Terapie pentru atitudinile belicoase pro-război

Recomand oricui care mestecă încântat propagandă militarista și analizele “tehnice” de pe linia frontului să vizioneze câteva minute pe zi clipuri cu secvențe reale ale confruntărilor din Ucraina.

Am văzut așa ceva pe canalele Telegram și de atunci mă uit cu alți ochi la cei care vor să mobilizeze opinia publică, să o pregătească în cazul vreunei încorporări parțiale astfel încât exodul în masă să nu mai fie o opțiune decât când acesta devine imposibil (vezi închiderea granițelor pentru bărbații încorporabili din Ucraina sau, mai recent, mobilizarea din Polonia).

Am văzut un astfel de clip săptămâna trecută în care rușii iau cu asalt o poziție ucrainiană într-o pădure. Rusul care poartă casca video dă peste un adăpost cu 2 ucrainieni pe care îi ia prin surprindere. Le strigă ceva, încearcă să ia arma unuia dintre ei. Moment în care acela, speriat, confuz, dă să tragă înapoi de armă. Celălalt se școală în picoare iar rusul, speriat probabil la rândul său, ii secera cu mitraliera din 2 metri.

Ți se face pielea de găină văzând așa ceva, cât de ușor se poate lua o viață în astfel de momente, una e să te hrănești cu rapoarte, analize și gargară propagandistică, alta să vezi cum războiul ne transformă și ne abrutizează

În mod cert niciunul dintre cei 3 nu era profesionist, de aici și ezitările și reacțiile dincolo de manual, și nu poți să nu te gândești că în urmă cu câteva luni fiecare era poate un om normal, cu idei, aspirații și proiecte și o viață până la urmă banală.

A fost însă nevoie de o campanie de spălat pe creiere, de pompat ura și demonizarea adversarului și de aici până la inrolarile obligatorii nu a fost decât un pas.

Ce ar fi făcut cei 3 dacă ar fi avut ocazia să vadă în urmă cu câteva luni episodul cu ei în rolurile principale? Ar fi rămas pe loc, cu un aer fatalist, ca ciobanul din Miorița, sau ar fi fugit cât de departe i-ar fi dus picioarele sau, dacă era deja prea târziu, ar fi acceptat să fie condamnați la închisoare pentru refuzul incorporării?

Pentru a avea nevoie de carne de tun sistemul ne îndoapă cu propagandă (și pandemia ne demonstreza cât de eficientă e propagandă concentrată chiar și în vremuri de pace) dar câți ar fi dispuși să-i înghită lozincile după prima săptămâna pe front? Dar e prea târziu atunci să mai dea înapoi, e luptă sau mori.

Cu ce ne încântă propaganda? Cu apărarea metrilor pătrați din țara noastră sfântă, acolo unde sunt îngropați moșii și strămoșii, cu apărarea familiei și copiilor care ne asigura viitorul, etc. Plus ceva lozinci cu dreptatea și libertatea și democrația.

Legat de teritorii, să ne uităm la un exemplu celebru în ultimii 150 de ani. De la Wikipedia citire, Alsacia-Lorena este un termen care desemnează teritoriul anexat de Imperiul German în urma războiului franco-prusac din 1870-71 și organizat ca teritoriu cu un statut special în cadrul imperiului, administrat direct de Kaiserul german. Teritoriul a fost atribuit Germaniei prin Tratatul de la Frankfurt și a fost reocupat de Franța la sfârșitul Primului război mondial în noiembrie 1918 în urmă armistițiului cu Germania. Prin Tratatul de la Versailles a fost consfințită încorporarea teritoriului în cadrul Franței. Teritoriul a fost reanexat de facto de către Germania Nazistă în 1940 dar a revenit sub control francez la sfârșitul războiului.

Câte zeci de mii de ostași francezi și germani au căzu pentru apărarea unui „pământ sfânt” plimbat de mai multe ori între cele două țări pentru că în final, oricine din Franța și Germania să se poată azi stabili acolo cu cățel și purcel în cadrul granițelor UE?

Iar în cazul dreptății, libertății și democrației, să ne uităm cum a tratat media occidentală ultimele invazii americane în Irak, Libia și Afganistan, plus bombardarea Serbiei, și cum tratează acum invazia Rusiei în Ucraina. Libertatea, dreptatea și democrația sunt așa cum le impun marile puteri, nu cum vor cățeii. Iar în ceea ce privește familia, poate e mai înțelept să fugi împreună cu ea înainte de declanșarea conflictului decât să aștepți să o aperi de bombe cu pușca.

Vreau să spun în final că viața este bunul nostru cel mai de preț și de aici ar trebui pornit când ne focalizăm pe ideea de a salva sau apăra ceva.

Teritoriile pleacă și pot reveni și, oricum, cum globalizarea avansează, lipsa granițelor va deveni în timp regula și nu excepția.

Iar în ceea ce privește libertatea, dreptatea și democrația, propagandiștii care le vântură non-stop ar trebui trimiși să le implementeze/apere cu arma în mână pe front și abia apoi să ne dea lecții, când au și experiența personală a ororilor de acolo.

De altfel slabe șanse, propaganda ne-a demonstrat că poate întoarce imediat armele când interesele materiale sau audiența o cer făra să riște nimic personal, vedeți ce se mai dau de ceasul morții televiziunile apocalipsei Covid să acuze azi autoritățile de minciună și manipularea pe care le-au propagat pe propriile ecrane. 

Articol liber de nevaccinați

Mi-a sărit în ochi ieri o captura de ecran cu burtiera “Cum ne-au mințit autoritățile în campania de vaccinare” distribuită pe Facebook, stop cadrul fiind dintr-o emisiune Realitatea Plus a cărei realizatoare afișa cu câteva luni în urmă o altă burtieră spectaculoasă „Emisiune liberă de nevaccinați” (unde erau invitate doar persoane vaccinate de altfel, pentru a da un exemplu pozitiv întregii societăți).

Povestea mă duce cu gândul la diagnosticul „am fost un dobitoc” cu care se gratula Postelnicu, judecat imediat după Revoluție, numai că în acest caz recent propaganda bine plătită în pandemie dă mult mai ușor vina pe sponsor decât să își asume ceva.

De altfel, mai multe emisiuni au fost luni pe TV legate de efectele negative ale vaccinurilor, după o statistică apărută convenabil după eșecul campaniei de vaccinare și nu în timpul acesteia, cum ar fi fost normal, că să ia și vaccinaţii o decizie cât mai informată.

Am aflat ieri că 41.486 de reacţii adverse au fost raportate oficialităţilor în perioada 27 decembrie 2020-31 decembrie 2021, potrivit unei statistici a comitetului de coordonare a activităților privind vaccinarea (CNCAV) și aici nu sunt prinse datele pe 2022 ca să nu mai vorbim că statistica se referă la reacțiile din primele zile după vaccinare, și nu după o perioadă mai lungă.

Mai mult, fostul purtător de cuvânt al Ministerului Sănătății acuză „mușamalizări în raportările de efecte adverse ale vaccinării Covid”, potrivit unui cotidian central. „Femeia avusese paralizie temporară facială, iar colonelul Gheorghiță ne-a spus să dezmințim” suna declarația lui Bogdan Oprea, acum profesor la facultatea de jurnalism.

Ca tabloul intern să fie complet, circulă pe rețelele sociale o adresă a Casei Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) care reprezintă o informare despre măsurile întreprinse de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) și compania Astra Zeneca pentru informarea profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la riscul de trombocitopenie și de tulburări de coagulare asociate cu vaccinul Astra Zeneca.

Lăsând la o parte efectele imediat post-vaccin, există și date care ridică semne de întrebare privind evoluția altor indicatori de sănătate publică.

De pildă, morțile în exces, în creștere cu 9% în Marea Britanie (că tot am pomenint mai sus de Astra Zeneca). De altfel, titlul unui articolul BBC este sugestiv aici „Morțile în exces în 2022, printre cele mai rele date din ultimii 50 de ani”.

Există și informații deloc liniștitoare în acest context și la nivelul UE-conform unei statistici Eurostat, mortalitatea în exces a avut un vârf de +17% în Iulie 2022, pentru a scădea la +10% în Octombrie, raportat la mediile 2016-2019. Eurostat vine și cu o harta pentru octombrie 2022, colorată în diferite culori pentru a scoate în evidență vârfurile naționale iar cel mai prost stau Germania, cu roșu (+23%), Austria și Olanda (+18%), Irlanda (+15%), Finlanda (+17%), Elveția (+16%), Franța (+10%), etc.

Cumva, statele care stau cel mai prost la mortalitatea în exces sunt și printre cele mai vaccinate din Europa (Austria a încercat chiar să impună vaccinarea obligatorie).

Va întrebați poate cum apar în statistici România și Bulgaria, statele problema, unde antivaccinistii au dat mari bătăi de cap autorităților? România e la minus 7% iar Bulgaria la minus 1,5%, adică nu există mortalitate în exces, ba chiar s-a murit mai puțin aici în octombrie 2022 decât în perioada 2016-2019. Coincidență?

Iar dacă ne referim doar la sportivi, creșterea numărului celor care mor subit pe teren e chiar mai abruptă. Au apărut date care arată că între ianuarie 2021 și decembrie 2022, în 2 ani, aproape 1.600 de sportivi au avut probleme cu inima, pentru 1.100 acestea fiiind fatale. Tot 1.100 sportivi au murit de diverse probleme cardiace în intervalul 1966-2004, deci în 38 de ani. Să fie trombocitopeniile de care pomenea mai sus ANMDMR?

Sunt tare curios să văd și niște statistici legate de cancere în perioada următoare. Să stăm însă liniștiți-la începutul acestui an aflam că BioNTech (unul dintre greii industriei vaccinurilor anti-Covid) a început testele în Marea Britanie pentru un vaccin anticancer folosind aceeași tehnologie mRNA ca în cazul vaccinurilor anti-Covid.

Morala? Stați liniștiți la locurile voastre, ascultați autoritățile și consumați doar știri verificate, din surse sigure, că doar nu suntem medievali.

Altfel, cum remarca un amic la un moment dat, 2 specii sunt greu de găsit în aceste vremuri-antivacciniștii antiputiniști și vaciniștii putiniști. Tot teoria conspirației să fie de vină sau e suficient să ne uităm din nou la refrenul din media oficială pentru a vedea unde (nu) se află adevărul? 

Ce crede inteligența artificială despre conflictul din Ucraina?

Ați auzit, bănuiesc, despre noua jucărie pentru mase în materie de inteligență artificială. E vorba despre openai.com sau chatGBT, un site unde oricine poate obține nu doar răspunsuri la întrebări simple ci și referate, articole cu teme date, rezumate contextualizate și, dacă are chef, poate primi pe loc o poezie sau un cântec care să conțină toate reperele indicate (toamna, frig, tristețe, speranța, etc).

Rezolvările sunt sensibil peste nivelul de liceu și mă tem că de acum profesorii vor trebui să fie mai inventivi când dau temele pentru acasă pentru că inteligența artificială oferă pe loc soluții la proiecte destul de complexe.

După primele interacțiuni cu roboțelul din spatele programului am vrut să testez cum interpretează inteligența aritficială poziția mediei occidentale pe seama conflictului din Ucraina. Poate aprecia obiectivitatea relatărilor jurnalistice sau absența acesteia?

Așa că i-am dat următorul test.

“Cumpune o analiză a modului în care conflictul din Ucraina este reflectat în media occidentală. Este o abordare obiectivă?”

Răspunsul a sunat așa.

„Conflictul din Ucraina este un subiect complex care a primit o acoperire amplă în media occidentală. În general, media occidentală a acordat o atenție mare conflictului și a relatat despre acesta într-un mod obiectiv, oferind un amestec de rapoarte despre evenimentele care au avut loc și analize ale cauzelor și consecințelor acestora. Totuși, este important de menționat că orice raportare media poate fi influențată de perspectivele și opiniile jurnalistului sau ale publicației respective, deci este posibil să existe o anumită subiectivitate în abordarea anumitor aspecte ale conflictului. Este întotdeauna important să citiți mai multe surse și să luați în considerare diferite puncte de vedere pentru a avea o înțelegere cât mai completă a situației”.

Deci inteligența artificială apreciază că media occidentală este în general obiectivă. M-am decis să merg însă mai departe și să solicit regenerarea răspunsului. De regulă este o opțiune care îți permite să adaugi la sarcina inițială și alte variabile dar eu am lăsat intactă prima solicitare și doar am bifat regenerare răspuns.

Iată răspunsul numărul 2.

„Conflictul din Ucraina a fost un subiect intens dezbătut în media occidentală, iar modul în care este prezentat poate varia în funcție de sursă de media și de orientarea editorială a acesteia. În general, media occidentală a acordat o atenție considerabilă conflictului din Ucraina, iar rapoartele au fost adesea bazate pe surse de încredere și au încercat să ofere o imagine obiectivă a evenimentelor. Cu toate acestea, în unele cazuri, rapoartele media au putut să fie influențate de perspectivele și opiniile editoriale ale sursei respective, ceea ce poate duce la o anumită distorsiune a modului în care este prezentat conflictul.

De exemplu, unii au argumentat că anumite media occidentale au prezentat conflictul din Ucraina într-un mod mai favorabil guvernului ucrainean și au criticat acțiunile Rusiei în conflict. Alții au susținut că anumite media occidentale au acordat o atenție excesivă acțiunilor Rusiei și au minimizat responsabilitatea guvernului ucrainean în conflict.

În general, este important să luați în considerare diverse surse media și să citiți cu atenție rapoartele pentru a obține o imagine cât mai completă și obiectivă a conflictului din Ucraina. Este de asemenea important să luați în considerare contextul și să înțelegeți că conflictul din Ucraina este unul complex și nu poate fi redus la o simplă poveste bună sau rea”.

Surpriză, apar mai mutle nuanțe. Da, este obiectivă media occidentală dar apar și situații în care nu este foarte obiectivă, deci lucrurile sunt împărțite, nu prea există buni și răi în astfel de conflicte.

Cred că sunteți deja interesați de răspunsul numărul 3, la aceeași solicitare.

„Conflictul din Ucraina este un subiect complex care a atras atenția presei din întreaga lume. În general, mass-media occidentală a prezentat conflictul dintre Ucraina și Rusia că unul în care Ucraina este prezentată ca victimă și Rusia ca agresor. În unele cazuri, acest lucru poate fi justificat de faptele care au condus la declanșarea conflictului, cum ar fi anexarea Crimeei de către Rusia și implicarea sa ulterioară în conflictul din estul Ucrainei. Cu toate acestea, este important să reținem că orice conflict are mai multe perspective și că adevărul este adesea mai complex decât ceea ce este prezentat în media. Prin urmare, este posibil ca media occidentală să nu ofere o imagine complet obiectivă a conflictului din Ucraina”.

În concluzie, nu doar că nu este foarte obiectivă media occidentală dar se cam trage spuza pe o singură turtă. Am încercat și varianta 4 de răspuns dar s-a revenit la o formulare aproape similară cu prima, obiectivitate fără nuanțe, așa că nu mai reiau și acest pasaj.

Ce avem deci aici? Aparent, doar un motoraș nevinovat care face interpretări alternative, în funcție de cheful utilizatorului de a testa toate versiunile posibile. De ce însă nu mi s-a oferit în primul rând versiunea lipsei de obiectivitate pentru a ajunge în final la cea a obiectivității incontestabile a mediei occidentale? Pariez că nu toți utilizatorii merg mai departe cu regenerarea răspunsurilor.

Morala? Sărim de la stadiul în care Google ne oferea o selecție ierarhizată a informațiilor, în funcție în principal de interesale sale comerciale, la stadiul în care inteligența artificială ne oferă o ierarhie a interpretării informațiilor, cu diferența că în cazul Google măcar ne erau prezentate toate opțiunile, unele sub altele, pe când acum trebuie să săpăm după alternative.

Iar viitorul nu sună deloc bine. Având în vedere că ni se va forma treptat apetitul pentru astfel de interpretări, pe măsură ce ne deprindem de mici să folosim inteligența artificială în tot soiul de proiecte (referate, mici rezumate, poezii sau mici programe, etc), lăsând-o tot mai mult să gândească în locul nostru, încercările de manipulare a opiniei publice vor fi tot mai greu de contracarat.

Ca să nu mai pomenesc că inteligență artificială e mai ieftină și nu mai trebuie cumpărată cu pomeni guvernamentale și sinecuri pentru șefii jurnaliștilor când vremurile cer o abordare „unitară”, precum am experimentat în pandemie sau conflictul din Ucraina.

2020-2022: credibilitatea media se predă dar moare

Dacă e să numărăm victimele după 3 ani catastrofali pentru umanitate, doi dilatați de pandemie și unul focalizat pe război, credibilitatea mass-media ar figura în capul tuturor listelor posibile.

Răspândirea terorii sanitare inițial pentru rating și apoi pentru subvențiile guvernamentale în scopul „informării publicului”, înăbușirea vocilor critice și apoi campania de decredibilizare a tuturor celor care nu cântau în corul oficial, au fost inițial justificate de sumele masive pompate de guverne.

Pandemia a adus niște subvenții guvernamentale pentru industriile cele mai lovite, precum Horeca de pildă, dar și ajutoare de stat pentru presă deși ratingul era în creștere (calamitățile fac rating) iar companiile care se axau pe vânzările online vărsau bani în publicitatea din pandemie mai vârtos ca înainte.

Am avut deci ajutoare de stat pentru media dar și campanii finanțate de stat pentru „informare”, într-unul din astfel de spoturi defilând muribunzii care nu pot respira și imploră ajutorul.

De aici și până la emisiunile „libere de nevaccinați” nu a fost decât un pas, unul făcut pe repede înainte de posturile de știri. Bonus campania de decredibilizare și compromitere a celor care nu îmbrățișau narativul oficial, cu moderatorul și 2-3 invitați făcând praf argumentele vreunui Gică-contra rătăcit prin platou sau suspendarea pur și simplu a vocilor critice de pe platformele sociale pe care activau.

Pe finalul pandemiei, pentru recuperarea ratingului migrat spre canalele You Tube, media a început să dea cuvântul și contestarilor versiunii oficiale privind Covid și  vaccinurile, ba am văzut chiar și emisiuni despre morțile subite printre vaccinați, lucru de neconceput înainte.

Și nici nu a evoluat bine pandemia spre versiunile mai blânde ale virusului că am avut războiul din Ucraina și presa a dezbrăcat halatul alb pentru a îmbrăca uniformă de camuflaj.

Selecția surselor se face acum doar printre cele care pot difuza puncte de vedere pro-Ucraina, poveștile de succes de pe front sunt doar dintr-o parte iar din cealaltă vin doar istorii ridicole sau grotești. Sursele ucrainiene sunt preluate de cele occidentale mari și apoi redistribuite în toate colțurile lumii occidentale în vreme ce sursele ruse sunt cenzurate sau ignorate. 

Să fie doar comoditate a jurnalistului simplu, care poate traduce cuminte din engleză ce scriu ziarele oocidentale mari sau o selecție deliberată care a dus în multe redacții la desemnarea unor persoane anume care să trateze tema războiului în cheie ucrainian-triumfalistă și  catastrofal-rusească.

Și așa am ajuns la jocul video prezentat ca scenă reale de luptă în aer, la bătrânele care doborau dronele cu borcanul de murături sau fantomele din Kiev. Narațiuni care s-ar potrivi mai bine în benzile desenate și nu în jurnalele de știri ale unor televiziuni mari.

Așa că în acest moment, după 3 ani de promovat versiuni guvernamentale ale realității, selectare părtinitoare a surselor și filtrat opinii incomode, presa ocidentala se confruntă cu o decredibilizare accelerată și va sfârși probabil în urma platformelor care asigură conținut independent destul de curând.

Ce mecanisme au făcut jurnaliștii să-și pună în paranteză spiritul critic în perioada 2020-2022? 

Definiția jurnalistului veritabil era chiar legată de acest concept-cineva care își folosește spiritul critic în folosul publicului. Or spiritul critic din media a fost folosit exclusiv pentru vânzarea versiunii guvernamentale a evenimentelor și compromiterii contestatarilor acesteia. Cum de a fost posibil așa ceva?

Din păcate, celebra strategie bățul și morcovul a fost implementată cu succes și aici.

Uitați-vă la jurnaliștii care pun întrebări la conferințele Președintelui unde se ridică pe bandă rulantă doar mingi la fileu. Când ați auzit ultima întrebare incomodă? De ce se comportă așa cei care vin colo?

Este vorba de un mecanism de filtrare și de stimulare a conformării. 

Cu ani în urmă am fost desemnat de o redacție să fac partea dintr-o delegație de jurnaliști care urma să poarte niște discuții neoficiale cu reprezentanți ai instituțiilor financiare de la Frankfurt. BCE, ESMA, etc. Diurnă de 500 de euro pentru 4 zile, casă și masă, discuții neoficiale deci zero articole. Ce huzur, ce odihnă. Unii nu mai pot fi critici confruntați cu atâta generozitate iar cei care nu sunt afectați pozitiv nu mai sunt selectați a doua oară.

Iar redactorii-șefi au la dispoziție o paleta vastă de cenzurare a opiniilor neconforme cu linia impusă în redacție, de la „acum nu e momentul”, la „să mai așteptăm reacții” și la demontarea cu argumente logice dar lipsite de onestitate a demersurilor incomode iar șeful, se știe, are ultimul cuvânt.

Cum stimulentele au venit pentru toți cei care au fost dispuși să distribuie și să justifice narațiunile oficiale legate de pandemie și război, dorința publicațiilor de a concura între ele a fost anulată iar cei care doreau să conteste liniile impuse prin redacții au fost marginalizați sau eliminați. Când statul și partidele (cazul din România) plătesc, de ce s-ar împiedica media de opinia publicului? Oricum presa nu mai trăiește din vânzări de ziare și abonamente la site-uri...

Așa că dragi cititori, sunteți mari, sunteți și vaccinați, va puteți face singuri selecția de știri relevante trăgând concluzii pe cont propriu. Nu va trebuie decât ceva timp pentru documentare, ceva timp pentru intepretare și puterea de a va plasa în minoritate când e cazul. E simplu.

Boicotul neputincioșilor

În legătură cu neadmiterea României în Schengen s-au vehiculat prin media 3 scenarii mari, cu ceva variațiuni fiecare.

Ar fi vorba de influența rusească asupra Austriei, pentru a dezbina Europa. Apoi starea proastă din sondaje a coaliției la putere în Austria a determinat învârtoșarea antiromânească pentru un beneficiu electoral în ianuarie. În sfârșit, coridorul româno-bulgar ar fi fost cam riscant pentru țările bogate din Europa în față valului migraționist care intră prin Turcia. Niciunul din cele 3 scenarii nu are substanță privite mai atent.

Austria a avut mereu o componentă de influență rusească, de la încheierea celui de al doilea război mondial, dar în schema votului pentru Schengen intră azi și Olanda, care mai întâi s-a îmbățoșat împotriva României și apoi împotriva Bulgariei, iar pe olandezi nu i-a acuzat nimeni până acum că ar fi pro-ruși.

Similar, alegerile din Austria nu explică poziția Olandei astfel încât cele două țări aflate în tandem împotriva extinderii româno-bulgare par să-și fi împărțit mai degrabă oprobiul opiniei publice din cele două țări, pentru a nu lăsa pe umerii unei singure nații boicoturile blajine care se pregătesc împotriva celor care au votat Nu.

România și Bulgaria ca zid din afara spațiului Schengen împotriva emigrației are cea mai multă logică din cele 3 scenarii, dar până nu privim harta mai atent. Emigranțîi care vin prin Turcia au în față două țări-Bulgaria și Grecia. Dacă trec prin Bulgaria, au prin România cale deschisă spre Ungaria și Austria. 

Dar pot trece și prin Grecia, fie venind din Turcia fie venind direct pe mare și, prin câteva state foste iugoslave, inclusiv Croația, ajung tot în Ungaria și apoi Austria. Că să nu mai pomenim că s-ar putea ajunge în Croația și direct, pe mare, dacă se trece pe sub nasul italienilor. Deci, dacă s-ar fi dorit invocarea bulevardului pentru refugiați, Croația nu trebuia exclusă. Nu mai că aceasta a fost inclusă, dar în Schangen.

Dacă ar fi să căutăm și alte explicațîi, ne-am gândi la negocierile ruso-americane care au precedat invadarea Ucrainei din februarie. Rușii au cerut atunci retragerea NATO pe aliniamentul de dinainte de 1991 și au fost refuzați. NATO nu putea acceptă un pas înapoi atât de mare dar, la următoarele negocieri, poate se gândește să accepte unul mai mic. Iar Romaia și Bulgaria ar putea fi monede de schimb ceea ce ar face procesul mai dificil dacă sunt deja în Schengen.

Să facem însă abstracție de motivul real al refuzului, ne vor lămuri istoricii peste 50 de ani, și să ne concentrăm puțin pe clasa noastră politică.

Am organizat o campanie de mobilizare a opiniei publice care se dovedește astăzi jalnică, n-am precupețit niciun efort legislativ (legile justiției și cedarea de suveranitate atât de comentată cu câteva săptămâni în urmă) sau de business (vezi și niște comenzi pentru olandezi) și pentru ce?

Dacă politicienii noștri nu au știut nimic despre sucirea Austriei și ce se pregătea în culise (cu pivotarea aparentă a Olandei dar numai pentru a vota tot împotriva, pretextând cu blocarea Bulgariei) e o dovadă de incompetență crasă din partea ministerului de externe și serviciilor de informațîi și câteva capete ar trebui să cadă de pe acolo.

Dar dacă s-a știut și s-a mers înainte pentru a forța opinia publică să înghită mai ușor niște modificări legislative dureroase (precum posibilitatea de ocolire a deciziilor CCR fără ca magistrații în cauză să fie sancționați), atunci nu mai vorbim de incompetență și prostie ci de ticăloșie de-a dreptul.

Mai nou, pentru a detensiona opinia publică aceiași politicieni, proști sau ticăloși-cum vă place, probabil că ambele în diferite grade-au început să încurajeze boicotul afacerilor austriece. Asta după ce am consumat un spectacol inedit de operetă-relatările despre mimarea opoziției Germaniei care ar fi mers până la dojenirea Austriei și chiar amenințarea cu respingerea Croației, statul lor favorit din lumea ex-iugoslavă (de ce n-au votat românii pentru respingerea Croației dacă tot era clar că vom fi respinși, cu justificarea ori toți ori niciunul?)

Adică să nu mai alimenteze populația la OMV, să cumpere eventual din târgul de Crăciun de la Viena plătind în eurocenți, să meargă la ski în Austria după 15 ianuarie când sunt prețurile mai mici că să îi doară sau să își mute banii de la BCR la Raiffeisen.

Cu alte cuvinte, să le scădem puțin profitul ca să dea afară mai ușor niște angajați români.

Nu pronunță însă nimeni cuvântul naționalizare a resurselor energetice (jumătate din gaz și tot petrolul românesc, cât mai e, este la OMV) deși contextul economic ar permite asta de vreme ce marile democrații din Franța și Germania au cochetat cu astfel de idei recent.

Dar nu, nu putem duce boicotul atât de departe. Așa cum nu putem boicota deciziile viitoare la nivel de UE și NATO, nu am fi serioși dacă am vota împotriva până intrăm în Schengen, politicienii noștri de la PNL-PSD și un anumit dulap săsesc se evidențiază prin responsabilitate (ca și prin speranța ocupării unor posturi călduțe pe la Bruxelles după terminarea mandatelor aici).

Ca să închei, dacă ar fi să recomand la rândul meu un boicot, atunci acesta ar fi boicotul clasei politice românești care a gestionat butaforia intrării în Schengen 2022. Să votăm împotriva PSD-PNL la viitoarele alegeri, acesta ar fi adevăratul boicot. Și nu va gândiți că nu există alternativă acum, până atunci se pot construi mai multe partide și mișcări suveraniste reale, nu cu voie de la prefectură. Asta dacă națiunea asta mai are ceva vlagă și nu ne-am transformat majoritar în limacși.

 

Legătura dintre teroriștii din decembrie 1989 și Elon Musk

Mass media locală a fost bulversată la sfârșitul lunii trecute de vestea că celebrul Elon Musk va face o petrecere privată de Hallowen în România, unde închiriase Castelul Bran pentru el și o mulțime de alte vedete (printre care și Angelina Jolie).

Isteria a ținut aproape 2 zile, presa a mutat la Bran o droaie de corespondenți, apăruseră chiar și martori (cu identitate protejată-oare de ce? ) care declarau că i-au văzut cu ochii personali pe Musk și Angelina, patronii de restaurante de prin părțile locului jurau la rândul lor că Musk va apare sau apăruse deja. În final, toată desfășurarea de forțe s-a rezumat la un fake, Musk nici măcar nu intenționase să ajungă la Bran. Cum de a fost posibil ca toată presă din România să înghită și să regurgiteze o asemenea gogoașa?

Pentru o explicație care să meargă mai departe decât obsesia presei noastre pentru can-can și divertisment în dauna unor subiecte mai serioase, m-aș întoarce tocmai la Revoluția din decembrie 1989. La teroriștii care trăgeau din toate pozițiile, apa otrăvită, cei 60.000 de morți, etc.

Și acolo simțul critic lipsise cu desăvârșire, toată media s-a întrecut în a înghiți pe nemestecate dezinformarile livrate și a le trece tot pe nemestecate către publicul avid de noutăți.

Explicația fenomenelor de mai sus e destul de simplă-când informația livrată nu are potențial de controversă și vine pe un orizont de așteptare al publicului, nimeni n-o va contesta din primul moment și potențialul de dezinformare este imens pe termen scurt.

Toată lumea îl ura pe Ceaușescu înainte de Revoluție așa că știrile cu chiuvetele sale aurite și teroriștii care să îl protejeze luptând până la unul au fost înghițite fără întrebări. Luna trecută, pe fondul pasiunii noastre pentru bârfă și divertisment, informația că mari vedete ajung la castelul lui Dracula a picat mănușă pe așteptările publicului (dar și pe interesele comerciale din zona) neexistând nicio tabăra importantă care să se poziționeze prin interese și preocupări împotriva unei astfel de informații.

Să ne amintim însă și de povestea intervenției jandarmilor pe 10 august 2019 după demonstrația soldată cu violențe din fața Guvernului. Cum societatea era destul de divizată în jurul manifestațiilor de protest din acea perioada, părerile au fost repede împărțite în ceea ce privește mijloacele folosite.

Ori scandalul cu diaspora care nu e lăsată să voteze la alegerile prezidențiale din 2015. Televizunile erau deja împărțite, în funcție de tabăra politică sprijinită, dar chiar dacă nu a existat atunci un consens, fabricarea poveștii a folosit pentru mobilizarea dreptei (sau pentru justificarea unei fraude, depinde de scanariul care va place mai mult).

Iar mai aproape de noi, să ne amintim cum în primele zile de la declanșarea invaziei din Ucraina, când capitalul de simpatie al occidentului era asigurat, am putut vedea pe televizuni tot soiul de fake-uri lacrimogene (fantoma din Kiev, bătrâna care dobora dronele cu borcanul de murături, secvențe dintr-un joc video prezentate în direct ca episoade de lupta în aer, etc, etc).

Dacă am reține ceva din poveștile de mai sus ar fi observația că manipulările reușite vin pe fondul lipsei controverselor față de subiectul respectiv, fiind plasate în orizontul de așteptare al publicului (sau unei majorități din rândurile acestuia) și că succesul lor este asigurat pentru o perioada limitată de timp, folosită de multe ori pentru a impune decizii contestabile (să ne amintim de Colin Powell, fostul secretar de stat american sub George W. Bush, agitând o sticluța pentru a susține existența armelor de distrugere în masă înainte de a doua invazie a Irakului, afirmație dovedită ulterior ca falsă).

5 măsuri urgente pentru a grăbi intrarea României în spațiul Schengen

După adoptarea pe repede înainte a noilor legi ale justiției, cu cedarea de suveranitate aferentă prin adoptarea mecanismelor care permit ca judecătorii să treacă peste deciziile CCR când găsesc vreo decizie mai interesantă a justiției comunitare de care să se agațe, a venit și recompensa din Olanda.

Parlamentul olandez a adoptat o rezoluție care recomandă Guvernului să nu voteze încă pentru admiterea României și Bulgariei în spațiul Schengen pentru că mai sunt chestiuni de lucrat, lucruri de îndreptat pe partea de luptă împotriva corupției, etc.

Unii au spus că e doar un interes economic meschin aici-traficul prin portul Roterdam, care e responsabil cam de 10% din PIB-ul Olandei, nu merita concurat de cel din portul Constanța după intrarea României în Schengen. Alții, mai prăpăstioși, că România și Bulgaria ar fi puse pe un bilețel pentru viitoarele negocieri post-război Nato-Rusia (vezi retragerea Ford, Exxon de aici, zvonurile că BSOG ar cauta un cumpărător și că norvegienii care au făcut oferta pentru OMV nu sunt interesați și de Petrom).

Au apărut chiar cereri de represalii, precum ideea lui Rareș Bogdan de a refuză să mai transportăm cerealele din Ucraina prin România (calmat prompt a două zi de președintele Iohanis) sau sugestia lui Ion Cristoiu într-un moment de curaj de a refuză să aprobăm în Parlament extinderea Nato cu Finlanda și Suedia dacă suntem ținuți în continuare la porțile spațiului Schengen.

Dar astea sunt doar reacții la nervi, cred că am putea trece peste dezamăgirea olandeză suflecându-ne mânecile pentru a da noi dovezi de îndreptare în față criticilor noștri europeni. Iată câteva măsuri care, adoptate urgent, ar putea să ne aducă admiterea în Schengen mai repede.

1. România va înlocui imnul Deșteaptă-te Române cu Slavă Ucraina! iar funcționarii statului vor face cerere pentru a dobândi dublă cetățenie, româno-ucrainiană. Avantaje-vameșul corupt român ar deveni vameșul cinstit ucrainian. Înainte de război Ucraina era polul corupției din Europa iar acum e vindecată complet de acest flagel și lăudată de peste tot deci cine ar mai acuză administrația românească de corupție dacă ar defila cu steagul, imnul și cetățenia vecinilor?

În plus, cetățenia ucrainiană poate aduce o sursă importantă de venit pentru economie. În Germania, ucrainienii refugiați primesc ajutor social de 1.000 de euro iar cum nimeni nu verifică dacă aceștia rămân sau nu în țară după ce au depus cererea, s-a dezvoltat o afacere de succes-turismul de război cu autocare Flixbus. Oamenii plătesc 180 de euro dus-întors, ajung în Germania, încasează ajutoarele și pleacă acasă în Ucraina până la sfârșitul lunii să cheltuie diferența de 820 de euro. Poate fi un model de succes și pentru o parte dintre compatrioții noștri.

2. România, criticată foarte des pentru că nu respectă drepturile minorităților sexuale, va regândi modul în care este bifată casuța legată de identitiatea sexuală în cărțile de identitate. În loc de M/F ar trebui să avem toți autobifată litera B, de la bisexual. Avantaje-dacă vom deveni toți bisexuali, cine ar putea să ne mai acuze că nu suntem suficient de emancipați în chestiunea minorităților sexuale, că nu acceptăm conceptul gender fluid, etc?

3. Vom permite cultivarea de cânepă în gospodăriile țărănești și vânzarea ei în piețe. Avantaje-asta ar fi pe placul exigenților olandezi care pot trage câte un joint la colțul străzii, în pauză de masă de la job. Dacă și în România am putea trage câte un fum la măsuțele din piață, la o gustare asezonată cu un mic și o bere, nu am părea mai europeni, deci demni de spațiul Schengen? Mă rog, la o adică, și fetele din Mătăsari ar putea fi expuse în vitrine, ca în cartierul roșu din Amsterdam, pentru un plus de crediblitate.

4. Vom comanda urgent 80 de milioane doze de vaccinuri ambivalente pentru a ne apară de valul 7 Covid. De la fiecare producător un număr de doze egal cu cel al populației totale. Avantaje-am acționa după modelul brevetat de șefa Comisiei Europene care ar aprecia în acest fel sprijinul tacit primit din partea României.

5. Am lăsat la urmă partea mai dură, care va fi folosită ca ultima soluție. România are experiența birurilor impuse de Imperiul Otoman și uite că am supraviețuit iar agresorul nostru e bine mersi și el, membru Nato. Un număr de 1.000 de copii din România vor fi oferiți anual Uniunii Europene pentru a fi educați corespunzător, în lumina principiilor progresismului, pentru a deveni experți anti-corupție, funcționari la Bruxelles, șefi de ONG, etc. La care să se adauge și o cota importantă din rezervele noastre de gaze și petrol pentru a sprijini embargoul anti-Rusia. Avantaje-tributul nu a fost o chestie chiar așa de rea în relația cu Înalta Poartă, ne-a permis să ne păstram o oarecare politică internă dar și religia strămoșească, putem repeta figura dacă interesele noastre în Europa o cer iar intrarea în spațiul Schengen merită toate eforturile.

Presa românească a ajuns pe fundul oceanului și continuă să sape

Miercuri seara, la Antena 3, un fost călugăr aducea acuzații grave de pedofilie și orgii sexuale unor capi ai Bisericii. Invitații din studio, parte a cremei jurnalismului romanesc, se limitau sa îl ironizeze si să îl contrazică prin punctele esențiale când lansa acuzații și teorii. Nimeni nu își punea însă întrebarea dacă e deontologic să permiți ca oricine să poată acuza de orice pe oricine în lipsa unor dovezi concrete, doar cu prezența avocatului celui incriminat care să ofere aparența echidistanței?

O seară mai târziu, Ion Cristoiu se întreba în jurnalul său video dacă o persoană care ar fi dorit să o acuze de adulter pe Carmen Iohanis ar fi găsit la fel de repede spațiu de emisie. Probabil că nu, chiar și cu dovezile aferente, din cauza sensibilității subiectului, în vreme ce Teodosie al Constanței putea fi târât mai ușor în noroi având în vedere aura sa de contestatar al adevărurilor oficiale din pandemie. 

CNA  a asistat pasivă la demonstrația de jurnalism șchiop de miercuri astfel încât joi seara, același personaj dubios, la granița dintre patologic și bufonerie, se lăfăia pe ecranul România TV, un post gelos probabil pe audienta concurenței. 

Ce rămâne acum, să apară și un reality-show pe tema asta? Sau să îl vedem pe denunțător plimbat pe la televiziuni și săptămâna viitoare, eventual și la Animal Planet, doar sexul are și o dimensiune animalică?

Dar nu vorbim de un caz izolat aici, ne amintim ce demonstrație de propaganda șchioapă și simț critic amputat ne-a servit media locală în pandemie și cum se comportă acum în vremuri de război când s-a trecut de la canale cu profil medical la oficine de propagandă fără perdea. 

Miercuri, aflam că s-a găsit o cameră de tortura în regiunea Harkov unde rușii scoteau dinții de aur din gura ucrainienilor. Plus o victimă îngropată de vie. Parcă te duce gândul la lagărele naziste. Am citit știrea asta mai peste tot, inclusiv în presa „quality” gen Digi24 și Hotnews. Apoi, la o zi distanță, altă știre. O ancheta Bild demostreaza că dinții de aur de fapt fuseseră furați de la cabinetul unui stomatolog local, hoții confundând otelul inoxidabil cu aurul. Dar sunt mult mai puține surse care preiau știrea cu stomatologul decât cele care au făcut paralela dintre dinții de aur și Auschwitz. 

Ne mai amintim de fantoma de la Kiev, bunicuțele care doborau dronele cu borcanul de murături sau care otrăveau soldații inamici cu prăjiturele, de jocul Arma 3 prezentat la Antena 3 ca scene reale de luptă, etc. O minimă prudență ar fi determinat presa locală când mai preia știri cu iz de fake dinspre Ucraina să le pună sub semnul întrebării, să caute surse alternative, să amintească de dezinformările precedente. 

Material aveau la dispoziție din belșug, inclusiv declarațiile fostului Avocat al Poporului din Ucraina, acum demisionar, care mărturisea că multe dintre abuzurile dezvăluite la un moment dat (printre care violarea copiilor în prezența mamelor) erau pure invenții, la sfatul serviciilor speciale, Ucraina încercând să atragă simpatia occidentală și noi transporturi de arme. 

De fiecare dată când Rusia lansa aluzii legate de armele nucleare prin reprezentanții săi mai mult sau mai puțin oficiali știrea era preluată prompt de media românească și dilatată emoțional corespunzător. Joi, președintele Ucrainei, în calitate de video-invitat la un institut din Australia, declara ferm că NATO ar trebui să bombardeze nuclear preventiv Rusia pentru a o împiedica...să facă același lucru în Ucraina. N-am văzut aceeași isterie mediatica locală deși toți cei care ventilează idea anihilării complete a vieții pe Pământ (nu e o metaforă, armele nucleare de care dispun Rusia și SUA permit asta) mi se par la fel de dezechilibrați. 

Sigur, se poate invoca faptul că până la întâlnirea G20 din noiembrie, Biden afirmând recent că nu respinge ideea unei întâlniri cu Putin, lucrurile pot escalada în vederea apropierii de o soluție negociată mai repede, la cererea publicului vlăguit emoțional corespunzător, dar de ce să existe totuși o dublă măsură atât de evidentă?

Una peste alta, ne apropiem de statutul presei comuniste, care făcea risipă de logoree deși credibilitatea ei tindea spre zero. 

Nu riscăm să ducem și audientele în preajma celor de atunci pentru că ni se livrează consecvent circ azi ceea ce ieri nu se întâmpla, dar tot mai mulți oameni care vor să afle și puncte de vedere alternative evadează pe canalele de Telegram sau Youtube, singurul impediment pentru ca această mutare să se transforme în sport de masă fiind deocamdată bariera lingvistică.

Tot jucând tontoroiul antirusesc să nu ne iasă Ardealul pe nas

Două evenimente de joi, 21 iulie, mai puțin comentate în presa noastră, mi se par pline de semnificații geopolitice. Mai întâi, vizita ministrului ungar de externe, Szijjarto, la Serghei Lavrov acasă. Ungaria vrea mai mult gaz rusesc exact în momentul în care Europa vorbește de raționalizări și alternative.

De ce nu a venit chiar Orban în Rusia? Pentru că era ocupat să susțină spre seară Sepsi Sfântul Gheorghe în preliminariile Conference League, echipat regulamentar în tribună cu fular în culorile echipei și ovaționat de parcă era Ronaldo însuși.

Ungaria, care nu a renunțat la revizionism și privește cu regret spre Ucraina Transcarpatică și Ardealul autohton, susține de ceva vreme sportul din Har-Cov iar performanțele necunoscutei până mai ieri Sepsi (câștigătoarea supercupei României printre altele în acest an) reflectă bine asta.

Să ne amintim și că prin luna mai președinta Ungariei, Katalin Novak, vizita România focalizandu-se tot în zonele ocupate de maghiari și declara că „reprezintă toți maghiarii”, deci și pe cei din România.

Având în vedere interesele Ungariei și politica să externă, ar părea înțelept să însoțim Ungaria în toate structurile în care aceasta aderă și prin toate parteneriatele importante, nelăsând-o să monopolizeze aliați puternici cu care să își apropie aceste obiective. A intrat Ungaria în UE și NATO, a urmat-o și România. Acum Ungaria s-a apropiat foarte mult de Rusia lui Putin iar România joacă cartea antirusismului agresiv. O fi bine?

E drept, nu ne putem imagina acum un scenariu în care Ungaria intră cu trupe în Transilvania și ocupă zonele din centrul țării unde sunt masați vorbitorii de maghiară, după modelul Donbas. Dar ce ziceți de o anexare mai întâi economică, apoi politică și administrativă, a unor zone de interes pentru Ungaria?

Există destule voci în Ardeal supărate pe miticii din București, pe hoția centrului față de periferia ardeleană, destule aere de superioritate transilvană. Cum ar fi acestea exarcerbate în cazul unei crize majore?

Dacă riscul de faliment în ceea ce ne privește vi se pare neglijabil să ne mai uităm odată la datoria publică (49% din PIB), la veniturile statului (în jur de 31% din PIB, cele mai mici din UE, în vreme ce în Ungaria sunt de peste 42%) și la dobânzile pe care le plătim în aceste momente pentru refinanțarea datoriei publice, cele mai mari din UE (peste 9%, atât pe termen scurt-1 an cât și pe termen lung-10 ani). Unde vom ajunge dacă datoria publică va continua să crească și la fel o vor face și dobânzile?

Sigur, ne putem liniști și la ideea că Nato, adică SUA, e aici să ne apere de toate relele. Avem baze, avem trupe străine, deci nimic rău nu se poate întâmpla. De ce atunci au început americanii deja retragerea din economie? Fondul Proprietatea, după ce ani de zile a bătut la cap statul să listeze Hidroelectrica, a decis să vândă singur participația detinută acolo (20%) și vine spre sfârșitul anului cu o ofertă la bursă. Cam ciudată graba având în vedere criză energetică și faptul că energia hidro, nepoluantă, e la mare preț. Dar și Exxon a ieșit din exploatarea din Marea Neagră lăsând Romgazului cota sa pentru un miliard de dolari. Gazul e scump acum dar Exxon nu a mai ținut cont de asta. Iar Ford a pasat unor turci fabrică de automobile de la Craiova.

Să aruncăm un ochi pe hartă. Ucraina e tocată mărunt de ruși, Ungaria e apropiată de Moscova, Serbia la fel, în Bulgaria tocmai a căzut un guvern # rezist iar Turcia, vecina noastră de Marea Neagră, are o politică volatilă, vezi și recenta întâlnire în trei Turcia-Iran-Rusia. Devenim un cap izolat de pod în regiune. 

Vor dori aliații occidentali păstrarea sa cu orice preț sau vom retrăi modelul Yalta? Investitorii americani nu au dorit să mai riște pe aici, pentru noi speranța moare ultima.

Ce este o femeie?

Va recomand sa nu ratati documentarul "Ce este o femeie?". Vedeti acolo defiland toata fauna din jurul miscarii LGBT, genuflexiunile logice in apararea teoriei de gen, modul in care copiii sunt directionati fara prea mare consiliere spre spitalele care fac operatii de schimbare de sex, dementa non-binaritatii si multe altele. 

De ce atata tevatura in Vest pe tema asta de vreme ce Restul nu pare dispus sa defileze sub curcubeu? Descurajarea familiei traditionale, limitarea cresterii populatiei prin transformarea comunitatii LGBT in grup aspirational aproape, pare doar un moft cata vreme sunt 1 miliard in Occident si restul de 6 miliarde au alte valori...Nu va grabiti insa. Occidentul are rolul de trompeta si model. Multi privesc cu admiratie spre Occiedent si incearca sa copieze modelele furnizate de "lumea civilizata". Media occidentala livreaza prompt (vedeti cu cata incapatanare ne ofera Netfllix, HBO filme cu personaje LGBT in prim plan, cum rolurile acestora sunt exclusiv pozitive iar invatamantul a inceput sa se axeze pe inducerea ideii ca orientarile homosexuale reprezinta o alternativa nu o anomalie.....

Sa nu subestimam deci capacitatea mediei de a genera curente de opinie, sa ne amintim cum a fost in pandemie si in primele luni de razboi in Ucraina....Am gasit flimul pe site-ul Iesirea din Matrix, destul de slabut tradus, dar cred ca il gasiti si prin alte parti, inclusiv torente...

PS: Textul acesta a rezistat 10 minute pe Facebook dupa care a fost suspendat contul autorului pt o luna....

De la evacuarea obiectivității la predarea bunului simț în media

În urmă cu câteva zile, știrea momentului era predarea luptătorilor ucrainieni baricadați de săptămâni bune în combinatul Azovstal. După apeluri disperate la marile puteri din zonă, papa de la Roma și chiar Elon Musk, aceștia au decis în final să depună armele.

Șocantă pentru mine nu a fost atât știrea în sine, în definitiv când te confrunți cu lipsa hranei și împuținarea muniției predarea e mutarea rațională, ci modul în care aceasta a fost reflectată în presă naționala și internațională.

Titlurile comunicau fie că a fost vorba de o evacuare acolo, fie că Ucraina a decis încheierea misiunii din Azovstal. Asta în timp ce canalele de Telegram rusești vorbeau la unison de o predare necondiționată. De fapt, cum poți numi altfel fenomenul după ce apar imagini cu militari care predau armele și sunt percheziționați?

În primele momente de la aflarea știrii, a existat o suspectă unitate de abordare prin media națională și internațională, precum în cazul presei de război care primește liniile directoare de la șeful cenzurii și le reflectă corespunzător pentru cititori. Numai că aici nu avem de-a face cu un război declarat iar lumea liberă occidentală nu e parte directă în conflict.

Așa că mulți se întreabă cum se obține o abordare atât de unitară în lipsa unor directive explicite de la o autoritate exterioară redactiilor?

Din experiența mea jurnalistică, pot afirmă că nota dominantă, tușele decisive, pleacă din partea redactorilor-șefi și rareori sub formă ultimativă.

Cel mai frecvent, se merge pe linia „argumentele șefului sunt cele mai puternice”.

Țin minte că în perioada în care lucram la un cotidian național, prin 2013-2014, am avut o discuție cu redactorul-șef (persoană importantă și acum, ajuns șef la o instituție media de stat) pe baza abordării mele că economia autohtonă a fost distrusă iar resursele transferate către investitorii străini care au mituit când era cazul autoritățile naționale pentru a cumpăra subevaluat afaceri importante. Mi s-a spus că greșeam pentru că vina principala nu e a străinilor care își văd interesele ci a decidenților români care ar trebui să apere interesele naționale iar ei lăsându-se mituiți trădează aceste interese. Am mai întâlnit de atunci argumentul asta așa că mă întreb dacă nu face cumva parte dintr-un punctaj. Știu că atunci am replicat că vina principala e a celui care inițiază actul de corupție, dând exemplul biblic când cel care ispitește e răul absolut dar argumentele șefului s-au impus. Important e că nu mi se băgase pumnul în gură ci fusese un schimb de argumente, nu?

Sigur, nu e obligatoriu ca subordonațîi să le accepte dar în felul asta se economisește timp, nervi și se salvează o relație cu șeful, care ajunge în timp să își formeze echipe de fideli pe care ii poartă cu el când migrează de la un organ de presă la altul. 

Iar când nu se poate cu argumente, când pur și simplu acestea ar fi prea forțate pentru a împiedica emiterea unor idei sau informații, atunci se pot găsi bariere procedurale. Îmi amintesc că la același cotidian, nu am putut publica un articol în care se vorbea (în titlu, conținutul nu era la fel de contondent) despre lobbyul pe care ambasada SUA îl face pentru Fondul Proprietatea în România. Articolul nu a plecat pentru că nu exista un punct de vedere al ambasadei și în așteptare a și murit pentru că acesta nici nu a venit vreodată. Deontologia înainte de orice.

Dincolo de relația cu șeful pe care cei mai mulți o vor menajată, există și relația cu alte organisme exterioare-ONG-uri importante, structuri europene și euroatlantice, comitete și comiții. Cultivarea prezenței unor anumiți jurnaliști pe la tot soiul de evenimente prin care se învârt acestea, cu avantaje de rigoare, poate asigura începutul unei frumoase prietenii deși pentru jurnalist interesul publicului ar trebui să primeze.

Ca să dau un exemplu tot din experiența mea, am făcut la un moment dat o deplasare într-un grup de jurnaliști la Frankfurt, pentru a discuta cu oficiali BCE în mod neoficial. Deci nu trebuia să scriu ceva, doar să înregistrez puncte de vedere și să cultiv contacte. Au fost 5 zile de cazare, masă și ceva bani de buzunar (diurnă de 500 euro din partea Comisiei Europene) după care, pentru mulți, a scrie ceva negativ negativ despre autoritățile europene ar fi reprezentat un hop cam greu de trecut. Asta pentru că destui colegi au privit tratamentul bun de care au avut parte ca o facilitate pentru cititorii lor, pentru punctele de vedere oferite acestora ci au luat-o personal, ca un efort de câștigare a bunavoinitei care poate fi oricând retras iar mesagerul înlocuit dacă mesajul începe să nu mai corespundă.

Așa că ne mai mirăm că presa s-a transformat în portavoce a autorităților în situații excepționale, când la orizont s-au profilat amenințări sanitare (vezi unitatea de opinii la televiziunile de știri în pandemie) sau geopolitice (toată media românească s-a transformat în presă de război la invazia Ucrainei, precum cu 70 de ani în urmă în campania pentru Stalingrad)?

Adevărul este că sunt doar o mână de oameni care dau tonul marilor publicații și care pot deturna simțul critic al angajaților sub diferite pretexte (apărarea interesului național, a sănătății publice, piețelor libere, etc) și strategii (focalizarea pe anumite surse și blocarea altora, echidistantă invocată pentru unele subiecte sensibile și stilul militant favorizat pentru alte subiecte sensibile în funcție de interese, etc). Iar mâna aceasta de oameni poate fi influențată în timp prin strategii de tipul bățul (șantaj economic) și morcovul (avantaje materiale, carieră politică) astfel încât puțini reușesc să își păstreze echidistanța. Ne mai mirăm atunci că numărul consumatorilor de media scade an după an?

Ne-am lamurit si cu pandemia. Vai de noi...

A aparut un documentar inteligent despre fraudarea alegerilor in SUA-2000 Mules. Pentru ca frauda sa poata fi instrumentata era nevoie de instituirea votului prin corespondenta. Iar pentru aparitia votul prin corespondenta era nevoie de pandemie. 

Pandemie care apare in Wuhan, la unul dintre laboratoarele biologice coordonate de armata americana prin interpusi. Lucrurile incep sa se lege, nu? De ce trebuia debarcat Trump? Razboiul din Ucraina, invingerea Rusiei, aparitia unui nou Eltsin care sa puna la dispozitie resursele Rusiei...

Rusia a atacat si asa am aflat si despre laboratoarele din Ucraina...Va reveni pandemia? Doar daca alegerile viitoare din SUA risca sa fie castigate de cine nu trebuie astfel incat sa fie necesar un nou vot prin corespondenta, in izolare...

Sunt paranoici chinezii cu zero Covid? Poate, dar acum sufla si in iaurt. Daca le-au pregatit prietenii de peste mari o tulpina dedicata? 

Doar se tot studiaza razboiul biologic in sutele de biolaboratoare ale SUA raspandite peste tot in lume. 

Asta e noua arma de distrugere in masa dupa ce bomba atomica s-a democratizat fiind detinuta de toate marile puteri. Si se pare ca SUA au deocamdata un avantaj pe partea asta. 

Asa ca de fiecare data cand apar primele cazuri barda partidului chinez loveste repede taind circulatia virusului...Una peste alta, pandemia a fost o operatiune de tip militar nu medical...

Intrebarea de 100 puncte este ce vor face Rusia si China? 

Vor accepta sa fie distruse/santajate biologic sau vor ataca preventiv nuclear-conventional? Ca sansele unei reasezari geopolitice in sensul multipolararitatii pasnice par tot mai mici...

PS: Retragerea intempestiva din Afganistan anunta intentia SUA legata de razboiul din Ucraina. Ar fi fost greu sa se sustina 2 razboaie simultan. Daca va intrebati si de ce s-a retras Exxon din Romania...

De la petrodolar la agrorublă?

Vestea că Rusia va cere țărilor „neprietene” să plătească gazul importat în ruble în loc de dolari a stârnit un șoc în piețele financiare. Primul efect vizibil a fost creșterea cotațiilor gazului natural cu 25% și a petrolului cu 5% iar rubla s-a întărit în fața euro și a dolarului până la o cotație de 95 ruble/dolar și 110 ruble euro. De amintit că înainte de invazia din Ucraina, euro valora 85 ruble iar dolarul 75 iar minimul atins de rublă după primul val de sancțiuni a presupus un curs de 132 ruble/dolar și 147 ruble/euro.

Decizia Rusiei deschide însă calea spre dedolarizarea economiei globale. După abandonarea standardului aur, dolarul și-a inventat o acoperire în mărfuri, petrolul Arabiei Saudite fiind tranzacționat în dolari iar banii fiind investiți de arabi în bonuri americane de trezorerie. În felul acesta, cererea de dolari era asigurată iar SUA putea rula fără migrene deficite bugetare enorme. Rusia deschide însă o breșă în această filosofie monetară și rămâne de văzut dacă vor urma și altele-tranzacționarea petrolului rusesc în ruble, schimburi comerciale cu China în yani și, de ce nu, tranzacționarea mărfurilor agricole rusești/belaruse/kazahe în ruble.

Pentru piețele de capital este însă o veste proastă, șubrezirea statului dolarului echivalând cu posibile creșteri de dobândă, pe filosofia cerere mai mică pentru dolari egal dobânzi mai mari în compensație. Oricum, dobânzile mai mari erau în grafic pentru combaterea inflației. Iar dobânzi mai mari înseamnă profituri mai mici pentru companii, deci dividende și cotații mai mici.

Ironia sorții, după ce cu câteva săptămâni în urmă nimeni nu s-ar mai fi aplecat după o rublă, azi percepția se schimbă radical (dobânda de politică monetară este la rândul sau semnificativă în Rusia) și putem vedea creșteri susținute dacă, la începutul lunii aprilie, începe să se tranzacționeze efectiv gaz rusesc în ruble. Cum ar fi să vedem în câțiva ani rubla că moneda de rezervă, într-un coș cu dolarul, euro și yuanul? Pare fantezie pură dar și ideea unui conflict armat părea la fel de SF în Europa anul trecut ca să nu mai pomenesc de cea a unuia nuclear.

Dacă pentru energie există alternativa mersului pe jos și a hainei mai groase iarna, cum ne sfătuia un personaj istoric care a sfârșit împușcat în decembrie 1989, pentru produsele alimentare nu există decât alternativa foamei. Iar Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan reprezintă cam 40% din exporturile de cereale, ca să nu mai vorbim și de exporturile rusești de îngrășăminte. Rămâne de văzut dacă vom mai avea vreo vară arabă în 2022, pe fondul creșterilor prețurilor la cereale, precum primăvara arabă din urmă cu câțiva ani. Oricum, alternativele la foame se anunța la fel de descurajante, voci tot mai numeroase cerând de pildă importarea culturilor modificate genetic din SUA. Mă rog, amenințările unor complicații legate de cancer ar veni mai târziu decât foamea dar cine și le dorește totuși?

Una peste alta vin vremuri tulburi. Și, ca de fiecare dată când apare la orizont incertitudinea, cea mai bună strategie rămâne diversificarea portofoliului de investiții. Până la urmă, viitorul reprezintă rezultanta a foarte multe forțe-pe unele le vedem, pe altele le intuim dar sunt și forțe despre care habar nu avem și care pot influența rezultatul final în mod decisiv. Astfel încât nu are rost să ne spargem capetele pentru a găsi soluțiile ideale, e suficient să prindem printre opțiuni o gama cât mai vastă de soluții posibile.

Cum arata fatalaii care fac agenda media

Am dat de Marco Badea urmărind ce mai debiteaza cunoscută trompeta militarista Mandruta. Lucica dadea link spre Marco, jurnalist la Digi acest Marco și autor de rezumate zilnice ale situatiunii de pe front. Ei bine am urmărit de curiozitate câteva astfel de rezumate. Selecție partinitoare, în linia propagandistica cu care ne-a obișnuit media romaneasca. Așa ca i-am dat un mesaj acid intreband „unde sunt inserate in pomelnicul asta si declaratiile, filmarile, pozitiile rusesti? ce rahat de jurnalism e asta? nu trebuie sa ai pozitiile ambelor parti iar publicul sa decida care reflecta cel mai bine realitatea?”. Raspunsul lui Marco Badea: “găsiți totul în text. Faptele sunt evidente. Putin a pornit un război nejustificat și armata rusă a omorât civili!”. Adica o sentinta si nu o justificare a selectiei partinitoare. 

Omul nu e blogger sau manuitor de Facebook oarecare, face astfel de compilatii pentru Digi. 

Asa ca am aruncat o privire pe profilul sau de Facebook. Marco apare in poza de profil purtand masca si are o deviza dar si o scurta prezentare. “Cum să rămâi ignorant, când lumea are nevoie de disciplina ta individuală pentru a câștiga bătălia cu COVID-19?!”. Iar prezentarea paginii de Facebook suna asa  “Informații cu substanță și o corectă democrație a opiniilor. 🌍Climate Change is a global issue!”. Deci a impuscat din 2 fraze obsesiile rezistilor fara frontiere-schimbarile climatice si isteria Covid. 

Ce background are Marco? Foarte interesant si asta. Mai intai studiile, o sa vedeti un ghiveci delicios. . 

A studiat la Centrul de Excelenta in Filosofie-CEX, a facut Stiinte Politce la Universitatea Bucuresti, a trecut apoi la Facultatea de Istorie tot din UB, apoi la Drept la Titu Maiorescu si a incheiat tot la Drept dar la Universitatea Bucuresti. Nu stiu cum cineva isi poate incepe pregatirea la un centru de excelenta in filosofie, dupa care sa bifeze stiinte politice, istorie si drept (la doua facultati, o fi inceput la una si a terminat la alta sau la una a facut facultatea si la alta masterul?). O fi vreun geniu? Dupa poza, cat se vede de la radacina nasului in sus pentru ca omul nostru s-a pozat cu masca, ar avea in jur de 35 de ani. Le-o fi facut in paralel, s-o fi plimbat prin facultati fara sa le termine pe toate, doar ca sa dea bine in CV, si-o fi inflorit CV-ul? Orice e posibil...

Sa vedem acum si experienta profesionala. Voluntar la IUF-International University Fair, angajat la centrul ceh, apoi la New Europe Colege (nu spune si ce facea pe acolo), proiect manager la UNHCR Romania, corespondent la European Youth Press apoi-asta imi place cel mai mult!-actor la Clubul de Arta Aidol (sa faci filosofie, stiinte politice, istorie si drept pentru a te juca de-a actoria, asta da realizare!), secretar de transmisie la Digi FM, membru fondator Legal Runners (asta da job!), trainer la Leader Mindset Training (da, cand te-ai jucat de-a joburile pana atunci esti calificat sa fi trainer pentru altii), proprietar si fondator al Dialectica, apoi membru la Future Energy Leaders si, in final, evident apoteotic, jurnalist la digi24.ro

Cumva omul e un soi de portret robot pentru o specie tot mai numeroasa. Vanatori de burse si granturi, atarnatori de parinti pana la varste inaintate ca sa se joace de-a boemii, focalizati pe temele la moda care pot aduce finantari pe ONG-ul personal, trompete ale propagandei globaliste ca sa manance si gura lor ceva.

PS: Marco a terminat liceul in 2015, am descopwrit asta pe pagina lui. Deci are vreo 25 de ani. Va dati seama cata valoare...?

Copilăria de ieri, de azi și de mâine. Avem motive de panică

Am copilărit în București, în mahalaua Gurgiului, lângă Piața Progresul. Aveam și apartament la bloc dar cum nu avea cine să stea cu mine când mama era la lucru am aterizat la bunica. Casă de cărămidă netencuită, WC în curte, apă la colțul străzii la cișmea. M-a prăbușit lipsa de confort? Nici nu am băgat de seamă. Stradă era lată și pietruită, cu tei mari care miroseau dumnezeiește la începutul verii și foarte lată pentru standardele de azi. Și înfundată. Aveam 5-6 copii de vârste apropiate. Adică fotbal, țurca, prinselea. În nopțile de vară stat la povești și felinare din dovleci. Iarna derdeluș și bătăi cu bulgari. Eram vecin cu școala! Va dați seama ce înseamnă să poți merge la școala sărind un gard?

De prin clasa a cincea ne-am mutat terenul de joacă în curtea școlii. O curte mare, cu un tren de baschet, unul de volei (în care se juca mai mult tenis cu piciorul), unul mare de fotbal, mese de ping-pong și o suprafață cu iarbă pe unde ne băteam cu cornete. Eram toată ziua în curtea școlii pentru că nimeni nu interzicea accesul după cursuri ca azi. Acum a răsărit o ditamai sala de sport care a înghițit bună parte din suprafața liberă dar care zace goală după ore și au dispărut instalațiile sportive de pe terenul rămas (ca nu vină golanii în timpul liber). Oricum copiii nu mai aveau acces după ore.

Cum arată copilăria băiatului meu? Din fericire stăm la curte, una destul de mare, astfel încât avem câini, pisici, pești de iaz și acvariu, canari. Sunt prietenii lui de joacă când nu mă găsește pe mine la o miuță prin curte pentru că pe stradă nu se mai poate juca nimeni la ce trafic este. Și oricum nu există decât un singur copil de vârsta lui cu care nici nu prea se intersectează. În curtea școlii nu se poate juca un fotbal precum o făceam eu pentru că accesul nu mai e permis așa că joacă FIFA în rețea. Mai mergea prin parculetele de lângă blocuri cu colegii înainte de pandemie dar nici asta nu mai face pentru că ceilalți copii au fost speriați cu succes de părinți și nu mai interacționează în aer liber să nu se infecteze. Școala online e o glumă, ce să înveți cu 30 de copii conectați la internet, fără ieșit la tablă, fără supravegherea profesorului directă (mulți copii își închid oricum camerele la orele online)?

Eu nu aveam internet în copilărie și pândeam desene animate 10 minute pe zi și 15 minute sâmbăta când toți știam cine era Viorica Bucur. Dar citeam, mai ales iarna când era zăpada prea mare sau viscolul mai oprea și școlile (da, băiatul meu nu își imaginează acum fenomenul asta). Cireșarii, personajele lui Jules Verde, Haralab Zincă, Rodica Ojog Brașoveanu mi-au populat o parte a copilăriei. Citind am învățat să urmăresc un raționament în pași, să nu îmi pierd răbdarea la o demostrație. Copiii de azi nu mai vor demonstrații vor doar concluzii și alea scurte. Au însă gadgeturi pe care derulează la infinit pagini de jocuri, filmulețe inepte de pe Tik Tok ori clipuri vulgare de pe You Tube.

Copiii de azi au tehnologie dar nu prea mai au copilărie dar cum vor arăta copiii de mâine? Evident, cu și mai multă tehnologie. Am văzut zilele trecute o știre în care se anunța trecerea completă în Matavers a unei școli din Statele Unite. Am văzut și o reclamă la Synevo în care un copil era momit cu niște ochelari de realitate virtuală ca să stea cuminte la analize. Va imaginați cum vine asta? Ca și cum ar avea o consolă pe cap și două ecrane de telefoane mobile montate în fața ochilor. Pentru ei se construiește Metaversul, își vor pierde și bruma de interacțiune socială pe care o mai au copiii de azi, ce să mai pomenesc eu de copiii de ieri. Vor începe cu jocuri în rețea, ceva mai realiste, mai imersive decât cele de pe consolă. Apoi vor primi o lume virtuală în care să interacționeze social cu alții, cu joburi mutate în Metavers treptat pentru o parte din noi, ca animatori. Că în virtual ai amprenta de carbon mică și nici nu riști să iei nu știu ce nouă tulpină dacă te plimbi prea mult pe afară. Pandemia ne va facilita prizonieratul în virtual, ne-a obișnuit cu munca online, cu școala online, cu întâlnirea prietenilor pe Skype sau Zoom și nu față în față. Când am reflexe conspiraționiste mă întreb dacă nu cumva asta era și scopul.

În concluzie, de la genunchi juliți, mingea bătută pe maidan și cățărat prin copaci sau derdelș și bulgărit am sărit la fotbal pe calculator și întâlnit cu copii doar prin parcurile de lângă bloc și ne așteaptă o lume în care copiii se vor lovi isteric de obiectele din casă încercând să vâneze monștri virtuali (dar foarte reali în ochelarii lor) sau să dea un gol din foarfecă si aterizare pe canapea. Un copil cu ochelari imenși montați pe cap împleticindu-se într-un spațiu mobilat sărăcăcios e o imagine care mă înspăimântă tot mai mult. Nici n-ar mai fi o distanță prea mare față de lumea din Matrix, cu viețile care migrează în virtual pentru a lăsa în urmă o realitate deprimantă. Om mai avea timp să luăm pilula corectă și, mai ales, o mai avea cine să ne-o ofere?

Șoc și groază-cum arată notificările furnizorilor de energie pentru clienții casnici

Sunt client Electrica de ceva vreme. Am migrat la societatea în cauză nu neapărat pentru economia la facturi, cât pentru ideea de a fi clientul unei companii unde statul e încă acționarul cel mai mare, deci pentru a contribui la prestațiile sociale pe care le așteptam de la bugetele publice (statul ia grosul dividendelor de la Electrica, bani cu care se alimentează bugetele sănătății, protecției sociale, etc). Dacă tot ne plângem că banii statului sunt insuficienți, măcar să punem umărul și să facem ceva pentru a mai crește fondurile publice, gândeam atunci.

În ultima săptămână din noiembrie am primit din partea Electrica notificări privind modificarea tarifelor începând din ianuarie, atât la gaze naturale cât și la energia electrică. Trec peste faptul că mie îmi expirase perioada contractuală inițială prin vară iar în mail sunt anunțat că aceasta se va petrece în decembrie, probabil o eroare internă, și mă uit atent la noile tarife.

Ei bine, pentru componenta de gaze, noul preț din 2022 pentru pachetul meu (Împreuna 30) va fi de 678 lei/Mwh doar pentru gaze și 891 lei cu restul costurilor incluse (transport, distribuție, aciza, tva, abonament). Pentru energia electrică, noul tarif va fi de 826 lei/Mwh pentru componenta efectivă de energie, restul taxelor (transport, serviciu sistem, distribuție, cogenerare, certificate verzi, abonament, acciza, tva) urcând prețul final la 1.432 lei.

Și acum să vedem de ce am făcut ochii mari și mi s-au bulucit la gură cuvinte pe care nu le pot reproduce aici...din lipsa de spațiu. La Electrica, la gaze, plăteam până atunci 214 lei/Mwh preț final cu tva inclus, cu 170 lei/Mwh doar prețul gazului fără tva și un abonament de 12 lei pe lună. Or, între 214 și 891 lei e o mică mare diferență, facturile cresc de peste 4 ori iar eu stau la casă (una de 120 mp, nu va gândiți la palate, dar suficient de mare încât să nu mă încadrez în plafonul de consum de 1.000 mc în perioada rece stabilit de autorități, gândit mai degrabă pentru posesorii de centrale de apartament, deci plătesc integral creșterea). La energia electrică, plăteam 892 lei/Mwh cu tot cu TVA și restul tarifelor, din care energia electrică era de 450 lei/Mwh. Din nou, între 892 și 1.432 lei e o mică mare diferența.

S-o fi supărat atât de tare Electrica pe abonați sau or fi crescut chiar atât de mult tarifele la care cumpăra energia din piața liberă? Să vedem ce alternative am dacă mă decid să emigrez la alt furnizor. Pe 2 decembrie, conform comparatoarelor ANRE, cea mai bună oferta din piața energiei electrice pentru București este la Hidroelectrica cu 630 lei preț final per Mwh din care 251 lei este prețul energiei electrice. Ce să fac, să stau la Electrica pentru 1.432 lei/Mwh sau să plec la Hidroelectrica la 630 lei? Grea întrebare!

La gaze, cea mai bună oferta era la E.ON cu un preț de furnizare de 338 lei/Mwh (deci valoarea fără TVA) din care prețul gazelor era de 300 lei/Mwh. Ce să fac, să plătesc 400 lei la E.ON per Mwh sau rămân la Electrica cu 890 lei/Mwh? Cam ce ar alege un om normal dacă ar avea de plătit de la simplu la mai mult decât dublu? S-ar mai gândi ca mine initial că din dividendele Electrică se alimentează și bugetele sociale ale statului sau ar fugi mâncând pământul unde nu este spoliat? Dacă Hidroelectrica este producător și ar avea noimă tarifele mai mici decât la furnizori (totuși, nu chiar de la simplu la dublu) în cazul comparației dintre E.ON și Electrica pe gaze, ambii furnizori, mișcarea Electrica nu prea are sens.

Știu, poate fi un calcul al companiei pornind de la faptul că cea mai mare parte a cllientilor va fi ajutată de plafonul stabilit de stat (prețurile nu pot depăși 370 lei/Mwh la gaze și 1.000 lei/Mwh la energia electrică în intervalul noiembrie-martie) astfel încât aceștia nu plătesc oricum mai mult ca la concurență iar Electrică încasează de la stat diferența, deci win-win. Asta până trece iarna și descoperă și clienții în facturi prețurile neplafonate. De altfel, oferta Electrica e făcută pentru 6 luni și e posibil că societatea să vină cu ajustări masive din iulie dacă constată o migrație serioasă a clienților spre alți furnizori. Chiar dacă poate fi o găselniță de management inspirată pentru rezultatele companiei raportate la BVB, unde cotațiile sunt oricum sub presiune, comparația cu E.ON (companie germană, nu una cu acționar statul român cu 49%) sau cu Hidroelectrica va rămâne multă vreme pe rețina foștilor clienți Electrica.

În jumătate din Romania sunt oameni liberi

La noi cam 40% din populatie trăiește la țara. Independenți alimentar și greu de santajat în dictatura medicala. Nu au de la ce serviciu să fie dați afara dacă nu se prezinta cu nazipass, nu au magazine care sa le tranteasca ușa în nas. Pot supraviețui deci fără mall, discoteca și piscina și se pot abține sa meargă la Untold. Și, poate la fel de imporant ca independenta alimentara, sunt independenți financiar. Da, poți fi indendent financiar și cu o pensie de mizerie câtă vreme nu ai datorii și nu riști sa te execute vreo banca pentru ratele restante la casa. Povestea  pandemiei o să ne facă sa meditam la statutul lor, la alegerea intre confort și libertate. Cum vor fi santajati țăranii de luni? Ii vor ironiza poate mai tare în Las Fierbinți, îi vor pune pe Giani și Bobita să se vaccineze în episodul următor? Nu tine, băieți, știți ca nu tine, e nevoie de ceva mai mult decât propaganda când nu ai cum sa fortezi lucrurile ca în Italia sau Franța unde o populatie mult mai urbanizata e dependentă de veniturile de la job și terorizata cu ratele la banca. 

Tot în Romania avem câteva milioane bune de pensionari la oraș. Unii s-au vaccinat deja, alții ezita, unii nu vor și pace. Iată încă o mostra de independenta financiara. Cât ai asigurat puțin, nu îți trebuie mult ca sa refuzi santajul. Pe ei ii pot obliga la extrem trantindu-le ușa magazinelor în nas. Dar ar fi o premiera în Europa și ar rasturna complet sistemul de partide în Romania, sa văd și eu cine mai voteaza alternanta la guvernare în felul în care a făcut-o pana acum. 

Mai avem și mici meseriasi de la orase, micii prestatori de servicii. Un instalator, o coafeza, băieții care pun termopane. Pe ei cum ii santajezi? La fel ca pe pensionari, cu magazinele inchise. Dar ei au în mod sigur și ramificatii la țara. Mai au părinți,rude, la care pot apela când în oraș se face foamea, la fel ca pe timpul lui Ceausescu de care ne aduc tot mai multe lucruri aminte (frigul din case la iarna?). 

Astfel încât, tot ce mai pot stoarce prin campania asta mizerabila de restrictii și suspendari a unor drepturi elementare este sa adune încă 1-1,5 milioane de noi vaccinati. Ca nu vom depasi 50-55% mi-e clar privind și la structrura populatiei, unde câteva milioane bune care apar în statistici nu mai locuiesc de mult în țara iar dacă aleg vaccinarea o vor face aproape de locul de munca, nu vor veni doar pentru asta acasă. 

Tot aud ca e vorba de siguranța comunității vs drepturie individului. Ca oameni, consider ca dreptul la libertate e mai important decât dreptul la securitate. La securitate și asistenta au acces și animalele din ferma, se fac bine cu antibiotice și merg apoi la sacrificat. Lăsați-mă sa aleg liber ,sa masor de câte ori cred ca e cazul, sa aștept pana sunt convins ca nu apar reactii negative post-vaccinare și poate în final ma și vaccinez, cu vaccinunl pe care îl consider potrivit (poate vreau unul clasic, poate nu vreau unul de la companii care nu s-au ocupat cu așa ceva pana la pandemiee). Și oferiti-mi medicamente în farmacii pentru tratament ambulatoriu, nu ma mânați voi la ATI când ma îmbolnăvesc doar pentru a ma convinge ca fără vaccin sunt condamnat. 

Știu ca libertatea nu tine de foame și nu plătește abonamentul la Netflix dar nu totul se reduce la terase, cluburi, filme și city-breakuri. Altfel alegerea ar fi simpla, securitatea înainte de orice, să facem totul sa păstram cât mai mult beneficiile lumii actuale dacă totul se reduce la aici și acum. Când crezi însă ca viața e o călătorie iar experiența de aici doar o halta, ai alta dimensiune a alegerilor. Când crezi ca dreptul de a opta nu ti-l poate impune nimeni, atunci vaccinarea nu mai e o alegere de sănătate ci una de stil de viața. Prin Occidentul secularizat, toropit de consumism, alegerea a fost simpla-vaccinul care ne garantează ca vom păstra lumea așa cum era înainte de virus-iar ratele mari de vaccinare se bazează pe pariul pe „aici și acum”. La ei atasamantul pentru stilul de viața a trecut înaintea scepticismului iar urbanizarea a făcut ca santajul cu malul și jobul sa funcționeze. Aici la noi, în Balcani, va fi mai greu însă cu aratarea morcovului-multi și-l cultiva la ei în curte. 

Nu pot ei restrictiona cat ne putem noi fofila

1. Ai un mic magazin cu de toate si te temi de ca luni ti se reduc vanzarile la sfert? Auzi cum bate in departare toaca falimentului? Nu dispera, trebuie sa ai imaginatie.Daca ai decupa o mica fereastra in geamul magazinului prin care o fata sa vanda si nevaccinatilor? Din vreme in vreme poti iesi chiar tu sa intrebi lumea ce mai vrea, faci o lista, le aduci oamenilor cosul plin si ti-ai facut o pomana si cu nevaccinatii calcati pe cap de dictatura sanitara si iti hranesti mai bine si copiii.

2. Esti frizer sau coafeza si vezi ca ti se subtiaza brusc clientela? Nu-i nimic, plaseaza strategic numarul de telefon in geam, vei fi rugata de nevacciniati sa executi prestatii la domiciliu cu deplasarea decontata, suntem oameni, trebuie sa ne ajutam. 

3. Esti artist si crezi ca vei ramane fara buna parte din public? Da un concert pe pagina ta de Facebook doar pentru nevaccinati. Vei contabiliza la capitolul imagine si vei monetiza mai tarziu. Niciodata artistul n-ar trebui sa pactizeze cu dictatura, doar nu sunteti toti Marius Manole. 

4. Ai o librarie care isi va dilua brusc vanzarile de luni, cand doar vaccinatii pot intra sa rasfoiasca o carte? Iesi in prag si ofera-le clientilor fideli cartile dorite, sa le pipaie, sa citeasca pasaje acolo, la intrare. Cultura nu tine cont de vaccinati si nevaccinati. 

5. Ai un restaurant si bate vantul in interior? Publica un meniu la pachet la intrare astfel incat si nevaccinatii sa treaca sa ia o gustare, chiar si pe bancile din jur. 

6. E goala sala de fitness dupa segregarea lui Iohanis? Poti face mici antrenamente cu elevii si prin parcuri, va prefaceti ca faceti jogging. 

7. Esti curva batrana si cam proasta si nu prea mai ai clienti? Reinventeaza-te cu servicii exclusive pentru nevaccinati. Saracii, cum sunt izgoniti de peste tot, vor aprecia una dintre putinele exclusivitati. Sau inscrie-te in PSD, se cauta curve, ei s-au lasati batjocoriti si de Basescu cand au intrat la guvernare cu PDL-ul, asa ca apreciaza versatilitatea. 

In concluzie, cum avem experienta unei dictaturi politice, putem supravietui si uneia sanitare. Ne putem reinventa sistemul de pile si relatii care sa dinamiteze excluderile, vom glumi subversiv pe Facebook dar cifrat sa nu se prinda algoritmii si iarna cand frigul ne va face sa tremuram de teama facturilor, ne vom strange la cate un ceai dansant uitand de restaurante si cluburi. 

Restrictionati din toate tarile, uniti-va! Sa ne simtim bine chiar daca ei vor sa ne faca sa ne simtim rau! Sa redescoperim subversivitatea si solidaritatea. Uniti vom invinge!

De ce nu se vaccineaza romanul. Sau ce știe tata Floarea intuitiv iar experții se fac ca uita progresiv

Am citit pe pagina unui cetatean progresist și userist de felul sau, Alex Anitei, un calcul care trebuia să mă inspaimante. Dacă ești tânăr, fără comorbiditati și nevaccinat tot ai șanse de 1 la 10.000 sa mori de Covid pe când dacă ești vaccinat, șansele de miocadita sunt de 1 la 50.000 iar de tromboza de 1 la 100.000. Deci, marș la vaccinare, daca nici nu mai esti tanar esti chiar mai in pericol!

Suna logic? Ei bine nu e deloc. Iau cifrele lui de bune. Dacă ești vaccinat se contabilizeaza automat șansele de tromboza & miocardita dar dacă ești tânăr nevaccinat probabilitatea de deces ar trebui inmultita cu cea de a lua boala. Ca nu poți muri de Covid dacă nu te-ai infectat, corect? 

Iar dacă ne raportam la ultimii 2 ani, șansele de a lua boala evidentiata prin test au fost de sub 1 la 10 sau 0,1. Ca s-au infectat 1,4 milioane din vreo 15 câți mai suntem prin țara. Dacă înmulțim acum probabilitatile ne da oricum 1 la 500.000, deci stăm mai bine ca la miordite și tromboze. 

Da, mi-a replicat amicul Anitei, dar prin boala asta vom trece cu toții! Serios? Las la o parte ca nicio pandemie nu afecteaza 100% din populatie, cam în câți ani ar trebui sa avem noi 80% infectati per total în ritmul actual? Încă 5, 10 ani? Habar nu am dar știu ca pana atunci vor mai trebui și vaccinatii sa facă boostere și rapeluri într-o veselie. Iar probabilitatile de complicatii trebuie înmulțite aici cu toate rapelurile anuale sau bianuale. 

Bonus-imunizarea naturala e de durata mai lunga iar Pfizerul dispare în 6 luni ca protecție, vezi Israel. Deci avantaj probabilistic pentru nevaccinati. 

De ce ne freaca atunci sistemul icrele cu vaccinarea? E foarte simplu Watson! Dacă dai coltu din tromboza sau miocardita sau alte complicatii o faci în liniște acasă de cele mai multe ori, nu mai aglomerezi ATI-urile, ceea ce nu se întâmpla dacă ai Covid o forma mai grava. Așa ca sistemul te vrea mai degrabă un mort liniștit decât unul fazendat de media apocaliptica iar politicieniii nu vor sa riste pierderea alegerilor din cauza mortilor fotogenici, prefera să piardă voturile mortilor discreti. 

Pe culmile prostiei, în zbor

Joi 23 septembrie ședință cu părinții la clasa a VII a. Participă și profesorul de sport care anunța părinții, printre altele, că ora de educație fizică nu mai poate fi făcută în sala de sport din cauza creșterii numărului de cazuri Covid. Iar dacă vremea se strică se va face sportul în clasă. Cu alte cuvinte, copiii pot sta 30 în clasă într-un spațiu relativ mic, dar nu pot întra tot 30 în sala de sport într-un spațiu mult mai mare. Cineva sugerează să se înceapă ora de sport în curtea școlii chiar dacă e frig și să se continue în sala de sport pentru a împușcă 2 iepuri păstrând aparențele. Nu se poate, avem o secție de poliție lângă noi, putem fi amendați-răspunde profesorul.

Inițial, copii de peste 6 ani urmau să prezinte certificatul verde la intrarea în restaurante sau săli de sport dacă își însoțeau părinții, chiar dacă aceștia din urmă erau vaccinați. Apoi autoritățile au intervenit sesizând absurditatea, copiii se puteau vaccina abia de la 12 ani.

Măsurile de carantină din weekend presupun, în cazul în care ajungem iar acolo, rămânerea în case după ora 8 seara în weekend. Mai nou, se propune ca acest lucru să se întâmple cu excepția vaccinaților care sunt liberi să umble pe străzile pustii, cu marea majoritate a magazinelor închise, și după ora 8 seara.

Astea sunt însă doar ultimele mostre de gândire adâncă, strategico-pandemică. Va mai amintiți cum la începutul isteriei Covid măștile urmau să fie purtate doar de cei bolnavi, celor sănătoși nefiindu-le recomandate, cum eram sfătuiți să dezinfectam produsele achiziționate din hipermarket și cum era ideal dacă aveam preșul de la intrare spălat cu clor și ne schimbam hainele la intrarea în casă? Azi bolnavii de Covid se tratează ambulatoriu dacă nu au forme grave, dar am trecut și prin perioada în care erau culeși cu izoletele chiar dacă erau asimptomatici. Și unde sunt bolnavii care să cadă din picioare pe stradă, cum am văzut la televizor în China în primele zile ale pandemiei?

Am suspendat toate activitățile și ne-am închis în case în România la câteva sute de cazuri pe zi în prima stare de urgență iar acum descoperim că se poate trăi aproape normal la câteva mii de cazuri pe zi.

Despre vaccinuri știam că e nevoie de câțiva ani de teste pentru a fi aprobată introducerea lor pe piață. Apoi, s-a putut brusc într-un singur an, arzând etapele. În primele zile de la apariția vaccinurilor știam că sunt eficiente în proporție de peste 90%, apoi (după povestea din Israel) s-a vorbit de sub 60%, apoi de sub 40%. La început era nevoie de o singură doză, acum se vorbește de a doua, a treia și cine mai știe câte, ca la antigripal, am putea să facem și anual dacă e cazul. Faptul că la antigripal se folosește tehnologia virusului inactivat iar la Covid se lucrează cu ARN mesager, o tehnologie nouă și insuficient testată (aprobarea s-a făcut sărind peste etape) nu pare să deranjeze multă lume.

Dacă stai la masă la terasă în aer liber, ar fi ok fără certificat verde. Dacă vrei să mergi la toaletă în interior, ar trebui să ai unul. În același timp, poți merge cu autobuzul la orele de vârf, umăr lângă umăr cu alți călători, dar fără certificat verde.

La un moment dat, ca o măsură de protecție împotriva infectărilor în creștere, bătrânii erau obligați să se înghesuie toți la magazine în același interval orar, 2 ore în timpul dimineții.

Dar de combaterea pandemiei în lockdown cu imnul pus patriotic din megafoanele mașinilor de poliție ce credeți acum? Sau de amenzile cu incredibil de multe zerouri la nepurtarea măștii în starea de urgență?

Ce o să credem de toate aceste lucruri peste câțiva ani când lucrurile se vor liniști? Cum ne vom privi în oglindă? Ce le vom spune copiilor? Cum vom explică asta bunicilor care au prins războaie, foamete, cutremure, dezastre în adevăratul înțeles al cuvântului și nu au tremurat că piftiile la un soi de gripă mai agresivă, care a afectat 3% din populația globului în aproape 2 ani și a răpus mai puțin de 3% din cei infectați (de fapt mult mai puțini dacă luăm în calcul și asimptomaticii)?

Noutăți de pe frontul Covid

Imaginea ultimelor zile în România va fi probabil mixarea stop-cadrurilor de la Untold, un loc unde zeci de mii de oameni liberi și fără mască s-au distrat în voie (uneori și cu ceva droguri pentru întreținerea atmosferei, după cum rezultă din rapoartele Poliției), cu cele de la deschiderea anului școlar, cu sute de prichindei speriați în spatele măștilor de contactul cu nouă instituție din viața lor. Mă rog, nu suntem toți egali în fața pandemiei.

Dar principala veste pe care o avem este că celebrul val patru și-a atins maximul și a luat-o deja pe pantă descendentă. La nivel global, evident, pentru că România a intrat un pic mai târziu în valul pandemic și va ieși, de asemenea, un pic mai târziu de pe pantă ascendentă. La nivel global deci, conform Worldometer, după un maxim de 746.000 de cazuri zilnice pe 12 august, s-a intrat sub 500.000 recent. Numărul deceselor zilnice este de asemenea în scădere, fapt ce subliniază trendul descendent dat fiind faptul că între curba infectarilor și cea a deceselor este un anumit decalaj.

Anglia a renunțat la pașaportul verde și asta e o mare breșă deschisă în clubul panicosilor, după cea provocată de decizia din Danemarca de a renunța la orice restricții și a considera Covidul o boală ca oricare altă, gestionabilă de sistemul sanitar. Cei care vor protesta invocând rata mare de vaccinare din Anglia și Danemarca, le reamintesc că narațiunea oficială subliniază în prezent nevoia de vaccinare periodică, la 6-8 luni, deci britanicii și danezii au decis să își recupereze viețile dinainte de pandemie și fără a mai controla cât de disciplinat se respectă recomandarea în cauză ulterior.

Cum în România începutul valului 4 este așezat pe grafice la începutul lui august și cum experiența majorității țărilor de prin preajma care au trecut prin valuri succesive Covid arată că durează cam o lună și jumătate până se atinge maximul, ar rezultă că finalul lunii septembrie să aducă și aici maximul acestui val de infectari și apoi să mergem în scădere, indiferent ce măsuri se iau sau nu.

Cât de sus se va plasa vârful valului 4 în România? Dacă am face o proiecție liniară pornind de la evoluția de acum, de la minimul din august, aș miza pe o valoare sub 4.000 de cazuri zilnice. Și, dacă tot suntem la partea cu prognozele, să reținem opiniile a doi specialiști.

Beatrice Mahler, Managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, este de părere că valul patru al pandemiei nu va fi mai blând decât cele anterioare și riscă o estimare de 10.000 de cazuri zilnice de Covid-19, pentru luna octombrie. Similar, epidemiologul Octavian Jurma folosește un tabel de predicție conform căruia evoluția valului 4 se apropie de un vârf în jurul a 8.500 de cazuri pe zi la mijlocul lunii octombrie. E bine să reținem aceste valori și aceste predicții pentru a le confrunta apoi cu realitatea. Nici nu trebuie să așteptam prea mult pentru a confrunta prezicatorul cu predicția și, în cazul în care așteptările panicoșilor nu se confirmă, să le dăm șansa să se abțină data viitoare. Sau măcar să își pondereze pesimismul. Evident, nu e absolut sigur că o vor face. Domnul Jurma de pildă era de părere prin noiembrie 2020 că doar un lockdown de 2 săptămâni ne-ar mai putea salva de la dezastru, adică de la 1.000 de morți pe săptămână. Nu am avut blocarea economiei, nu am stat în case de sărbători iar valul Covid și-a urmat trendul și a scăzut după cele 5-6 săptămâni în care se forțase să își atingă maximul. Prin ianuarie prognoza că se vor depăși iar 8.000 de cazuri pe zi și nu au fost decât 6.600 pe vârful valului 3, etc.

În prezent, conform Worldometer, avem 20.100 de cazuri active și 600 de forme serioase, critice ale bolii (3% din total). Iar de la începutul pandemiei, am avut 58.730 de cazuri de infectare la milionul de locuitori și 1.833 decese la milionul de locuitori (3,1% din cei infectați). Dacă privim la rece cifrele parcă n-ar mai fi motivele de panică la fel de mari sau nu într-atât de mari pe cât ar vrea unii.

De ce n-au companiile listate la bursă măcar un director bolnav mintal?

Vestea săptămânii pentru mine a venit din SUA, legată de Nasdaq mai precis, unde toate companiile tranzacționate vor trebui de acum să îndeplinească anumite cote de diversitate rasială și sexuală. Mai exact, companiile listate vor trebui să aibă cel puțin un director care se identifică drept femeie și cel puțin un director care se autoidentifică drept negru sau afro-american, hispanic, asiatic, nativ american sau nativ din Alaska, nativ din Hawaii sau aparținând comunității LGBTQ+.

Decizia a stârnit și nemulțumiri din partea...altor minorități. De pildă, Asociația Americană a Persoanelor cu Dizabilități a cerut Nasdaq să includă și persoanele cu dizabilități în această regulă, pentru că „incluziunea persoanelor cu handicap este importantă pentru investitori”. Altfel, reacții timide pentru că în SUA puțini riscă să se pună împotriva curentului progresist, chiar dacă e vorba de aberații de acest tip.

Unde mai e criteriul legat de compentență? Unde mai e concursul prin care cel mai bun ocupă poziții executive, indiferent de orientarea sexuală sau apartenența etnică? Parcă facem un salt înapoi pe vreme comunismului timpuriu, unde fii de munctori și țărani intrau la facultate pe locuri asigurate în vreme ce urmașii chiaburilor se băteau pe câteva locuri amărâte. Va amintiți sceneta cu Toma Caragiu în care se dorea angajarea unei balerine la opera și toți directorașii și politrucii își angajau protejatele astfel încât schema trebuia dilatată să încapă și balerina profesionistă și pilele potentaților? Cam ca în acest caz, doar ca e vorba de alte “balerine”. 

Mă gândesc că de acum companiile de pe Nasdaq vor trebui să își dilate schema de personal, să inventeze niște poziții executive pentru a se încadra în respectiva cerință, posturi pe care mulți „minoritari” vor tăia frunză la câini aplaudând nobilele principii ale diversității. Evident, pe banii acționarilor.

Să mai spunem că Nasdaq a prezentat pentru prima dată propunerea de modificare a regulii către Comisia americană de valori mobiliare (SEC, ASF-ul lor) în decembrie astfel încât nu e ceva impus de politruci, ci e o măsură dorită chiar de instituție și va afecta cam 3.000 de companii (nu cred însă că s-a făcut vreun sondaj printre acestea pentru că principiile diversității s-ar fi lovit frontal de pricipiile contabilității și ar fi sfârșit cu capul spart).

Ce urmează acum? Să avem minim un director bolnav mintal printre directorii de companii listate? Că și ei sunt minoritari, îi iubim, și îi vrem reintegrați. Minim un director emigrant? Cel puțin un executiv care lupta activ împotriva încălzirii globale?Un procent minim de angajați care să fie obligați să vină pe biciclete?

Comunismul parcă ar vrea să revină pe ușa din dos, camuflat în alte lozinici, cu alt public țintă și la fel de nociv-egalitatea cu forța va sfârși în privilegii și în final la colapsul societăților construite pe aberații. Ironia sorții, dacă prima dată comunismul venea pe fondul unor dezechilibre sociale pe care dorea să le corecteze făcând din săraci soldații săi devotați, comunismul de rit nou se sprijină pe fițele clasei mijlocii care nu mai știe ce să mai facă în căutarea unui sens. Și cum familia, religia, națiunea au fost puse la colț în retorica oficială, se găsesc tot soiul de cauze “alternative” bune de mobilizat generațiile crescute pe rețelele sociale.

Gata cu isteria Covid în Marea Britanie. Se pregătește Franța

Cine aruncă un ochi pe curba infectarilor zilnice își dă seama că numărul cazurilor Covid din Marea Britanie este pe pantă descendentă, după ce a atins un maxim în 17 iulie (54.000 cazuri). Reamintim că din 19 iulie Guvernul britanic a înlăturat cea mai mare parte a restricțiilor (de exemplu, purtarea măștii nu mai este obligatorie în transportul public și magazine, doar recomandată, stadioanele se pot deschide la capacitate maximă, etc), o măsură care părea cu ceva săptămâni în urmă foarte curajoasă dar care s-a dovedit ulterior doar bine sincronizată cu evoluția pandemiei. Din 17 iulie numărul zilnic de cazuri a început să scadă iar pe 21 iulie au fost de pildă cu 10.000 mai puține decât în ziua vârfului (44.000 versus 54.000). 

Cum am văzut și la precedentele valuri, dacă nu e vorba de țări-continent precum Brazilia sau Rusia, unde propagarea virusului durează mai mult din cauza suprafeței mari ce trebuie acoperită și variațiilor climatice zonale, un val poate ține 2-2,5 luni. Iar cum valul 4 începuse în Marea Britanie la sfârșitul lui mai, la jumătatea lui august acesta va reprezenta o amintire. Iar strategia guvernamentală a fost bine țintită pe acest profil, relaxarea s-a produs după atingerea maximului, când șansele pentru o traiectorie descendentă crescuseră.

Cu toate astea, în următoarele 2-3 săptămâni vom vedea o creștere a mortalității în Marea Britanie, pentru că victimele din acea perioadă vor fi cei care au contractat virusul aproape de maximul curbei valului 4, când numărul de îmbolnăviri era mare și, implicit, numărul de potențiale cazuri letale era mai mare. 

Față de valul trei mortalitatea a fost mult mai redusă în Marea Britanie-de la un vârf de 1.100 de decese în valul 1, 700 de decese vârful valului doi și 1.800 pentru valul trei, numărul deceselor zilnice abia acum se apropie de 100 în Marea Britanie în timpul valului 4. Cum de au scăzut atât de mult? Este un efect ce poate fi pus pe seama caracteristicilor tulpinii Delta, e posibil că virusul evoluând să devină mai puțin letal, dar și pe seama vaccinării marii majorități a populației cu grad mare de risc (segmentul de vârsta de peste 50 de ani). Oricum virusul atinsese deja o bună parte a publicului vulnerabil în valurile anterioare astfel încât numărul victimelor potențiale scăzuse. 

De menționat că vârful valului 4 în ceea ce privește numărul cazurilor zilnice s-a apropiat destul de mult de vârful valului trei (54.000 față de 67.000) deci vom avea și în România o creștere spre câteva mii de cazuri zilnice destul de repede. Iar dacă valul 4 se declanșează la începutul lui august, maximul ar putea fi atins spre mijlocul sau sfârșitul lui septembrie, cam în preajma congresului PNL. Ghinion, ca să citez un clasic în viața. Până la România însă, pregătiți-vă de un bombardament mediatic amplu legat de valul 4 din Franța ce începe să se umfle, administrația Macron fiind mare campioană la măsuri defazate.

Două cuvinte și despre Rusia pentru că în urmă cu 2-3 săptămâni știrile alarmate despre explozia numărului de noi cazuri din Rusia rivalizau cu cele din Marea Britanie. Și acolo curbă noilor infectari arată că s-a atins maximul și că urmează pantă descendentă. Cum spuneam mai sus, în cazul țărilor-continent, cu regimuri climatice variate, curbele pot fi mai puțin ascuțite și durează mai mult până se consumă un val. Astfel încât s-ar putea să fim iar bombardați cu știri despre un nou val Corona în Rusia peste vreo jumătate de an (rușii sunt acum abia la valul trei). Ca să nu mai pomenim de India care a bifat doar valurile 1 și 2 și care va fi lovită la rândul sau de valul trei în câteva luni. Partea bună cu aceste valuri este că în urma lor numărul celor imunizați natural (mai durabil) sau prin vaccinare crește astfel încât forța valurilor scade progresiv, cam după valul trei. Partea proastă este că probabil ciorba Covid va fi reîncălzită periodic încă un an de zile până la a răsufla ușurați la nivel global.