunii Preşedintelui / Guvernului, corupţiei şi nepăsării din Ministerele Economiei, Mediului şi Culturii!Roşia Montană e a noastră şi nu o dăm pentru tot aurul din lume!

E momentul să mergem dincolo de nemulţumirea manifestată prin intermediul internetului, al petiţiilor şi al discuţiilor teoretice. Toate acestea au fost utile, dar acum a devenit necesar să ne depăşim comoditatea, inerţia, făcându-ne auziţi, văzuţi, înţeleşi la modul cel mai concret.Acum, participarea fiecăruia dintre noi e cum nu se poate mai importantă.Roşia Montana e şi casa ta. Vino să o aperi! Precizare importantă: vă rugăm să folosiţi pe durata manifestării doar mesaje şi însemne pe bannere, steaguri şi pancarde distribuite prin intermediul campaniei Salvaţi Roşia Montană. Suntem oameni cu cele mai diverse orientări politice, ideologice şi/sau religioase, cu viziuni economice şi sociale diferite, provenind din toate straturile societăţii şi din toate grupurile etnice. Proiectul catastrofă ce vizează distrugerea Apusenilor a avut, dincolo de toate relele, efectul pozitiv de a ne aduce împreună; haideţi să ne respectăm unii pe alţii, gândindu-ne, sâmbătă, 28 ianuarie, la ceea ce ne uneşte şi ne determină să acţionăm împreună – Roşia Montană.Roşia Montană e România. S-o păstrăm întreagă!"

Un mic detaliu ignorat despre dividende

Pentru ca se vorbeste tot mai mult despre investitia la bursa, pentru ca insusi Vala (...) a incercat marea cu degetul, sa reamintim niste lucruri. Azi despre dividend:

1.Politica de dividend poate fi intuita din pozitia majoritarului
De ce ar imparti cu minoritarii profitul sub forma de dividende cineva care detine doar 51% dintr-o companie? Tentatia va fi sa scoti banii pe cai ocolite (sa-ti cumperi de pilda propriile active cu banii companiei pe care o controlezi-vezi Petrom care a achizitionat in trecut lanturi de benzinarii OMV) sau sa amani acordarea de dividende investind in propria companie in speranta ca pachetul majoritar va fi maritat in curand la un pret mai mare (sigur, poti sa arunci niste apa in ochii carcotasilor la acest capitol si sa le dai actiuni..gratuite in loc de cash). Cine detine peste 80-90% din actiuni, isi poate permite sa dea dividende grase, ca si le da oricum siesi. (vezi cazul Alro, statul in pozitia de majoritar ultra-dominant cand trebuie umplute gaurile din buget). De urmarit insa politica pe termen lung la companiile unde statul isi va dilua participatiile prin vanzarea unor noi pachete de actiuni prin bursa (Transgaz, Transelectrica)

2. Fondurile inchise dilueaza dividendele primite de la companiile din portofoliu
Sa zicem ca esti actiune de dividend, te cheama SIF sau FP. Primesti bani de la companiile din portofoliu sub forma de dividende, si le pasezi mai departe actionarilor tai sub forma tot de dividende. Tineti insa cont ca din dividendele primite de un astfel de vehicol se scad cheltuielile de functionare ale administratorului, care pot fi mari. Apoi se pot face investitii proaste (vezi Templeton cu actiunile bancilor austriece Raiffeisen si Erste la FP). Ce ramane reprezinta profit impozabil cu 16%. Diferenta se poate distribui actionarilor tai sub forma de dividende, dupa ce statul mai ia inca 16% impozit pe dividende de data asta. Intelegeti de ce un astfel de fond inchis se tranzactioneaza cu discounturi mai fata de active? Adunati 16+16 +impactul cheltuielilor de administrare si eventualele investitii proaste+statutul de minoritar fara pretentii in multe participatii si vedeti cat ar trebui sa dea. Asta ca sa nu mai auzim de marea oportunitate FP care are discount de 50% fata de activul net unitar. De fapt discountul real e mult mai mic aplicand algoritmul de mai sus.

3. Nu conteaza activele, conteaza profitabilitatea afacerii
Un mic investitor ar trebui sa tinteasca feliute din profitul companiei pe care pariaza si nu din activele pe care le detine aceasta. Un activ poate deveni sau nu lichid prin vanzare (vezi terenurile valoroase pe care le aveau multe rasdace in 2007-RORX va spune ceva?). Chiar daca activul se vinde, ce garantie ai ca banii sunt trimisi ca dividende actionarilor (vezi Timpuri Noi)? Poate sunt reinvestiti in afacere si sunt tocati marunt pana nu mai ramane nimic....

PS: Analistii Erste Bank si-au updatat recomandarile pentru FP. La listare era de 0,72 lei/actiune, printre cele mai modeste din piata (bizonii erau manati de Intercapital de pilda cu promisiunea unui pret de 0,9 lei/actiune). Ei bine, acum pretul tinta vazut de Erste e de 0,51 lei. Titlul analizei e sugestiv "Fondul Proprietatea-Far from a great bargain". Sic transit gloria mundi! Cine cumpara acum are deci perspectiva modesta a unui profit putin peste 15%. Si asta in vizinuea politicoasa a unei banci, care e probabil bine expusa pe FP prin vehicolele sale.

Profetii “Apocalipsei” merita recunostinta noastra

Stiinta pare sa fi demonstrat ca asteptarile Observatorului pot modifica rezultatul experimentului in care este implicat. Poate ca din acest motiv nu se cunosc Predictii in istorie care sa se fi bucurat initial de popularitate si care sa se fi implinit in final. Fie se produce catastrofa si descoperim apoi cu uimire ca un anonim ignorat avertizase asupra ei, fie avem alertari “de maxima audienta” care se dovedesc vorbe in vant. Mobilizandu-ne emotional pentru evitarea unui deznodamant neplacut, profetii Apocalipsei zilelor noastre (meteorologica, astronomica, financiara-ma rog, sindromul 2012) ne pun inconstient la treaba pentru a alege o varianta diferita a Realitatii.

Am intrat in 2012, anul conceput pentru tot soiul de scenarii apocaliptice dar si punct terminus pentru “renastere”, trezire spirituala, ma rog, “cum va place” vorba lui Shakespeare. Vom fi deci bombardati din nou cu predictii, cele mai multe apocaliptice, functie de inspiratia, fixatiile sau... interesele profetului. Pare la moda de pilda sa pariezi pe dezmembrarea zonei euro, pe un nou val de scaderi la bursa, pe recesiune in statele dezvoltate cu implicatiile de rigoare-somaj, prestatii sociale reduse, etc. Nu ma pot impiedica sa observ insa ca forta focalizarii opiniei publice pe catastrofe multiple tinde sa slabeasca dupa bombardamentul de acest tip la care este supusa de luni bune. In definitiv Criza dureaza cam de prin 2008. Nu zic ca problemele nu sunt reale (datoriile sunt tot acolo, ale statelor, persoanelor fizice si companiilor, cu un plus la state in ultima vreme) doar ca am intrat intr-o faza de constientizare si acceptare a situatiei si, evident, de cautare a remediilor reale de rezolvare, la nivel personal sau general. Daca va exista o prabusire a nivelului de trai, nu va fi decat una lenta, poate in generatii, pe masura imputinarii resurselor si desumflarii mentalitatii “crestere infinita pe credit ieftin”. Nu stiu daca vom trai mai bine in 2012 dar ar trebui sa invatam s-o facem cu mai putine palpitatii. 2011 a fost de altfel unul dintre anii bursieri cei mai volatili din istorie chiar daca s-a incheiat in final cu variatii reduse ale indicilor fata de decembrie 2010. E momentul sa numaram pana la 10 si sa rasuflam adanc, vorba personajului lui Octavian Cotescu din buletin de Bucuresti.

Poveste pentru a 3-a zi de Craciun

Lenevesc uneori in pat ascultand Radio Romania Actualitati. Marti dimineata, 8 fara ceva. Emisiunea matinala obisnuita, cu la fel de obisnuitul concurs de fidelitate cu premii in vouchere. Ascultatorii raspund la o intrebare reproducand o informatie furnizata mai devreme pe post si pot castiga contravaloarea voucherului in diferite bunuri. “Buna dimineata, cum ati petrecut de Craciun?”. “Ei..bine” se aude o voce feminina de la celalalt capat al firului. “Bine, bine?” insista moderatorul. “Nu prea, ca a murit sotul” zice doamna. “Uh, imi pare rau, sa vedem daca totusi veti castiga obiecte de vestimentatie in valoare de 250 de lei! Inutil sa va spun ca doamna a castigat. Cum se mai simte in definitiv Craciunul? .

Ne plangem tot mai mult ca a devenit un soi de sarbatoare de marketing si vanzari. “Sper ca macar anul asta Grinch sa fure Craciunul” imi zicea in gluma frizerita unde ma tund in urma cu vreo doua saptamani. La ce altceva ne asteptam insa intr-un oras cu 2 milioane de..cumparatori, fara trecut, amintiri si valori comune? Daca vrei Craciun autentic, du-te la tara. Acolo traditia e inca un liant, oamenii au trait impreuna din copilarie, si-au privit vietile ca un spectacol din spatele gardurilor, au lucruri care ii leaga si valori la care adera de bine de rau intreaga comunitate. Chiar si la periferia oraselor, in mahalale, sarbatorile se simt altfel decat in zonele “rezidentiale”. Daca vrei totusi sa gusti Craciunul in marile orase n-ai decat sa stingi televizorul, radioul sa inlaturi orice zgomot de fond cu substrat de marketing si sa te izolezi 1-2 zile alaturi de persoane care inseamna ceva pentru tine. Liniste, introspectie neintrerupta de promo-uri, tihna. Sa incercam macar la anul, bine?

Mic.ro tinde spre Minuscul.ro via Faliment.dinu

Sambata, ajun de Craciun. Ultimele ajustari in portofoliul de targuieli. Ups, am uitat de paine. In piata nu mai au feliata, nu sunt masochist sa iau inca o data cozile din hipermarket-uri in piept. Intru intr-un mic.ro cu gandul “sunt salvat!”. Prima observatie: in conditiile in care oamenii se dadeau cap in cap in piata mai devreme, in magazinasul nostru-nimeni, nici macar la tejghea. Dupa secunde bune apare o fatuca dintr-o incapere alaturata. “Aveti paine”? intreb. “Sigur”. “De care?” zic. “Pai, alba de 1 leu”. “Numai atat”? ma mir. “Numai atat”, mi se zambeste trist. Cum naiba sa nu ai macar 2-3 sortimente de paine ca orice bomba de la parterul blocului? Moment in care ma gandesc la cateva hibe ale afacerii domnului Dinu Paturiciu.

1.Micii furnizori nu pot fi prostiti ca bugetul de stat
Ideal pentru compania care administreaza mic.ro ar fi fost ca datoriile catre micii furnizori sa fie convertite dupa o perioada de acumulare in..obligatiuni la care sa se plateasca insa dobanzi. Iar la scadenta, obligatiunile sa fie convertite in actiuni pentru o pozitie minoritara in companie, actiuni care oricum nu vor da dividende, firma avand grija sa se mentina constant pe pierdere (va spune ceva Petromidia?). Nesimtitii astia de furnizori n-au fost incantati insa de schema, ba isi cer banii destul de repede.
2. Oferta mica, concurenta mare
Ideea unui lant de mici magazine de proximitate n-a parut rea la inceput. De aceeasi parere a fost insa si concurenta iar Mega Image a continuat sa se extinda in forta. Ori, e o diferenta ca de la cer la pament intre oferta MI si cea a mic.ro. In fond, daca nu arde si n-ai nevoie urgenta de ceva in miezul noptii, preferi de regula a ai cateva optiuni la dispozitie. Vanzarile scazand, adaosurile au fost majorate ceea a dus la scaderea si mai accentuata a vanzarilor mic.ro, ca nimeni nu e masochist.
3. Gogoasa a plesnit inainte sa se arda cu ea fraierii
Inventezi o afacere “de succes”, o umfli, te diversifici si astepti cumparatorii care sa creada inca in potentialul desavarsit al retailului romanesc. Pentru Dinu Paturiciu ,bafta de a vinde Rompetrol chiar inaintea crizei n-a mai tinut cu mic.ro. Si nici cu trustul Adevarul, umflat in opinia mea tot pentru a fi maritat in 2-3 ani. Care va fi soarta mic.ro din acest punct? Probabil similara cu cea a Minimax Discount (mac.ro), care a tras deja obloanele. Morala? “Chiar daca ma lasa cineva gol in piata publica si fara bani, voi redeveni repede bogat”(ma rog, citatul din conu Dinu e aproximativ, dar intelegeti sensul). Sansa de imbogatire a d-lui Paturiciu e insa direct proportionala cu posibilitatea de a face afaceri cu statul pe care il injura pe unde-l prinde. Parerea mea.

PS: Un comentariu la acest post care spune multe:
"Sunt una din victimele afacerii mic.ro. Dinu Patriciu nu a investit si nu a pierdut bani in aceasta afacere si nici in alte afaceri. In magazinele mic.ro au investit bani furnizorii de servicii, furnizorii de echipamente si furnizorii de marfa. Printr-o retea de firme inregistrate in Olanda, controlate de Dinu Patriciu, toata investitai este contractata cu foarte multi furnizori. Esenta inselatoriei consta in contracte extrem de stufoase , cu multe clauze capcana si toate cu plata la termen de peste 90 de zile. Termenul nu se respecta, se dau faramaturi pentru amagire. Facturile furnizorilor se inregistreaza in contabilitatea acestor firme-caracatita. Deci firmele din reteaua Patriciu inregistreaza cheltuieli in contabilitate , dar neefectuind plata ,TVA-ul si impozitele le suporta firmele furnizoare. Toata investitia si toate taxele au fost suportate de firmele pacalite. Este nevoie de solidaritatea pagubitilor si de informare a mediului de afaceri. Afaceri tip Dinu Patriciu inseamna furt legal".

Magiunul minune de Topoloveni, consumat chiar si la dineurile Bilderberg (breaking news)

Zapand intr-o doara azi printre programele noastre inutile din grila dau peste gemul de Topoloveni promovat cu discretie de elefant la OTV. Un domn in pragul isteriei (naturiste, evident)-pana aici nimic nou pentru spitalul de nebuni DDD-separase expert apele. Pe mana stanga creatile contrafacute, adevarate bombe alimentare din comert, pe mana dreapta elixirul zeilor, 100% naturalul, gemul de Topoloveni, cu mezina familiei, dulceata de gutui. De-o parte ingrediente otravitoare precum aspartamul, feluritele E-uri, fructozele, ma rog, posibil si acidul sulfuric dupa cat de pornit era domnul Alupei daca am retinut bine, in dreapta puritate si sanatate, la un pret de numai 20 lei borcanasul de 350 de grame, evident fara conservanti. Dar, ce mai conteaza 20 de lei cand toata lumea buna consuma gem de Topoloveni, de la armata americana si contingentele Nato, la snobii din UE. N-am personal nici o problema cu respectivul magiun, chiar daca pretul i-a fost dublat recent de la 10 la 20 lei, probabil pentru a sarbatori corespunzator aplicarea celebrei frunzulite verzi pe eticheta si intrarea in meniul trupelor americane.

Ce ma supara pe mine e marja exagerata de profit de la Topoloveni. Asta vara kilogramul de prune costa 2-3 lei, cel mult. Din reteta magiunului aflu ca e nevoie de 5 kg de prune pentru unul de magiun. Adica la un borcanas de magiun intra cam 1,7 kg de prune inainte de prelucrarea 100% naturala. Pai, de la maxim 5 lei cat reprezinta pretul prunelor in borcanul respectiv, cum ajungem la pretul final de supermarket de 20 de lei? Cu tot marketingul si promovarea (uneori de 2 bani, cu publicitate mascata la OTV) n-ai cum sa sari de 7-8 lei cost de productie. Diferenta pana la 20 de lei sa reprezinte taxa pe mandria consumatorului ca se indulceste cu preferatele soldatilor americani? Cam scump, nu? La banii astia imi iau naibii un tuci si imi fierb singur prunele in bucatarie. Ca sa nu mai spun ca suntem in plin sezon de prune uscate chiar si fara fum (12 lei/kg la mine in piata), deci exista si alternative pentru "naturisti". Sau poate ca nu ni s-a furnizat inca de la OTV informatia oculta ca si in grupul Bilderberg se consuma magiunul minune intre doua discutii aprinse?. Asa da, asta ar face toti banii, mai ales ca in felul asta n-ar mai fi nici participantii cu sange albastru prea “constipati” la suetele Bilderberg.

Remarc in incheiere simtul comercial al domnului viitor presedinte al neamurilor proaste, Danut Diaconescu. Omul are fler, simte ce merge pe piata si de unde sa ceara bani. A invadat ecranele mai nou cu tot soiul de leacuri naturiste promovate la greu, asta peste teme mai vechi precum OZN-uri si conspiratii, Bilderberg si extraterestri, 2012, spiritualitate/vrajitorie. Pacat ,ce varianta mai sigura de a compromite o tema vedeti decat sa o popularizezi cu si pentru ciudati?

PS: Postul asta cu magiunul de la OTV dupa articolul cu SIF-urile, seria cu problemele zonei euro, radiografiile macro, etc se potriveste-stiu!-ca..pruna in perete. Pe de alta parte, Criza asta a inceput deja sa ma plictiseasca. Nici o Apocalipsa, fie si financiara, nu vine ca trenul in gara. Poate ar trebui sa ne inspaimantam cu adevarat de lucrurile pe care nu ni le imaginam cu lux de amanunte.Catastrofele pe care suntem deja focalizati sunt pe jumatate depasite.

Prag de 5%. Mai e vreun chichirez la SIF-uri?

“Mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cresterea pragului la SIF-uri nu vine insa “mai tarziu” ci “prea tarziu”. Se mai zbate cineva pentru expunere pe sectorul bancar romanesc? Singura tentatie a SIF-urilor o reprezinta discountul cu care se tranzactioneaza actiunile fata de activul net. Nu va entuziasmati insa prea tare, jumatate din acest discount ar fi acoperita insa de impozitele pe profit si dividende daca s-ar lichida portofoliile. Cu afacerea proasta de la BCR in carca (schimbul de actiuni cu Erste s-a parafat la cotatii intre timp dezumflate pentru banca austriaca), cu un management performant...in a-si atinge propriile interese si fara capacitatea de a genera profit altfel decat vanzand active in viitor, SIF-urile sunt interesante acum doar pentru cei dispusi sa le ..pompeze pentru a dezinvesti cu pierderi cat mai mici.

De-a lungul timpului, micii investitori in SIF-uri au fost momiti cu tot felul de iepuri la SIF-uri: ba ca au expunere mare pe banci si bancile sunt gaini cu oua de aur in Romania, ba ca in momentul listarii BCR cotatiile SIF vor exploda (in activul net unitar-VUAN- actiunile cu pricina erau prinse “doar” la valoarea contabila), ba ca cresterea pragului de detinere va declansa marea batalie pe actiuni, ba ca au discounturi mari (60-70%) fata de VUAN, ba ca vor da dividende grase dupa afacerea proasta cu Erste (desi nu mai e vorba de distributie de dividende clasice aici, din profit, ci de...active in felii mici varsate actionarilor SIF).

Intre timp, mirajul sectorului bancar s-a stins (vezi ce a patit numai in acest capitalizarea Erste, cu actiunile scazand de la 166 lei la numai 51), listarea BCR se va produce la calendele grecesti, discounturile nu mai sunt atat de mari raportat la VUAN daca ne gandim la impozitul pe profit si cel pe dividende (cam 30% din valoarea portofoliului) daca cineva ar avea intentia sa lichideze detinerile SIF si sa le dea ca dividende actionarilor dar majorarea limitei de detinere in sfarsit s-a produs.

Cine sa mai vrea SIF-uri acum? Pai, cine le.. are deja. Acestia vor fi cei mai mari fani, declarativ evident, in a pompa cotatiile actuale. Asteptati-va deci la avalanse de declaratii optimiste despre perspectivele luminoase ale actiunilor, despre dividendele halucinante care vor veni in 2012, despre cum se vor napusti fondurile pe Romania doar sa ia niste feliute de 5% pe SIF-uri (s-au napustit si pe FP in ultimul an, dar asta n-a oprit pretul actiunilor sa scada cu peste 30% de la listare!), etc, etc.

Doua vorbe si despre “marea” afacere cu Erste. Raportul de schimb implica cash (1,03 lei pentru o actiune BCR) si actiuni Erste pentru actiuni BCR (1 actiune Erste la 128 actiuni BCR). Observati ceva ciudat aici? O actiune este pretuita cu cash la 1 leu (probabil la valoarea contabila) iar la schimbul de actiuni, 128 actiuni BCR fac...51 de lei (cotatia actuala Erste)! Iar schimbul cu actiuni Erste implica de cinci ori mai multe actiuni BCR decat cele pentru care se da cash.

Una peste alta, eu nu pot recomanda cuiva sa ia SIF-uri ca investitor acum, cel putin pana nu ne lamurim cine va strange mizeria din sectorul bancar si sub ce pres. Pentru speculatii nu ma bag, am vazut destule “minuni” la bursa (ultima Oltchim) bine regizate. Sigur, SIF-urile nu sunt in aceeasi ciorba cu Oltchim, se pot shorta si la Sibiu daca pretul o ia razna, sunt mult mai lichide, etc.

Am depasit componenta “criza de nervi” din Criza economica. Urmeaza Depresia din ...Depresiune?

Mai viseaza cineva “V”-uri verzi pe pereti? Putini mai spera acum la o revenire rapida a economiilor, consensul este ca reechilibrarea se va produce cu lacrimi si suferinta, fie prin austeritate care sa erodeze lent stilul actual de viata, fie prin inflatie care sa mature rapid gunoaiele din perioada de boom odata cu valoarea economiilor pastrate in banci. Ce diferenta exista deci intre perioada nevrotica a Crizei si capitularea prin depresie care incepe sa se contureze din perspectiva consumatorului si a investitorului?

Am gasit un link interesant hat din 2008. BNR isi “reitera punctul de vedere conform caruia Criza nu va afecta economia Romaniei”. O tempora! Cand oficialii si-au dat seama ca lucrurile sunt mai serioase, s-a vanturat ideea unei crize “in V”. Adica o cadere brusca urmata de o revenire pe masura, context in care trebuia sa stai doar cu banii pregatiti asteptand sa-ti pice chilipirurile din cer pentru a marca cateva luni mai tarziu profiturile babane. Acum suntem deja in faza “post-V” care seamana leit a “D” de la Depresiune (faza a economiei de revenire lenta dupa Criza, putere de cumparare scazuta, cerere si preturi pe masura).Unii mai astepta ceva de la Stat (programe de stimulare evident), altii s-au resemnat cu austeritatea pe termen lung, exista si reprezentanti ai curentului inflationist care sa urmeze actualei tendinte de scadere a preturilor. Singurele “oportunitati” de care se mai vorbeste acum sunt cele de... conservare a valorii. Iata o succesiune a evolutiei fazelor psihologice ale crizei economice si posibile urmari din punctul in care ne aflam.

1.De la vanatoarea de oportunitati la auto-conservare si conserve
“Cu preturi ca astea n-o sa va intalniti curand” spuneau brokerii rataciti la Money Channel prin 2008. Si au avut dreptate, n-o sa mai vedem curand preturi la bursa la fel de mari ca in...2008. Ideea ca “Criza a fost doar pretextul nimerit pentru oamenii cu cash-ul pregatit sa faca afacerea vietii” e doar amintire (adevarat, putini au reusit sa faca bani in 2009, cumparand pe minime si vanzand in vara lui 2011; majoritatea care aveau ceva bani erau insa prea speriati sa ia pozitii atunci). Nici brokerii si nici agentii imobiliari nu ne mai dau coate acum. “Contra-lumanarile” de revenire pe graficul pretului au ajuns de la faza de speranta..palpabila, la vis SF. Majoritatea jucatorilor pare sa convina ca urmatoarea bula va veni dupa o perioada lunga de echilibru, cu tendinte descendente. Modelul japonez deci. De la artificii anticipate, la conserve de vreme rea. Partea buna este ca a disparut componenta nevrotica din Criza. Bursele nu mai pica spectaculos, putini mai vad bancile inchizandu-se peste noapte (bank run). Ziua de maine nu mai pare sa aduca o castastrofa iminenta, convenim doar ca nu va aduce “nimic bun”, cel putin pe termen mediu.

2. D de la Depresie/Depresiune, E de la endorfine.
Incercarea de a readuce cu forta entuziasmul consumist, prin declaratii optimist-populiste si masuri monetare extreme (quantitative easing) a esuat. Companiile fac economie, consumatorii strang cureaua, Guvernele canta aria austeritatii. In loc ca economiile sa vina in cap din varful scarilor, se cade pe fund treapta cu treapta. Daca marii bolnavi din economie ar fi fost lasati sa se curete in momentul T zero in loc sa fie considerati “too big to fail” poate ca am fi asistat la un impuls de crestere de pe fundul gropii. In loc sa cadem in prapastie si sa incepem apoi urcusul plini de cucuie dar un pic mai optimisti, ne-am afundat in schimb in nisipuri miscatoare iar pesimismul urca incet dar sigur. Ce ne mai scoate din...austeritate si depresie? La inceputul secolului s-a iesit din Depresiune cu un razboi, acum fortele de descurajare sunt prea consistente in toate taberele pentru pentru a repeta experienta. Poate totusi inflatia, desi e greu sa faci inflatie dupa spargerea unei bule a creditului. Sau un neasteptat salt inainte tehnologic, ceva gen “free energy”. Sau, in ultima instanta, ciocolata la tot satul…global. Endorfine la liber, fie si din bani publici, pentru a inveseli electoratul apatic. Ramane de vazut forma in care ni se vor aplica respectivele substante in ciorba noastra zilnica de consumatori.

“Spargerea euro”: cine pe cine a salvat si pentru cat timp

Bancile au primit asigurari ca nu vor mai pati “rusinea” restructurarii datoriilor suverane ca in cazul Greciei. In compensatie, vor trebui sa se “simta”si sa imprumute Guvernele cu probleme pasand mai departe banii fara numar furnizati la dobanda de 1% de BCE. Pentru ca actionarii bancilor si investitorii sa nu maraie, Guvernele se angajeaza sa tina in frau cheltuielile bugetare dupa o regula “de aur” prea abstracta ca sa nu poata fi aplicata de fiecare dupa preferinte. Probabil urmeaza in 2012 un nou summit pentru “salvarea euro”, inca “10 zile critice” in care BCE va primi rolul de imprumutator de ultima instanta. Cum vor reactiona insa cetatenii statelor cu probleme care vedeau pana acum UE ca izvor de bunastare si acum se trezesc cu o sursa de constrangere pe termen lung?

Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.

Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.

De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.

Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.

Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.

Cat de indatorate sunt de fapt statele? In comparatie cu persoanele fizice stau chiar bine!

100% din PIB asta e masura iresponsabilitatii pentru datoria publica, nu? Daca PIB e ceva abstract sa ne raportam la incasarile statului. Adica o datorie de 2,5 ori veniturile bugetului public, presupunand cu generozitate ca exista incasari cat 40% din PIB. Raportandu-ne la persoanele fizice, la un salariu mediu echivalent cu 400 euro, asta ar presupune o datorie totala de 12.000 euro. Cam cat un credit de nevoi personale de Logan plus o bidinea prin apartamentul din Militari, nu? Pai eu stiu o gramada de “iresponsabili”de tipul asta. Si nu ne-am raportat inca la creditele ipotecare

Pentru acelasi salariu de 400 euro, se poate obtine prin programul Prima Casa un imprumut pentru o cutie de chibrituri cu 2 camere (sa zicem 50.0000 euro valoare a tranzactiei cu 45.000 luati de la banca pe 30 de ani si 5.000 euro avans din fonduri personale) la o rata lunara sub 250 euro (cam 60% raportul rata/venituri). Pai asta inseamna de peste 9 ori veniturile anuale, echivalentul unei datorii publice de 375% din PIB ca sa revin la exemplul de mai sus, ala cu statele. Pai creditacii de la Prima Casa sunt mai iresponsabili ca Grecia domnule! Iar Italia e un model de cumpatare pentru posesorii de credit ipotecar!

Sau ar trebui sa avem o dubla masura state-creditaci? E mai sanatos sa te imprumuti pentru o garsoniera pe 30 de ani decat sa o faci pentru infrastructura? Habar n-am si oricum Standard &Poor’s nu da rating la imprumuturile persoanelor fizice. Da insa pentru... pachetele de credite ipotecare de aia si avem criza subprime. Ce ziceti insa de o comparatie intre politicienii de 3 lei din Romania si Fat-Frumosul de la BNR care a rapus balaurul inflatiei si s-a luptat cu speculatorii cei rai? Politicienii sunt iresponsabili ca au imprumutat tara prea mult, nu? Dar BNR care a permis cresterea gradului de indatorare de la un raport rata/venituri de o treime inainte de criza, pana la 70% pe varful bulei imobiliare, cum e? Asta nu scuza bineinteles politicenii, baga doar sub aceeasi caciula a responsabilitatii pe cei abonati permanent la osanalele media.

PS: Fara absolut nici o legatura, cititi aici un excelent articol despre avalansa de spoturi RMGC si falsitatea argumentului “oamenii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca”.

Cum se fac recomandarile de investitii. De la agentii de brokeraj la agentiile de rating

Sa spunem ca esti Fondul Proprietatea si iti toci neinspirat cash-ul la inceput de an sa cumperi la Viena actiuni Raiffeisen si Erste pe care ai deja pierdere de peste 60%. Ti se pare anormal ca analistii Raiffeisen Romania sa dea recomandare de cumparare pe actiunile FP la un pret tinta cu aproape 80% peste cel de la BVB? Ce, binele facut nu se intoarce? Si cum se face ca agentiile de rating si analistii bancilor s-au napustit in haita pe Europa?Datoriile publice ce par acum nesustenabile erau sustenabile cumva anul trecut cand nu se sufla o vorba despre disparitia euro?

Raiffeisen Capital & Investment este broker de actiuni in Romania. Din aceasta postura emite analize si opinii pentru investitori. Cand trebuie, aceste opinii ajung si la presa, desi in principiu ele sunt destinate doar celor care platesc pentru ele, fie si indirect, prin comisioanele de tranzactionare achitate din pozitia de clienti ai brokerului. Dar asa se intampla cand esti mai mult agent de marketing decat analist. Prin 2008-2009 RCI bombarda piata cu estimari de crestere de peste 100% pentru SIF-uri. Si vedeti unde este B(i)ET-FI acum.

Azi, un nou raport-bomba in ZF: cumparati actiuni la Fondul Proprietatea ca o sa creasca cu 78%! O-la-la, ce oportunitate! Dar de ce ar urma sa aibe evolutia asta? Nu va ganditi ca nu se pot furniza si argumente, in principiu orice afirmatie poate fi argumentata, ideea e sa fie argumentata cu onestitate. In cazul FP, actiunile vor creste pentru ca administratorul a “crescut transparenta” fondului, in plus, cei care au avut de primit actiuni de la stat le-au cam primit punand presiune pe vanzare. Sigur, la fel de bine putem spune ca cine a avut actiuni de cumparat a cam cumparat pana acum, fie cand nu erau listate, fie dupa listare; de ce ar pune presiune in urmatorul an pe pret pana la 0,76 lei? Cat despre “cresterea transparentei”chiar nu stiu ce sa zic. Sa se refere analistii RCI la faptul ca FP a cumparat peste 1 milion actiuni Raiffeisen Bank listate la Viena si acum are pierdere de peste 60% pe ele? Analiza super-optimista a RCI ar putea fi considerata un...contra-serviciu? Asa cum se intampla de ceva vreme cu schimbul de amabilitati Erste-Raiffeisen, cele doua banci dand frecvent tinte optimste de pret pentru actiunile ...concurentei? Sa mai spunem ca inainte de listarea FP majoritatea brokerilor romani vedeau actiunile in intervalul 0,8-0,9 lei (RCI chiar 0,96) iar acum sunt doar 0,4 lei.

Orchestra anti-euro
Ceva similar, dar in sens invers (pesimismul e marfaprincipala), se intampla cu zona euro. Focalizare maxima, amenintari subtile ca zona se dezintegreaza, downgradari peste downgradari, perspective negative, etc. Analistii actioneaza in haita si par tare suparati pe euro-zone. Parca asistam la o piesa de teatru cu final cunoscut unde actorii primesc textele dupa fiecare act. Euro pierde teren fata de dolar desi in mod normal ar trebui sa creasca de vreme ce nu se apeleaza la tipar ca in SUA, nu?. Una dintre analizele de ieri m-a amuzat serios. Japonezii de la Nomura fac o predictie legata de potentialul de depreciere al monedelor nationale iesite din euro (evident fata de dolar). Drahma greceasca pierde 57%, in Portugalia scadere de 47%, pesetas se subtiaza cu 35% in Spania iar lira italieneasca cu 27%. Subtext, “fuga-fuga pe dolar, abandonati euro, vedeti ce ati putea pati”. Acum, daca tarile in cauza rasufla din greu platindu-si datoriile in euro in acest moment, sa fie atat de sarace cu duhul incat sa vrea o crestere a lor prin iesirea din euro-zone si devalorizarea ce urmeaza? Ca potrivit Nomura, cam toate monedele pierd din dezintegrarea euro, mai putin marca ce se apreciaza cu 1% (francul francez scade si el cu 9%). Sa fie nemtii atat de orbi incat sa sacrifice euro pentru un avans atat de modest al marcii stiind insa ca nu vor mai exporta la fel de mult in tarile din jur din moment ce puterea de cumparare a valutelor nationale scade? Eu nu cred deloc in scenariul asta. Sigur, pisica trebuie aratata convingator cand miza nu e dispartia euro ci aparitia unei zone mai centralizate in acelasi spatiu (cum nici semnarea tratatului de infiintare a UE nu a trecut fara probleme in tarile membre, o cedare a suveranitatii trebuie sa fie acompaniata de panica veritabila pentru a trece de votul popular).

Mai sunt 14.400 minute pana la sfarsitul euro!

Am vazut politicieni panicati, euro se poate prabusi in 10 zile! Stati linistiti la locurile voastre, politicianul minimalizeaza cand e ceva serios, apoi exagereaza posibilele efecte pentru a face digerabila decizia deja pregatita. Iar in cazul euro este vorba de pierdere de suveranitate, apelarea la tipar, noi masuri de austeritate. Ni se vor anunta gradual, pentru ca focul de artificii (“am salvat euro!”) sa fie mai credibil. Ce inseamna renuntarea la euro? Inseamna in primul rand Restructurarea datoriilor. Imaginati-va state care deja gafaie la dobanzi din ce in ce mai mari cum si la ce costuri se vor refinanta in monedele nationale iesite de sub plapuma euro! Stiu, marca o sa iasa in forta, intarita, dar exportatorii germani nu vor fi deloc incantati. Dolarul? Aparent tiparul Fed nu mai are de ce sa-si faca griji. Aparent. Ia ganditi-va, care va fi refugiul investitorilor in lipsa unei alternative pentru dolar (ca era clasica deja leapsa euro-dolar cand datele economice veneau mai proaste intr-o parte sau alta)? Aurul! Iar Bancile Centrale nu se simt deloc confortabil cu ideea asta.

Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.

Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!

PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!

IPO Facebook: cum se reambaleaza bula dotcomurilor la bursa.

O pleasca pentru serviciile speciale de pretutindeni-ce sansa sa sti cine cu cine converseaza si empatizeaza!-Facebook a continuat sa-si creasca numarul de utilizatori an de an (800 milioane in prezent) fara insa sa capitalizeze in acceasi masura audienta de care se bucura. Situatiile financiare continua de fapt sa fie invaluite in mister iar la un profit estimat pentru acest an de numai 1,5 mld dolari pretentia unor investitori ca afacerea FB sa valoreze 100 de miliarde la listare pare fantezista (IPO-ul este asteptat la inceputul anului viitor). Ma rog, orice se poate cand Goldman Sachs da o mana de ajutor dar pe termen lung, lipsa unui mijloc de aparare (daca apare alt site de socializare mai performant la un moment dat? daca modul in care sunt spionati utilizatorii devine nedigerabil de acestia?) al business-ului ar trebui sa dea de gandit celor care cocheteaza cu ideea de a lasa niste actiuni Facebook “pentru copii”.

“Evaluarile” Facebook de pana acum seama cu mitul garsonierei din Militari in 2007-2008. “Daca a vandut vecinul meu cu 60.000 euro acum o luna, eu de ce sa cer mai putin de 63.000 euro, ce sunt prost?” In ianuarie Goldman Sachs intermedia vanzarea a 1% din actiunile FB catre clientii bancii, ocazie cu care s-a strans suma de 500 milioane dolari. Concluzia? Facebook face 50 de miliarde! (extrapolare liniara; dar daca pretul pentru 1% din actiuni este mult supraevaluat?). Acum, la presiunea angajatilor care ard de nerabdare sa se vada actionari zice-se, compania incearca sa devina publica iesind cu un IPO la bursa. Pentru pachetul care ar putea fi oferit investitorilor se cere 10 miliarde dolari, deci compania face 100 miliarde, nici mai mult nici mai putin, aproape cat PIB-ul Romaniei. Nefiind companie publica si neavand mai mult de 500 de actionari Facebook n-a fost obligata sa arate prea mare transparenta pana acum iar bilanturile sale sunt invaluite in mister. Totusi, cu toata cosmetizarea ce implica lansarea unui IPO, profiturile estimate pentru 2011 sunt de abia 1,5 miliarde dolari, la venituri sub 4,4 miliarde. Cu alte cuvinte, evaluarea companie este de aproape de 25 de ori peste veniturile sale si de aproape 70 de ori castigurile (aduce deci a “rasdaca” din vremurile bune!).

Pe ce se bazeaza optimismul investitorilor? Pe speranta ca numarul de utilizatori si veniturile din publicitate vor creste exponential. Nu stiu cum vor reusi sa multiplice profiturile de vreme ce pana acum nu le-a iesit (poate isi transforma utilizatorii in agenti de vanzari!) dar cresterea numarului de utilizatori in acelasi ritm este iluzorie. Asta pentru ca Facebook e populara la pubertate-adolescenta-prima tinerete iar cu 800 de milioane de utilizatori (peste 10 din populatia planetei) publicul sau potential nu prea mai are mare spatiu de crestere. Asta cu toata publicitatea ingenioasa facuta retelei de socializare (vezi primavara araba, modul in care agentiile de presa relatau ca protestatarii se intalnesc folosind mesaje pe retelele de socializare, etc); monitorizarea utilizatorilor FB prin intermediul retelei ar putea sa nu mai fie insa pe placul acestora, fondatorul WikiLeaks, Assange, afirmand la inceputul anului ca marile companii de tipul Facebook, Google şi Yahoo oferă serviciilor speciale din SUA o interfaţă pentru accesul nemijlocit la datele stocate.

Aparitia Facebook in pietele de capital la multipli de evaluare astronomici aminteste de vremurile de glorie ale Nasdaq-ului si de spargerea bulei dotcomurilor (de la 4500 de puncte in anul 2000, indicele a cazut pana la 1100 in 2002, nemaiatingand intre timp valorile din vremea bulei-maximul a fost de aproape 2800 de puncte in ianuarie 2011). Punctul slab al companiei, dincolo de profiturile mici raportate la evaluarile superotimiste, este ca nu detine un mijloc de aparare solid. Nu poti sti daca nu apare o “jucarie” similara care sa reduca sever numarul de utilizatori. Amendarea optimismului investitorilor se vede cel mai bine in cazul Groupon, site-ul de cupoane de reduceri, care a lansat la randul sau un IPO (compania a strans 700 de milioane de dolari, iar preţul acţiunilor a crescut cu 30% în prima zi de tranzacţionare la inceputul lui noiembrie). Acum insa pretul a scazut sub cel din IPO (fata de 26 dolari in prima zi tranzactionare o actiune se cumpara cu 16 dolari) pe fondul rezultatelor proaste raportate de emitent .

PS: N-am cont pe Facebook si nici n-am de gand sa-mi fac.

Tot ce ai vrut sa stii despre masurile anti-Criza dar ti-a fost jena sa intrebi

Cand si mai ales pentru cine este digerabila Austeritatea? De ce nu se mai poate lupta cu cresterea deficitelor publice impotriva Crizei ca pe vremea lui Keynes dar se poate cu restructrurarea datoriilor? De ce argumentul “impozitarea marilor averi e abuziva pentru ca banii utilizati la construirea lor au mai fost impozitati o data (taxa pe profit/venit adica)” e fariseic? De ce impozitarea tranzactiilor financiare e frectie la picior de lemn dar impozitarea profiturilor speculative toarna plumb in cizmele rechinilor financiari?

1Austeritate, dar nu pentru catei
Dupa o perioda lunga de excese care au slabit bugetele publice si personale, dupa explozia unei bule a creditului si destramarea acestui El Dorado imobiliar global, Au steritatea cu majuscule este vanduta ca panaceu universal. De ce este ea aplicata tuturor de vreme ce participarea la profituri in perioada de boom a fost inegala? Se iluzioneaza cineva ca se poate iesi din criza dinamitand cererea? Sau somerii coplesiti de rate abia asteapta sa rupa usa supermarketurilor?

Stiu, “pietele” silesc Guvernele sa aplice dureroasele masuri. “Investitorii” au devenit brusc sensibili si nu mai imprumuta statele cu datorii si deficite mari decat la randamente super-avantajoase, evident. In paranteza fie spus, n-ati remarcat amnezia recenta a pietelor fata de problemele din SUA si ciclicitatea panicilor investitorilor in bonduri? Prin vara SUA isi pierdea cei trei A din rating, majorarea limitei maxime de indatorare se tot tergiversa, iar euro surclasa dolarul. Nimeni nu se mai focaliza atunci pe problemele Europei desi Grecia & Co tot acolo erau. Acum Europa e in colimator, va urma iarasi SUA dupa o vreme, poate si Japonia, miza fiind desigur obtinerea unor dobanzi mai mari pentru imprumuturile acordate statelor cu probleme proaspat repuse pe tapet. O mostra de recunostiinta a bancilor salvate cu luni in urma prin programe generoase din bani publici, masura care a vulnerabilizat finantele publice ale statelor puse acum la colt. Nu afirm insa ca austeritatea ar trebui exclusa din ecuatie, ci doar indreptata impotriva beneficiarilor de pana acum ai Crizei. Am in vedere:

Impozit progresiv pe proprietate, in functie de valoarea activelor imobiliare si numarul lor. Nimeni nu zice sa majoram impozitul pe garsonierele din Militari, dar cel pe terenurile de sute de metri patrati din orase, pe vilele de neam prost din proprietatea firmelor si a persoanelor fizice ar trebui sa fie realmente usturator. In definitiv, n-ar trebui sa ne bucure ca o astfel de taxare, scazand valoarea imobilelor din piata, ar lichidiza tranzactiile si ar face mai accesibile achizitiile pentru cei care nu dispun inca de o locuinta?

Impozit progresiv pe venit. Dupa episodul Nokia si declaratiile recente de la Viena (bancilor austriece li se recomanda sa o lasa mai moale cu finantarea in Est pentru a nu afecta ratingul de tara al Austriei) se mai iluzioneaza cineva ca prin cota unica atragem altceva decat investitorii speculativi? Adica aia care te lasa cand ti-e lumea mai draga? Descurajarea sistemului de salarii si bonusuri nesimtite poate ar fi atenuat criza subprime si bula imobiliara (agentul avea si el comision din valoarea tranzactiei, nu?).

Impozit pe profiturile speculative, descurajarea mentalitatii speculative. Am mai avut asa ceva si la BVB, cand marcarile de profituri sub o anumita perioada minima de detinere se taxa suplimentar. Ar trebui interzise de asemenea la nivel global tranzactiile speculative derulate de entitati care n-au nici in clin nici in maneca cu activele suport ale produselor financiare tranzactionate (de ce sa se joace o banca cu derivate pe petrol sau grau, de ce se poate acoperi riscul de faliment al unui emitent de bonduri pentru un speculator care n-a detinut in viata sa bondurile respective-vezi “CDS”-urile?, etc, etc). Sa vad daca mai exista apetit pentru speculatii cand grosul castigurilor merge la stat. Aferim re-separarea bancilor comerciale de cele de investitii. Solutia lui Sarkozy-taxarea tranzactiilor financiare nu rezolva nimic, incurajeaza poate robotii de pe Wall Street sa tranactioneze mai des pentru a acoperi costurile cu respectiva taxa (da, oamenii au devenit entitati neglijabile in trading)

Realocari bugetare. In loc sa scadem numarul si valoarea serviciilor de asistenta sociala, sa regandim politica de investitii. Eu prefer insule de performanta in Invatamant si spitale decente in loc de autostrazi la costuri exorbitante si Sali de sport in sate unde tinerii sunt marfa rara. Or fi bune si astea, dar nu in perioadele de criza, nu cand trebuie sa echilibram bugetul public si sa refinantam niste datorii babane. In loc sa tai bani de la invatamant sa luam de pilda de la serviciile speciale, marii privilegiati ai ultimilor ani (fondul de salarii cumulat pentru SPP, SRI, SIE, STS depaseste cheltuielile cu angajatii pentru Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor luate impreuna). In loc sa pandesti sa tai din pensiile amaratilor care au cotizat la sistem, mai bine rupi din pensiile speciale (apropo, pensia medie la SRI este de 3.000 lei!).

2. “Impozitarea bogatilor va dinamita intreaga economie”. Of-of, mai-mai
Cel mai parsiv argument vehiculat in Romania in acest sens e “marile averi s-au construit cinstit, din bani care au fost impozitati inainte de a intra in buzunarele bogatilor. De ce sa-i mai taxam odata?” Las la o parte averile care s-au format din contrabanda, munca la negru (manelisti), incalcarea legii. Pe astia nu ii impozitezi, ii condamni si le confisti ce ai de confiscat, daca iti permite..Justitia. Sa vorbim de afacerile de monopol, de marjele lor nesimtite de profit, de baietii destepti din energie, de castigatori de licitatii trucate de tot felul, de profitorii contextului econimic (cei care au incurajat formarea unor bule marcand inteligent profitul la timp). Ne induioseaza soarta lor? Le suntem atat de recunoscatori pentru cei 16% impozit pe profit varsati anterior? Oare de ce nu li se plange de mila la fel prin Europa, majoritatea statelor taxand mult mai sever si proprietatea si veniturile? Daca vor sa nu fie impozitati mai mult n-au decat sa nu-si marcheze atunci profiturile, sa le lase in afacerea lor minunata, sa o dezvolte, sa nu scoata bani din ea, sa se multumeasca doar cu recompensele egoului din pozitia lor de guru de business si sef de gospodarie corporatista. Pentru ca suntem in Criza putem mentine impozitul pe profit (oricum cine vrea il ascunde contabil), la fel pe cel pe dividende (ca sa nu tuflim spiritul “antreprenorial”). Cu asta sper sa nu mai aud argumentul “daca taxam profiturile bogatii isi retrag banii, sufera intreaga economie, saracii vor suferi mai mult”. In stilul asta nu s-ar mai fi desfiintat niciodata sclavia, doar bietele unelte umblatoare ar fi murit de foame fara suportul capitalui proprietarului, nu?

3. “Odihneasca-se in pace robul tau, Keynes”.
Ce a mers pe vremea Marii Depresini nu mai tine azi. Cheltuielile publice furibunde care sa compenseze timiditatea sectorului privat in vremuri de criza functionau cata vreme economiile aveau un grad decent de indatorare. Ia sa vedem cine mai cumpara azi bonduri cand ai datorie publica de 100% din PIB, deficit de 5% si nici nu poti dispune de tipar dupa bunul plac (cum se intampla in UE)? Banca Centrala ca imprumutator de ultima instanta e o figura care merge pe termen scurt, dar care poate fi falimentara pe termen lung (nu ca ar plange cineva dupa Bancile Centrale). Ce punem atunci in loc? Dupa modesta mea parere, Restructurarea datoriilor. A mers in cazul Greciei (desi intr-o proportie insuficienta, grecii sunt iarasi azi cu mana intinsa la FMI), va merge si in cazul Italiei, Portugaliei, etc. In definitiv, in loc sa moara debitorii strangand cureaua tot mai mult, pana ajung sa o stranga in jurul gatului, mai bine sa moara creditorii care au alocat gresit capitalul, ca parca asa e in capitalism. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, la restructurarea datoriilor se va ajunge in cele din urma, apetitul pentru bail-out-uri e oricum in scadere, creditorii privati (banci, fonduri de pensii, fonduri de investitii) urmand sa ia o parte din pierderi acasa secondati intr-un final de insusi FMI. Cine strange la urma cioburile falimentelor bancare, se poate gandi la o strategie care sa refaca imaginea sistemului monetar, poate la etalonul aur regretat se pare de Greenspan fostul sef al Fed (!), poate la un cos de produse energetice. Una peste alta, avem in concluzie urmatoarele solutii anti-criza: Restructurarea datoriilor publice cu falimentele bancare de rigoare plus Austeritate pentru bogati (taxe crescute pe activele imobiliare, profituri speculative si venituri). Foarte departe de ce s-a incercat pana acum dar timpul nu e trecut, o criza a supraindatorarii tine ani buni (iar daca ne referim la resursele energetice limitate ale planetei, poate ca nici nu e de dorit sa se revina la modelul consumist la nivel global, cum ar fi ca fiecare chinez sa aiba in viitor un SUV cand de abia se respira prin Beijing acum?) Cum va place?

PS: In final, doua documentare interesante care n-ar trebui ratate. Primul, despre mitul expertului (“Necazul cu expertii”) , al doilea despre configuratia actuala a relatiilor de Putere, pe diferite paliere (“THRIVE: What on Earth Will It Take?). Le gasiti aici si aici. ,

Administratoru’ lu’ Peste: “Frankie” Templeton de la FePe

Daca si-ar vinde actiunile Erste si Raiffeisen Bank cumparate la inceputul anului la Viena Fondul Proprietatea ar marca o pierdere de 60-70% din investitie (un fleac de vreo 50 milioane euro). Pentru ca “tocmai se terminase criza”, administratorul s-a gandit in ianuarie sa renunte la grosul cash-ului intrand mai adanc pe sectorul financiar, ocazie cu care pe langa actiunile listate la Viena a cumparat si actiuni ale Bancii Transilvania la BVB majorand si detinerile la BRD. Adaugati pe lista rascumpararile de actiuni proprii la un pret mediu cu peste 10% peste cel actual si intelegem de ce activitatea “profesionistilor” de la Franklin Templeton costa actionarii FP cam 30 de milioane de lei pe an (aproape 0,5% din activul net).

La inceputul anului FP-ul avea prin camara ceva peste 1 miliard de lei in depozite (fata de capitalizarea actuala de 6 miliarde lei suma nu e de colo). Banuti albi pentru zile negre-poate cade ceva din pod si intra la categoria chilipir in portofoliul Fondului, poate companiile unde are Fondul detineri nu prea mai dau dividende si se folosesc temporar in acelasi scop dobanzile bancare- ma rog, la ce se poate gandi un om gospodar care tine de cash in vremuri de criza. Administratorul “Frankie” Templeton a avut insa o revelatie: criza tocmai s-a sfarsit, gunoiul din portofoliul bancilor s-a volatilizat, contribuabilul isi da cuvantul de onoare sa acopere el nota de plata. Asa ca s-a pus pe achizitii furibunde de actiuni bancare iar in septembrie 2011 FP mai avea in depozite doar 300 milioane lei. Cu diferenta s-au cumparat actiuni la Viena (Erste si Raiffeisen Bank), s-a majorat detinerea la BRD, s-au cumparat actiuni la Banca Transilvania, s-au rascumparat actiuni proprii de 120 milioane lei (la un pret mediu de 0,499 lei, cu 10% peste valoarea actuala de piata, in conditiile in care un cumparator de asemenea anvergura ar fi trebuit sa traga in conditii normale pretul in sus). Singura decizie oarecum contrara “trendului” a fost cresterea cotei la Azomures ( de la 8,75% in trimestrul I la 11% din actiunile companiei), o decizie inspirata avand in vedere evolutiile ulterioare de pret ca urmare a speculatiilor privind vanzarea companiei.

Sa ne ocupam insa de cele mai neinspirate achizitiii, cele de actiuni austriece. In septembrie FP detinea 1,227 milioane de actiuni Erste si 1,085 milioane actiuni Raiffeisen Bank. Le cumparase in cel mai prost moment posibil avand in vedere ca in martie avea deja grosul achizitiei facut (0,977 milioane actiuni Erste si 0,855 milioane actiuni Raiffeisen). In primul trimestru actiunile Erste au atins un maxim de 39 de euro iar cele ale Raiffeisen de 45 euro. Nu stim la ce pret le-a cumparat FP pe ale sale dar in raportarea din martie sunt prinse in portofoliu la valoarea de piata, adica 39 euro la Raiffeisen si 35 euro la Erste. In raportarea din septembrie preturile se fasaisera spectaculos-19 euro Erste si 22 euro Raiffeisen- pentru ca ieri o actiune Raiffeisen Bank sa fie 14,9 euro (minimul din 2009, cand cu baiatul ala, Lehman, a fost de 13 euro!) iar una Erste doar 10,7 euro (minim de 7 euro in 2009). Per total, o pierdere potentiala de 60-70% din valoarea investitiei in actiuni austriece, o mica bagatele de vreo 50 milioane euro, rotunjit. Daca ne gandim ca BRD a picat in acest an de la 15 la 10 lei/actiune iar Banca Transilvania de la 1,5 la 0,9 lei avem intreaga dimensiune a investitiilor derulate de Franklin Templeton in acest an. La o pierdere medie plasata cu generozitate la numai 50%, asta tot inseamna peste 350 milioane lei din cele 600 mobilizate pentru “diversificare” in 2011. E mult? Nici vorba, suma nu reprezinta decat comisioanele de administrare (0,1% activul net) si gestionare de active (0,379% din activul net) insumate pe vreo 12 ani. Un mizilic!

Doar o “poveste” mai salveaza Loteria

Marele premiu de peste 7 milioane euro s-a dat in data de 13 la ora 13,13. O tripleta fantastica, o poveste reusita. Suficient sa incerci data viitoare numarul de la pantofi, varsta nevestei si numarul de aventuri galante din viata ta, daca sunt identice, nu? In conditiile in care marile premii se iau cam de doua ori pe an (precedentul castig substantial-41 milioane lei, fata de 31 milioane duminica trecuta-data din aprilie), numarul de variante jucate pe 13 noiembrie n-a reprezentat decat un procent anemic de... 9%.

Cat ia statul din toata afacerea asta? Se vede foarte bine din datele oferite publicului dupa marele castig din 13 noiembrie. La urmatoarea extragere (17.11), incasarile au fost de peste 944.000 lei iar premiile totale insumau doar 434.000 lei. Cu alte cuvinte, jucatorii s-au batut pe 45% din incasari. Evident, reportul de la categoria I (220.000 lei) a reprezentat grosul.

Ce sanse sunt de a prinde un castig la categoria I dupa ce acesta tocmai se daduse cu o extragere in urma? Evident, infime. Dintr-un numar de aproape 14 milioane de variante posibile (13,983 milioane mai exact), pe 17 noiembrie s-au jucat doar 196.860, adica 1,4%! Intelegem de aici si de ce marile castiguri vin atat de rar. Nici in 13 noiembrie, data marelui castig de peste 7 milioane euro, numarul total de variante jucate n-a fost extraordinar de mare; in procente, sub 9%, adica 1,2 milioane variante (pe larg aici)

De ce s-au plictisit de loterie fanii sai? In primul rand pentru ca organizatorii, spre deosebire de jucatori, merg mereu la sigur plecand cu grosul sumelor colectate. Ati vazut mai sus cat se vireaza spre fondul de castiguri din incasarile totale. Nu uitati insa ca si castigurile acordate sunt impozitate. Iar impozitul merge pana la 25% pentru castigurile mari. De pilda, pe 13 noimebrie, ziua cea mare cu 3 x 13, fondul total de castiguri a fost de 32,9 milioane lei iar premiul de la categoria I de 31,5 milioane lei. Din cele 31,5 milioane, 25% au fost retinute ca impozit (aproape 8 milioane lei). Adaugati asta la sumele deja retinute din incasarile fiecarei extrageri (partea leului) si avem explicatia apetitului anemic pentru cele “6 bile norocoase”.

Apoi, chiar daca sansele reale de a da marea lovitura sunt mici (doar doua mari castiguri in 2011, la fel ca in 2009 de altfel) nici cei cei clasati pe locul doi (5 numere exacte) nu dau lovitura. De pilda, norocosii cu 5 numere pe 13 noiembrie (20 castiguri) n-au luat decat 20.000 lei, o suma care e bine sa-ti pice din cer dar care nu te scoate din foame pentru o viata. Si nici macar daca acest castig il ia o singura persoana (pe 17 noiembrie a existat un castigator la categoria a II-a, cu 5 numere, la care au mers 73.000 lei inainte de impozitare) lucrurile nu se schimba substantial.

In concluzie, Loteria avea nevoie de un carlig de marketing pentru a alimenta folclorul in jurul celui mai popular joc al sau, 6/49. Pica deci la tanc o noua provocare numerologica (13 noimebrie, ora 13,13-apropo, 13 e cel mai jucat numar la 6/49!). In lipsa unui numar mai mare de jucatori, e buna si o poveste. Cine zice ca Loteria nu are "Noroc"?

Un nevertebrat de PR vinde Rosia Montana ca proiect …anticomunist

Am citit azi in Evenimentul Zilei (repetati neaparat cu lamaie) creatia domnului ziarist de PR si pres remunerat al RMGC, Marius Ghilezan-“De ce sustin proiectul de la Rosia Montana?”. Omul persevereaza de altfel-jos palaria pentru consecventa!-creatile sale din ultima vreme rezumandu-se la ridicarea in slavi a companiei canadiene si viitorului luminos al locuitorilor. Ma rog, stilul e poticnit si mai mult face rau decat convinge, dar nu toti propagandistii trebuie sa aiba stil. Azi, Goebbels-Ghilezan sustine “proiectul Rosia Montana” (a imprumutat pana si brandul de la agentia de PR, nu sustine deci exploatarea, RMGC, etc, nu, el sustine “proiectul”) facand o paralela dezgustatoare cu pretinsele sale afinitati taranisto-liberale si persecutiile marilor familii de industriasi interbelici. Legatura? “Proiectul” are printre actionari nume mari din business, cum existau odata intre razboaie pe aici, deci e bun, deci aduce prosperitate, deci ..... Ghilezan mai are putin si declara ca RMGC lupta cu comunismul (vezi istoria din finalul articolului). Oricum ne aminteste ca a sustinut fara rezerve privatizarile pe 1 dolar in anii ’90. Ma rog, trebuie sa ai mare caracter ca sa afirmi ca privatizarea profiturilor de stat (dupa socializarea pierderilor evident) e de mare viitor. Sa ne uitam de pilda la marele investitor OMV si compania Petrom, care a devenit foarte profitabilA dupa privatizare, cu pretul majorarii preturilor si batutul in cuie pentru 10 ani a unei redeventei ridicol de mici. Ghilezan incheie apoteotic: "nu ne vindem tara" reprezinta o mentalitate toxica. Aici ii inteleg frustrarea, el reprezinta specia de ziarist la care totul e de vanzare, doar pretul e negociabil.“Creatia” ghilezaniana aici. Observ in treacat transformarea Evz intr-o fituica de propaganda ieftina (corporatista, pdl-ista, si ce-o mai vrea maria sa, platitorul de bannere mascate sau nu) dupa ce Capital s-a transformat la randul sau intr-un tabloid economic.

Cooperativa “Ochiul si Timpanul” n-a auzit si n-a vazut inca Recesiunea

Cand 10.000 de politisti au parasit schema MAI in acest an, s-a invocat media europeana, eram mult prea bine reprezentati la sectiunea “cashchete”. Cat priveste “ochii albastri” comparatiile se fac mai greu, numarul alor nostri e informatie clasificata. Bugetele lor insa nu, iata cateva paralele interesante privind cheltuielile cu personalul ale SRI+SIE+STS+SPP in 2012 vs. restul lumii. Stiati de pilda ca toate salariile din invatamant, cumulate, sunt cu 10% mai mici decat salariile din “servicii”(si nici macar n-am luat in discutie toate salariile baietilor, exista servicii plasate sub umbrele mai largi, gen DGIPI, unde bugetele sunt mai greu de dibuit)? Sau ca salariile din cele 4 institutii “ochiul si timpanul” acopera salariile cumulate din Ministerul Economiei, Muncii, Transporturilor, Sanatatii, Comunicatiilor? Pai austeritatea asta e doar pentru catei, nu si pentru dulaii sub acoperire? Apropo, am scazut demografic, luam in discutie scaderea numarului de parlamentari si nu diluam si serviciile de informatii?

Bugetul pe 2012 este unul auster, cu reduceri de cheltuieli cu personalul bugetar, alocari mai sarace pentru asistenta sociala, etc. Sunt insa cativa privilegiati care primesc mai multi bani pentru angajatii din dotare. Exact unde merge mai bine in Romania: justitia, ministerul public, SRI, STS, SPP, SIE se vor lua mai multi bani. Daca de la Munca, Transporturi, Economie, Sanatate si Comunicatii se taie intre 9-24%, la servicii baietii sunt remunerati cu un plus de 2,5-4%. Bugetele institutiilor in cauza au continuat sa se umfle incontrolabil in ultimii zece ani fiind de cateva ori mai mari decat in 2000 de pilda. In intervalul 2000-2008 bugetele celor patru institutii au crescut cu procente cuprinse intre 400-800% (cel mai mult SPP, SRI are “:doar” 531% plus). Iar intre 2008-2011, ani de criza si austeritate, au fost indexate cel putin proportional cu inflatia (in 2011 SRI a primit totusi pentru angajati cu 17% mai multi bani ca in 2010). In momentul de fata, costurile cu personalul ating 1,1 miliarde lei in cele 4 institutii (729 milioane lei SRI, 103 milioane lei SPP, 106 milioane SIE si 156 milioane STS). Ministerul Educatiei cheltuie cu angajatii sai mai putin de 1,1 miliarde lei iar in Sanatate cheltuielile de personal sunt de numai 204 milioane lei.

Binenteles, un om din servicii nu se poate trage la vatra cu pensie modesta la cata informatie a inmagazinat. Pensiile speciale au crescut dupa reforma sistemului cu 17% fata de 2010, in timp ce restul muritorilor pensionari iau mai putini bani decat atunci. De altfel, o pensie medie din SRI (3000 lei) este de peste 4 ori mai mare decat pensia medie pentru restul lumii, pentru “nespeciali”adica (747 lei). Una peste alta, daca veniturile serviciilor erau asa in 1989 mai intelegeam ceva, costa sa ai 22 milioane de hamesiti sub observatie, sa pazesti secrete economice, sa lupti cu “bubulii” imperialisti. Dar asa? Cand facem parte dintr-o alianta a tuturor impotriva mai nimanui (NATO), cand nu mai avem secrete economice pentru ca nu mai avem economie totul venind din import, cand suntem in criza si taiem salarii si in curand pensii, cand facem parada de austeritate, cum naiba de ingrasam zeci de mii de securisti?!? Pai unde sunt bugetarii grasi care cocoseaza bietul angajat de la privat?

In definitiv, cati angajati o avea SRI-ul? FBI, o institutie care a auzit de transparenta, are 33.000, din care 13.000 (!) agenti si restul auxiliari (traducatori, analisti, angajati la “tehnic”, etc). Pai SUA are o populatie de vreo 15 ori mai mare decat Romania, are secrete de aparat si amenintari teroriste de constracarat, in mod serios. Ar insemna ca 2.000 de vigilenti ne ajung si noua? Sa ne raportam mai bine la cei 4000 de angajati MI5?
De ce se vorbeste atunci de peste 12.000 la SRI, peste 3000 la SIE, ceva mai putin la DGIPI, cifre oferite de fosti sefi ai institutiilor in cauza (aici)? Si presupun ca cifrele sunt modeste, fiind oferite inainte de 2008, dupa care tot sectorul bugetar a explodat numeric. Pana la urma intrebarea care se pune este urmatoarea: isi permite Romania servicii speciale atat de stufoase? Daca da, faceti-o domnilor guvernanti transparent, sa plateasca fiecare lefegiu din Romania o taxa pentru “siguranta nationala”, taxa Big Brother, sa stim cel putin o socoteala.