Democratie si economie. Isi pot conserva "decreteii" standardul de viata?

M-am născut la începutul anilor '70, fac parte din generaţiile decreţeilor, am 500.000 de „colegi" de aceeaşi vârstă. Dacă în 1990 numărul nou-născuţilor, deşi în scădere, mai trecea încă de 300.000 pe an, în 2011 au fost sub 200.000. În condiţiile în care cele mai numeroase generaţii din istoria României sunt în plină putere de muncă (40-45 de ani), numărul angajaţilor din economie este sub 5 milioane la o populaţie de 19 milioane după ultimul recensământ. Avem în schimb 5,5 milioane de pensio­nari şi an de an noi găuri în bu­getul fondului public de pensii.

Câţi salariaţi vor fi peste 30 de ani, când decreţeii se vor uita lung după poştaş, dacă actualul trend demografic se menţine, dublat de mentalitatea „cine pleacă ultimul din România stinge lumina", a generaţiei tinere? Din ce coti­zaţii se vor întreţine sistemul de sănătate, de siguranţă publică (nu mai vorbesc de cel de pen­sii)? Perspectivele sunt sumbre, un stat fugărind puţinii contri­buabili rămaşi pentru o brumă de redistribuţie. Ar putea fi însă altfel în România?

Vom avea căpşunari care să învioreze piaţa muncii şi fondu­rile de contribuţii sociale? Ne vor salva infirmierele vietnameze? Menajerele thailandeze? Instala­torul somalez? Lucrătorii chinezi din construcţii? Să fim serioşi! Cu ce salarii să-i tentăm şi cu ce pensii să plătim infir­mie­rele şi menajerele? Pentru cine să mai construiască chinezii, ce tânăr se va mai înhăma la un credit pe 20 de ani când vor fi atâtea proprietăţi de moştenit?

Să sperăm într-o revigorare bruscă a natalităţii? Uitaţi-vă ce se întâmplă în lumea dezvoltată, din Japonia în Europa (SUA sunt încă o excepţie, dar aş pune asta pe seama ponderii mari a popu­laţiei de religie neoprotestantă şi emigraţiei hispanicilor mai catolici decât Papa). Populaţia globului creşte, adevărat, dar creşterea o dau lumea a treia şi zonele în curs de dezvoltare -societăţi unde viaţa a rămas patriarhală, unde mai există cultul familiei numeroase, al femeii stăpână a casei care n-a auzit de jobul de la 9 la 18 şi ore suplimentare. Fără contribuţia Indiei, a lumii musulmane, Africii dinamica demografică a planetei ar fi diferită. Din păcate, demografia se reflectă şi în economie, scăderea cererii reduce până la anulare creşterea economică, iar în România emigraţia accentuează efectele sporului negativ al populaţiei.

Ce le rămâne de făcut decreţeilor?

Concentrarea în jurul marilor centre urbane, unde se vor conser­­va activitatea economică şi un număr rezonabil de servicii publice, este o opţiune. Peste 20 de ani s-ar putea să avem o ţară cam mare pentru locuitorii care o populează. Piaţa muncii din Europa se va sugruma tot mai mult în anii ce vin, iar căpşunarii ar putea să aprecieze mai mult „buletinul de Bucureşti (Timi­şoara, Cluj, Constanţa etc.)". Ar mai fi opţiunea cumpărării unei ferme, dar câţi au banii (câteva sute de mii de euro), forţa şi priceperea pentru asta? Poate că o mică gospodărie în apropierea oraşelor, îngrijită prin rotaţie de un grup de prieteni, ar fi o variantă mai realistă.

Economisirea. Cum nu se va putea conta pe pensia de stat, să trăieşti de la salariu la salariu şi să sari direct în pensie fără bani albi pentru zile negre se poate dovedi periculos pentru genera­ţiile decreţeilor. Doctorul, medi­ca­mentele, plata utilităţilor (până în 2018 se liberalizează preţurile complet) ar putea deveni un lux în condiţiile unei pensii medii de stat la nivelul lui 2040.Începeţi deci să puneţi ban pe ban de acum.

Cultivarea comunităţii. Una dintre „formulele" fericirii care mi-a plăcut propunea o sumă de patru ingrediente: scop, relaţii sociale, grad de sănătate şi bună­stare materială. Cum la capitole­le scop, bunăstare materială şi sănătate noi, decreţeii, vom sta prost în pra­gul pensiei, măcar relaţiile socia­le să ne mai însenineze. O mână de ajutor va conta foarte mult atunci, un mic împrumut, o vorbă bună.Pregătiţi-vă din timp nişte camarazi pentru bătrâneţea din România, copiii şi nepoţii vor fi probabil prin alte părţi.

Sigur, sfaturile de mai sus nu garantează decreţeilor păstrarea standardului actual de viaţă, dar ar putea măcar să pună umărul la o aterizare lentă a acestuia.Cinic vorbind, depinde şi cât de mult speră să mănânce din viitoarele pensii. Dacă eşti decreţel şi vrei să citeşti încă o dată acest mesaj, apasă tasta 1. Dacă eşti adolescent şi vezi întâmplător textul ăsta pe Facebook, stai liniştit. Integral aici

Bravo Basescu! Acum da-ti demisia!

Dupa o revenire “triumfala”la Cotroceni Crucisatorul democratiei, Salvatorul statului de drept, Garantul apartenentei Romaniei la lumea civilizata ar trebui sa faca singurul gest benefic pentru natiune. Sa plece! Societatea e divizata, perspectivele sunt sumbre pentru 2013-2014 mai ales cu un nou Guvern ostil, justitia functioneaza (mai ales impotriva adversarilor dar e bine si asa decat deloc-o sa vina Pivniceru si poate vedem si videni/boureni pe la DNA in stagiunea viitoare), leul si-a revenit, ce mai, poate sa plece impacat.

Mi-a displacut hei-rupul USL-ist pentru demitere, dar dupa ce toata sfortarea asta homerica s-a incheiat in genunchi si am revenit de unde am plecat, dupa toate interventiile externe fara perdea in favoarea unei singure tabere parca vreau sa vad si continuarea fireasca-demisia/plecarea Piratului. Daca independenta Justitiei depinde doar de Basescu, prefer sa renunt la doi ani de independenta a justitiei (oricum dupa 2014 se intelege ca justitia revine oarba si dependenta, nu?) si sa nu mai aud vaicarelile/amenintarile/victimizarile/mistificarile anteniste/beuniste. Am ajuns sa regret linistea lui Iliescu (da, dati cu piatra!). Cum dracu ar fi aratat tara asta fara Basescu? Mai linistita, mai asezata, mai putin isterica si tot atat de corupta si fara spirit antreprenorial. Se indoieste cineva?

De ce bat clopotele (valutare) Mitica? Plus: un’ te duci tu leule (dupa Referendum)?

Perceptia publicului in ultima luna a fost ca turbulentele din politica au prabusit leul. Vestea proasta este insa ca moneda nationala doar a accelerat un pic in picajul in care oricum intrase in acest an. Cifrele: in 2012 euro contabilizeaza o crestere de 6,7% fata de bietul Ron, coroana ceheasca a saltat cu 8,7%, zlotul polonez ne-a dat cu tifla si a crescut cu 15,3% iar amaratul de forint (parca ungurii sunt/erau oaia neagra a Europei, nu?) a crescut cu peste 20%! Cat a contat deprecierea indusa de politicieni in iulie? Din nou, cifrele: pana pe 3 iulie, cand a cam inceput nebunia in Romania leul pierduse deja aproape 3% fata de euro dar nu mai putin de 7,7% fata de coroana din Cehia, 9,5% fata de zlot si 15,5% fata de forint.

Tot urmarind cu coada ochiului copacii (“dezintegrarea” euro) pare ca am pierdut din vedere padurea deprecierii monedei nationale fata de contracandidatele din zona (euro a pierdut mai mult teren fata de zlot sau forint decat fata de dolar!). Ce s-a intamplat in economia noastra de leul a furat-o atat de rau in acest an fata de monedele regionale? De ce se fuge de leu? Pai, bubele vechi: investitiile straine directe s-au redus dramatic, remiterile la fel, varful platilor in contul datoriei externe se apropie (2013-2014), nu absorbim suficiente fonduri europene dar contribuim la bugetul comun, etc.

In conditiile astea, cireasa de pe tort a pus-o instabilitatea politica: in intervalul 3-27 iulie, euro a crescut cu 3,6% fata de leu, coroana din Cehia cu aproape 4%, forintul cu 4,1% iar zlotul cu 5,2%. Este o continuare ceva mai agresiva a trendului de depreciere dar nu o schimbare radicala de optica, leul era deja evitat de investitori.

Ce se va intampla dupa Referendum? Eu as paria pe o inchidere de pozitii speculative si o apreciere temporara a monedei nationale. Moment optim pentru cei care pandesc ultimele vagoane ale convertirii unei parti a economiilor in valuta. Asta daca nu cumva scandalul dupa numaratoarea voturilor nu va fi unul urias. Asta pe termen scurt. Ce s-a intamplat de la inceputul anului pe piata valutara, plus cresterea de ultima ora a salariilor si pensiilor, plus promisiunile si cosmetizarile anului electoral nu ma fac deloc optimist privind soarta pe termen mediu a leului.

Sa vedem in final cum s-au comportat euro, coroana, forintul si zlotul raportat la leu in intervalul ianuarie 2008-27 iulie 2012, de cand am auzit prima data de criza in Romania si pana astazi, cand termenul aproape s-a banalizat. Apreciere de 28% a euro, de 33% a coroanei cehesti (!), de 14,7% a forintului si de 11,8% a zlotului. Ce sa-i faci, au si bulele pretul lor. Cum se vede, coroana a depasit euro in intervalul amintit iar forintul si zlotul au inceput sa accelereze fata de leu din 2012.

PS: Referendumul s-a incheiat in coada de peste. Pana la aflarea rezultatelor finale, toate partile clameaza penibil victoria. De fapt, am pierdut toti. Politicieni, votanti, comentatori partizani dar si economia in ansamblu. Efectul real-mai putina credibilitate, energie, forta, si asta pentru toata lumea. Rezolvarea ideala? Dati-va toti demisia: Basescu, Ponta, Antonescu. Dar bineinteles ca asta nu se va intampla-Romania a ajuns un fel de Titanic cu mai multi capitani care se bat golaneste pe punte in timp ce icebergul se profileaza la orizont (iar tragedia cea mare este ca esaloanele 2-3 din partidele noastre nu par sa fie mai rasarite decat liderii execrabili). Ne vom scufunda banal, nici macar eroic.

Au pornit motoarele inflatiei sau se aud doar trompetele speculatiilor pe curs?

In teorie, cel mai bine se speculeaza “pe stire”, pe fondul unor vulnerabilitati interne care par sa justifice generarea unui trend. De ce nu intervine insa BNR impotriva speculatorilor ca in 2008? Am vazut leul stabil in oceanul turbulentelor financiare si in 2009, cand se vorbea tot mai mult de falimentul generalizat al bancilor...cu ce e mai breaz referendumul din 2012 de genereaza deprecierea accelerata a monedei nationale? Sau poate vorbim de o schimbare a filozofiei Guvernului, de la austeritate la stimulare avand ca rezultat ceva inflatie in locul deflatiei naturale care apare in momentul spargerii unor bule? Cititi mai jos care scenariu pare mai probabil si cand vor apare primele semnale care sa confirme una dintre cele doua “variante de lucru”.

Pe termen scurt, cresterea cursului de schimb ajuta executia bugetara (preturile mai mari la importuri presupun si majorarea implicita a incasarilor din TVA de pilda). Pe termen mediu, impactul nu mai e deloc placut intr-o economie care se tot indatoreaza (cam jumatate din datoria publica este in lei). Or, curs mai mare presupune inflatie in crestere (daca va amintiti importam mai mult decat exportam) iar in final dobanzi mai mari la titlurile de stat pe care le emite Guvernul (doar n-o sa convinga multi la randamente real-negative). Adica ce luam pe mere cam dam pe pere. Ca sa nu mai pomenesc de impactul scumpirii importurilor si ingrasarea ratelor la creditelor in euro pe finalul unui an electoral. Din aceste motive nu m-as grabi deloc sa dau credit teoriei care explica cresterea cursului din ultima vreme prin strategia “inflationista” a Guvernului.

De ce nu intervine atunci BNR la fel de energic ca in 2008? De ce nu se aspira brusc leii din piata pentru a lasa fara oxigen speculatorii (cum cei care pariaza impotriva leului opereaza in marja, o crestere a diferentialului de dobanda leu-euro poate fi ucigatoare)? Poate pentru ca imprumuturile in lei ale statului au crescut spectaculos intre timp iar o urcare a Robor nu ar fi bine digerata. Poate pentru ca BNR a cam fost trasa de urechi intr-un mod diplomatic pentru curajul de atunci, poate pentru ca Banca Centrala tine cu dintii de rezerva in valuta (nu uitati ca in 2013 si 2014 sunt programate varfuri de plata in contul datoriei publice externe). Si nu in ultimul rand, poate pentru ca BNR stie ca nu lupti “pe stire” (cum care stire, turbulentele din politica!) cu speculatorii, mai ales cand ei opereaza cu forta levierului. Lasi ca evenimentul anticipat sa se consume iar cand trendul se intoarce ajuti si tu vanzand niste euro pentru a-l accelera in directia dorita grabind in acelasi timp inchiderea pozitiilor de catre speculatori.

Cel mai clar vom vedea asta dupa 29 iulie. O intoarcere a Presedintelui Basescu la Cotroceni, prin nevalidarea rezultatelor referendumului, ar aduce lucrurile in punctul T zero. Ar fi chiar un moment bun pentru a acumula valuta pentru cei care cochetau de ceva vreme cu ideea asta-efectul de pendul va duce probabil cotatiile leu-euro in apropierea momentului din care euro demarase (4,45-4,46 lei/euro), poate chiar usor sub pentru o perioada foarte scurta. Daca se revine insa relativ repede la valorile din prezent, ar fi cazul sa ne intrebam daca nu cumva scenariul inflationist devine mai credibil de anul viitor. Spun din 2013 pentru ca mai avem inca niste luni bune din anul electoral 2012, iar derapaje spectaculoase sunt mai greu de asteptat in acest sens (doar daca se intampla ceva rau cu economia globala intre timp-dar la cat de “pregatiti” am fost de media in ultima vreme cu scenarii apocaliptice privind destramarea euro zone, etc ar trebui o stire cu adevarat catastrofala pentru a misca semnificativ pietele bine anesteziate. ).

ps: Evit pe cat pot sa fiu conspirationist tocmai azi, zi istorica pentru natiune (adica e ziua mea -happy birthday to me!). Totusi, nu pot ignora ce tabara tot pomeneste de efectele "catastrofale" ale suspendarii asupra leului. O fi mai prieten Isarescu cu Basescu decat cu Georgescu? Vedem dupa 29.

Cat costa analistii Erste in uncii de aur? Surpriza, s-au ieftinit mult in ultima vreme...

Dintr-un raport Erste Bank citat de Ziarul Financiar aflam ca puterea de cumparare a aurului calculata in bere se afla pe culmi. 136 litri/uncia la festivalul Oktoberfest din Munchen, mult peste media ultimelor decenii de 87 litri si are-nici o supriza pentru cine urmareste rapoartele Erste-perspective bune de crestere in continuare. Inca un exemplu care arata ca nu conteaza cine analizeaza , conteaza unde pui baza (in urma cu mai bine de 10 ani, cand uncia era doar 300 dolari, pretul aurului coborase insa mult sub valorile multi-anuale exprimat..hac!.. in bere). Cititi mai jos cum, la nevoie, aurul capata o proprietate interesanta: nu doar creste raportat la orice altceva ci isi si conserva valoarea, si asta inca din vremea lui Nabucodonosor..

Din analiza Erste citire: “Cresterea anuala a pretului berii s-a situat in medie la 4,1% incepand din 1950. In timp ce un litru de bere la Oktoberfest costa echivalentul a 0,82 euro in 1950 si 9,50 euro in 2012, o uncie de aur, care in urma cu 62 de ani cumpara usor peste 80 de litri de bere, inseamna acum 136 de litri”. Acum, eu daca faceam o analiza fara sa stiu cum trebuie sa iasa rezultatul, remarcam ca, spre deosebire de bere, pretul aurului a fluctuat spectaculos, avand urcusuri si coborasuri: de la peste 800 dolari/uncia in anii ’80 la numai 300 in 1999, pentru a urca apoi la 1.500 in prezent (a fost si mai sus anul trecut). Daca ceva similar s-ar fi intamplat cu pretul berii in intervalul 2000-2012 acum vedeam probabil politicienii nemti fugariti de electorat in jurul Bundestagului pentru a li se da cu carnatul in cap.

Analistii Erste nu se intimideaza prea mult si continua in aceeasi nota.“Valoarea maxima a aurului, calculata in bere, a fost inregistrata in 1980, cand cu o uncie se puteau cumpara 227 de litri. Consideram ca este posibil sa înregistram aceste valori din nou. Consumatorii de bere cu aur in portofoliu ar trebui, prin urmare, sa se astepte la vremuri «spumoase»". Ce sa mai zici? “Noroc!” (mai ales daca ai deja aur in portofoliu si vrei sa marchezi profitul). Dar daca se scumpeste hameiul, mai ies calculelele?

Cand vrei sa demostrezi cu orice pret ca aurul e un activ care bate in serie tot soiul de praguri psihologice si echivalente gastronomice, te raportezi nu doar la bere ci si la ...paine, unt sau lapte. “Daca in 1950 un gram de aur era echivalent cu 0,9 kilograme de unt, 14,3 litri de lapte si 11,1 kilograme de paine, in 2010 puterea de cumparare a urcat la 7,9 kilograme de unt, 56,9 litri de lapte si 26 kilograme de paine”. Ciuda sa va fie brutarilor si bacanilor! Acum, daca as fi realizat si eu analize pentru cititorii de tabloide economice la nivelul anului 2000, putem intoarce la 180 de grade concluziile, punand baza in jurul anului 1980. “Cine investea in slanina cu ceapa in 1980, peste 20 de ani surclasa lejer posesorii de belciuge de aur in nas”-suna bine analiza mea?

Stati asa ca asta nu e tot. Aurul se poate si dedubla. Nu doar ca aurul creste raportat la alte active perisabile, el simultan isi pastreaza pe termen lung valoarea raportat tot la acestea. “Aurul pare sa-si fi pastrat puterea de cumparare calculata in paine pe parcursul ultimilor 2.600 de ani, zice Erste.Dacă pe vremea regelui Nabucodonosor al II-lea, circa 600 i.Hr., valoarea nominala a aurului asigura cumpararea a 350 de paini cu o uncie, in iunie, in Austria, cu o uncie de aur se pot procura aproape 400 de paini”.

Aici analistii Erste s-au cam pripit. Pe vremea lui Nabucodonosor painea era mai valoroasa ca acum, deci comparatia e fortata. Ca presupun ca supusii regelui nu aveau ipoteci de achitat, sala de fitness de platit si factura de mobil de recuperat din urma. Dar asta ar darama concluziile frumoase din raport si e pacat de munca depusa la grafice.

PS: O observatie personala legata de pretul aurului. Aud tot mai des ca “aurul a crescut pentru ca masa monetara s-a dilatat, sunt mai multi bani pe piata deci si aurul trebuia sa recupereze”. Pai, de ce nu creste atunci si pretul painii cu unt? De ce doar aurul reactioneaza la cresterea masei monetare si berea cam sta ca proasta? Ma rog, poate lumea intuieste (sau speculeaza) resetarea sistemului financiar si revenirea la etalonul aur. Asta ar insemna insa falimentul bancilor care au dat credite in ..fiat money pana acum (aaa, inclusiv Erste), plus al deponentilor dar Raiul debitorilor. Cam greu de schimbat insa filozofia factorilor de decizie care au protejat bancile in ultima vreme pana in panzele albe.

De ce veritabilul “guru financiar” e sublim dar cam lipseste cu desavarsire

“Analistul X, care a prezis …, este de parere ca...”, “reputatul economist Y, supranumit....., printre putinii care a avertizat ca…., vede un pret de…”. Va suna cunoscut promovarea predictiilor cu ...“pedigree”? Prognozele reusite din trecut par sa garanteze in ochiii media succesul celor din prezent. Dar daca nu e asa? De fapt, o previziune utilizeaza fotografia la minut a experientei si gradului de informare a autorului. Cum suma experientelor analistului nu e niciodata limitata ci urmeaza sa tot fie intregita intr-o viata iar nivelul de informare asupra unui fenomen e rareori maximal, cam oricine e supus erorii, indiferent de previziunile sale anterioare reusite. Asta pentru ca la situatii diferite, “armamentul” analistului (gradul de informare si corespondenta cu situatii similare traite de acesta) poate varia substantial.

Similar, desi au gresit in trecut, expertii pot gasi in viitor situatii cu o mai buna reflectare in experienta acumulata si pentru care au un nivel de informare superior, deci pot oferi prognoze cu o mai mare acuratete. Concluzia? Tot ce poti spune este ca exista o probabilitate mai mare de reusita pentru analistii deja confirmati in estimari, decat a celor care gresesc frecvent. Doar atat insa. A paria toti bani pe zicerile unor guru financiari se poate dovedi catastrofal cand ti-e lumea mai draga. Ce se poate face in acest caz?

Pai, solutiile banale dintotdeauna. Pastreaza mereu “combustibil” pentru strategii alternative. Nu te buluci cu gloata pentru a profita de “ponturi” sigure.Cu alte cuvinte, diversificare si crestere treptata a gradului de expunere pe anumite active, doar daca piata va confirma filozofia initiala de investitii.

Si daca tot vorbim despre prognoze, doua vorbe in final despre prognoza recenta pe curs a ING de saptamana trecuta (“Estimarea noastră pe termen mediu, de 4,55 lei pe euro, devine realitate foarte rapid"-vezi aici).

1. Daca faci un raport pentru clientii proprii, cum se face ca il preia “intamplator” toata presa?

2. Oare ce pozitie o fi avut banca in piata in momentul in care clientii si apoi toata lumea afla ca euro va ajunge rapid la 4,55 lei? Era oare in expectativa, cu creionul in gura, sau deschisese deja pozitii, asteptand momentul optim pentru marcarea profitului?

Am intrat in Opozitie

I. O Golanie mare n-are nimic superior unui sir de golanii mai mici insirate in timp. Iar daca am de ales doar intre golani, am sa votez ALTERNATIV pana cand apare o forta politica noua, cu o bruma de credibilitate (PP-DD e doar o gluma macabra). Sau vi se pare ca exista o diferenta de substanta intre "ciocu' mic" si "puteti sa va duceti si la mama Curtii Constitutionale"? Aceeasi nesimtiti care se simt pe val...

“Cel mai cinstit Guvern al Romaniei” n-a produs pana cum decat personaje controversate, negare a realitatii (plagiatul lui Ponta) plus o uimitoare amnezie cand vine vorba de repetarea unor decizii indoielnice ale predecesorilor (gazul de sist nu mai este la fel de nociv ca in vremea Guvernului Boc? parca politica de privatizari nu era decat o renuntare condamnabila la resursele putine pe care le mai are tara, nu? ). Ne-am facut de ras in Europa cu a doua suspendare a lui Basescu iar faptul ca activele romanesti isi vor mai reveni dupa trecerea nebuniei cu suspendarea si referendumul nu acopera decat partial neajunsul prejudiciilor de imagine. Am scris de nenumarate ori critic pe acest blog fata de Guvernul Boc si guvernarea PD-L dar la viitoarele alegeri voi vota impotriva USL. Daca singura scuza a USL-ului este ca a repetat “doar” abuzurile portocalii, ce motive am sa-i creditez pe proaspetii raufacatori?

In ceea ce il priveste pe Basescu, m-a calcat pe nervi stilul autoritar al fostului capitan de nava. Basescu are insa in compensatie o oarecare capacitate de autoironie, poate recunoaste ca a gresit sau cel putin a mimat convingator asta. Antonescu in schimb mi se pare dotat cu toate calitatile negative ale lui Basescu-autoritarism dar fara debuseul autoironiei, fanatism fara capacitatatea de a-si recunoaste (vedea?) erorile. Intre un Basescu obosit si un Antonescu hamesit parca il prefer totusi pe primul. Voi vota deci impotriva lui Antonescu la alegerile din toamna alegandu-l pe cel mai bine plasat contracandidat al sau, indiferent cine va fi (probabil MRU).

II. “Planul”. Dar daca totul nu e decat un plan abil? PDL-ul si-a aranjat debarcarea pentru a se revitaliza in Opozitie iar Basescu si-a sicanat adversarii (plagiat Ponta, afisarea “trofeului” Nastase, respingerea uninominalului la CCR) pentru a forta o suspendare/victimizare a sa si a determina in final ca Poporul sa-l rada in noiembrie pe Uzurpator (Antonescu). Un mod inteligent pentru ca grupurile de interese care-l sustin pe marinar (se pot intrezari din rezultatele politicii noastre externe-scutul de la Deveselu, implicarea in Irak si Afganistan, Rosia Montana, etc) sa inlocuiasca un pion (Basescu) cu altul (Ungureanu). De altfel, pentru unii modul in care Basescu a castigat repetat alegerile pe ultima suta de metri, modul cum a intors perceptiile si simpatiile initiale ale publicului pot fi mai greu intelese fara amestecul "flacarii violet".

Acum, ca PDL s-a aparat neconvingator la Motiune si a vazut avantajele intrarii in opozitie in fata riscului aneantizarii dupa alegerile din noiembrie, pot accepta. Dar ca cineva este atat de imaginativ-malefic pentru a concepe "Planul", ca altcineva accepta sa joace totul pe o singura carte (respingerea la referendum n-ar fi o nota buna pentru amorul propriu al Presedintelui) iar altii sunt atat de naivi incat sa intre cu entuziasm in rolurile de figuranti jucand convingator in partiturile imaginate de altii pentu ei, pot digera mai greu. Pur si simplu, imi vine greu sa cred ca unui sistem de forte cu atatea variabile ii poate fi impusa cu atata precizie o rezultanta. De aici si pana la a admite serpilienii lui Lorin Fortuna n-ar fi decat un pas. Dar, chiar si asa-intre niste destepti malefici in slujba unor interese externe/oculte si niste prosti patetici nerabdatori sa slujeasca acelorasi stapani doar pentru a roade in liniste cascavalul proaspat castigat, parca ar fi de preferat primii. Nu de alta, dar in caz de situatie extrema nu risti ca lucrurile sa deraieze incontrolabil cum s-ar putea intampla cu ultimii la volan. Altfel, raman la ideea mea: cat timp nu apare o forta noua si credibila in politica, cu personalitati cu ceva IQ la purtator si nu doar logoree rasuflata, care sa urmareasca in mod real interesul national nu doar s-o clameze retoric, ma voi limita sa votez ALTERNATIV. Asta in speranta ca alternanta putere-opozitie ar putea sa determine o oarecare innoire printre deja osificatele noastre partide mari (desi, dupa ce s-a intamplat in ultima vreme in Romania in acest sens, nu imi fac mari iluzii).

Cum se coteaza instabilitatea politica pe pietele de capital

Desi suna cinic, drepturile omului si statul de drept au un rol secundar in fata raportului pret/profit si a ratelor previzionate de crestere (vezi China). Scaderea performantelor companiilor listate si amenintarile de inflatie pot reduce insa cotatiile bursiere si valutare pe temen mediu. Ca sa revenim la oile noastre din Parlament, cum se va reflecta razboiul civil dintre Putere si Opozitie/Presedinte in preturile activelor romanesti?

Leul a pierdut ieri 0,5% iar bursa peste 2% la nivelul indicilor. E mult, e putin? Rupte de contextul general (bursele europene au scazut la randul lor, valutele regionale s-au depreciat si ele) nu e o scadere neglijabila. Totusi, in ultimele zile BVB performase mai bine decat pietele mari din Europa iar euro/leul (mai sifonat ieri, dar relativ stabil astazi in deschiderea pietei interbancare) a fost multa vreme mai putin volatil decat perechile corespondente din Polonia sau Ungaria. Adaugati la contextul emotional dat ieri de demararea procedurilor de suspendare a Presedintelui puseul de aversiune la risc la nivel european si avem explicatia scaderii un pic mai abrupte a bursei romanesti si leului din 4 iulie. Ramane de vazut daca aceasta tendinta se va mentine saptamana viitoare (astazi si maine probabil ca da) si, pe termen un pic mai lung, dupa incheierea referendumului care sa valideze sau nu suspendarea Presedintelui.

Din punctul meu de vedere, daca din economie nu vin semnale foarte proaste intre timp, pietele financiare din Romania n-au motive sa includa un discount semnificativ mai mare ca pana acum. Investitorii de la bursa nu prea se uita la cine este Presedinte ci la indicatori precum PER, P/BV, divY, etc iar pe pietele valutare gradul de indatorare si perspectivele de crestere ale economiei cantaresc mai greu decat reducerea sau extinderea atributiilor Curtii Constitutionale.

Schimbarea Presedintelui in modul in care se incearca acum este un semnal de atentie dar, cat timp asta nu presupune o schimbare radicala a performantelor din economie, a indicatorilor macro si reperelor de profit pentru companiile de la bursa, in nici un caz nu reprezinta un semnal de fuga in deruta din pietele romanesti. Daca ar fi sa lansez un pariu, cred ca Guvernul va incerca sa inchida ochii investitorilor pe termen scurt accelerand procesele de privatizare promise (pachetele minoritare Romgaz, Transgaz, Nuclearelectrica, etc) si facandu-se ca ploua pe termen mediu cand va mai veni vorba de pericolele exploatarii gazelor de sist si mineritului cu cianuri (sigur, asta dupa alegerile din noiembrie, nimeni nu risca sa piarda voturi inainte).

De urmarit la bursa cotatiile FP (actionariatul strain are o pondere mare aici, si vorbim de un actionariat deosebit de nervos-fonduri de investitii). Actiunile vor fi mult mai volatile ca piata in acest context (ieri FP a scazut cu peste 4% in timp ce indicele BET-FI din care face parte cu mai putin de 3%) si este de asteptat sa scada mai mult decat indicii BVB revenindu-si apoi mai repede cand situatia politica se stabilizeaza. Pe piata valutara, pragul de 4,5 lei/euro va fi de asemenea un reper psihologic. BNR l-a aparat hotarat pana acum si nu ma astept sa-l abandoneze usor.

La ora 10,30 pe piata valutara interbancara se faceau tranzactii la 4,476-4,481 lei/euro iar indicii bursieri aveau scaderi cuprinse intre 0,2-0,7% (cel mai mult pierdea BET-FI din cauza contributiei FP). Leul se deprecia cu 0,09% fata de euro, ca si zlotul iar coroana ceheasca pierdea numai 0,03%. Bursele europene deschisera la randul lor pe rosu, cu scaderi modeste insa (Eurostoxx 50 era la -0,2%).

Suspendarea lui Basescu, o eroare de strategie

USL si-a cucerit procentele din sondaje capitalizand greselile PDL la guvernare si antipatia unui segment al electoratului fata de stilul autoritar, pe alocuri discretionar, al Presedintelui. Foarte repede, dupa ce au renuntat la pozitia critica (propriile erori si ezitari din actul de guvernare sunt tocate acum marunt de presa) sunt gata sa renunte si la cea de “victima”a Cotroceniului (suspendarea a fost demarata). Cum economia nu pare sa-i ajute prea tare, cum vor impiedica pierderea de voturi pana la alegerile din toamna?

Stiu, se invoca repetarea scenariului din 2008: Guvern PDL+PPDD+UDMR+minoritati si ceva fripturisti care nu vor risca sa repete alegerile, cu premier legat cu firul rosu de Cotroceni. Eu nu prea cred asta, nu vad USL coboarand atat de repede in sondaje si nici PDL nu pare pregatit sa recupereze in 4 luni cat a pierdut in 4 ani. Chiar si asa insa, de ce sa nu fie demarata suspendarea in momentul in care devine limpede ca iar este vorba de deturnarea votului popular? Pana sa pice 1-2 guverne “experimentale” iar dizolvarea Parlamentului sa para o amenintare serioasa, se poate demara lejer suspendarea lui Basescu, chiar justificata in acel scenariu.

Asa, cu Basescu victimizat si PDL recastigand electoratul pierdut, postura USL va fi mai putin comoda, cu o forta puternica de opozitie in coaste, in contextul in care economia, repet, nu da deloc o mana de ajutor. Ma rog, poate va fi mai bine pentru noi toti sa existe o forta puternica de opozitie-cu votul uninominal la parlamentare PDL-ul se putea contracta sub 15% iar o suspendarea a Presedintelui, dupa o incercare esuata de a rupe noi UNPR-uri din USL si aliante incropite cu Diaconescu, nu i-ar mai permite marinarului de la Cotroceni decat sa conduca cel mult vaporul din Herestrau.

Vom avea deci un PDL revitalizat (vor recupera o parte din voturile din 2008 victimizandu-se, o parte le poate aduce inapoi Ungureanu cu miscarea sa civica) si un Basescu posibil reevaluat din 2013-2014 (romanul e iertator si iubitor de spectacol, nu degeaba au tot castigat alegerile smecherasii in dauna unora mai onesti dar fara carisma) si gata de o functie..executiva (poate s-o vacanta pana atunci postul de la Transporturi, hah, hah, hah, poate tinteste chiar mai sus). Pana atunci, urmeaza insa o luna de circ. Inca mai avem si ceva paine. Cine se plangea de plictiseala dupa terminarea Campionatului European de Fotbal?

De ce “marile oportunitati” sunt de regula deghizate in “pariuri riscante”. Variatiuni pe tema “vai, ce prost am fost!”

“Cum de am ratat terenul ala cu 20 de euro/mp in 2004?”, “de ce n-am luat actiuni pe minimele din 2009?”, “de ce n-am acceptat postul ala extraordinar cand mi s-a oferit”? Avem cu totii astfel de refrene in minte. Mari ocazii care n-au fost speculate la timp, trenuri pierdute care ne-ar fi dus departe, daca.... Detaliul pe care il scapam din vedere este ca deseori marile oportunitati presupun, cel putin aparent, un pariu riscant. Terenul ce pare ocazia vietii era insa intr-o zona fara utilitati si avea niste probleme juridice (rezolvabile), actiunile in 2009 prezentau riscul “colateral” al unui blocaj interbancar, postul de vis pe care l-ai refuzat venea intial cu un salariu mic si ore suplimentare, etc. Castigatori sunt cei dispusi sa iasa din curentul majoritar de opinie (daca vi se pare un fleac, ganditi-va ce simteati in 2009, cand se vorbea de faliment bancar generalizat si cat de nebuneasca parea ideea de a parasi refugiul cash-ului), sa se imunizeze impotriva contagiunii. Gasiti mai jos 3 sfaturi pentru a realiza mai usor asta..

Ce vreau sa spun? Marile oportunitati din viata apar deseori sub forma unui pariu impotriva ..bunului simt. Sunt foarte multe motive pentru care majoritatea nu le considera oportunitati, ba chiar pariuri riscante (ma rog, cand majoritatea cade de acord ca activul X reprezinta marea oportunitate ne aflam probabil intr-o bula speculativa). Cine are curajul sa iasa din rand, sa gandeasca in afara curentului majoritar de opinie, poate trage lozul castigator (sigur, exista si esecuri spectaculoase-vezi actiuni luate la preturi minuscule la viitoare companii falimentare).

Greseala pe care o facem este sa rupem de contextul emotional pretul la care se afla un anumit activ cu achizitia caruia am cochetat la un moment dat. Tot ce vedem este pretul din trecut, profitul pe care l-am fi obtinut in prezent si epitetele pe care le-am merita afisate pe cartea de vizita. Nu e deloc asa de simplu. Dovada ca repetam deseori greaseala de a fi prea tematori cand curajul se impune, sau de a fi exagerat de exuberanti cand prudenta se recomanda. Mai in gluma, mai in serios, cine n-are deloc experienta in piata de capital cred ca ar avea mai mult de castigat daca ar face exact invers ce-i dicteaza primul impuls (din acest motiv contrarienii par o specie de succes).

De exemplu, se vorbeste de ceva vreme de impactul iesirii Grecie in zona euro, de valul devastator pe care il poate declansa Spania, etc. Daca un eveniment de aceasta factura chiar se produce, secretul nu va fi sa aveti banii pregatiti la timp pentru a face achizitii, ci talentul de a va deconecta de valul de panica ce va cuprinde marea majoritate. Iar sentimentele multimii sunt contagioase, greu te poti sustrage. Presa va dudui de pesimism, analistii vor fi apocaliptici, vecinii, prietenii si rudele va vor condamna, ironiza sau ostraciza daca incercati sa actionati diferit, etc. Dar, daca pariul pe care il faceti impotriva curentului majoritar se va dovedi castigator, vor avea toate motivele sa va invidieze dupa.

In concluzie, n-avem nici o problema in a recunoaste oportunitatile in trecut (“puteam sa iau eu terenul ala la pret de nimc, dar nevasta-mea n-a avut curaj”), in a le imagina in viitor (“ o sa urmeze precis echivalentul lui Lehman Brothers in pietele de capital, poate chiar in 2013”) dar nu reusim deloc sa le identificam in prezent-fie nu le vedem unde sunt de fapt, fie ne repezim unde n-au ce cauta (bulele speculative).

Bine-bine, si ce-i de facut..? Iata 3 sfaturi:

1.Cand presa vuieste desteptul o coteste

In general mass-media exprima foarte bine sentimentele multimii. Analistii care alearga in directia curentului majoritar de opinie sunt cei chemati sa-si dea cu parerea, cei care gandesc altfel sunt marginalizati. Sentimentul dominant, ca si bursa, are insa o evolutie ciclica. Iar cel mai bun semnal ca ciclul este aproape de sfarsit este numarul celor care s-au urcat in trenul pesimismului/optimismului. Cand aproape toti au cumparat, cine va mai cumpara maine? Cand aproape toti au vandut, vine o sa intretina presiunea la vanzare maine?...Ma rog, poate simplific exagerat

2.Nu citi/asculta/crede doar opiniile care iti confirma propriile convingeri

Una dintre greselile pe care multi “destepti” o comit. Confruntarea argumentelor pro si contra este un exercitiu util cand vrei sa iei decizia buna dar tentatia de a te simti “confirmat” e mai puternica. “Daca si Roubini zice asta, iar eu cred la fel, inseamna ca sunt oarecum la fel de destept ca Roubini, nu?”. Ei bine, nu. Specialistii se pot insela la randul lor, chiar daca mai rar decat oamenii simpli, ce consolare ai daca pierzi pe mana lor intr-una din putinele situatii cand au evaluat gresit?

3. Nu te teme de postura de “Gica contra”

Exact efectul de contagiune de care vorbeam mai devreme. Nu e atat de simplu pe cat pare sa te sustragi curentului dominant. Daca nu ma credeti, imaginati-va ridicand semne de intrebare imediat dupa 11 septembrie 2011, “Revolutia” din decembrie, primul razboi din Golf, martie 2009 si achizitia de actiuni, etc. Repet, nu e vorba numai de combaterea bombardamentului media, ci de efortul de ignorare a opiniei aproape generale, de a te “sustrage” mentalului colectiv. Din acest motiv se spune ca rareori iti poti da seama cand te afli intr-o bula speculativa. Nimeni din jurul tau nu crede asta (altfel nici n-ar mai fi bula daca majoritatea n-ar crede ca preturile vor urca in continuare!), e foarte greu sa iti smulgi ochelarii de cal cat timp sunt in mare voga.

Carti si vanitati. Cum se calculeaza dividendele unei investitii in propria biblioteca?

Cu 3 ani si ceva in urma am schimbat resedinta. Inevitabil, a aparut treptat si o mica biblioteca in noua locuinta. La un “recensamant “ superficial, cam 250 de titluri noi achizitionate intre timp. Aproximand la 20 lei pretul mediu per carte, ar rezulta ca am cheltuit cam 5000 lei in 3 ani pentru lectura. E mult, e putin? E putin daca ma raportez la bugetul fumatorului mediu (cam 300 lei/luna, mai bine de 10.000 lei in 3 ani deci, vezi aici). Oi fi insa de 5.000 de lei mai destept, mai cultivat? Greu de spus dar ce ma frapeaza este ca despre multe carti peste care am trecut cu privirea in momentul inventarului nu puteam spune decat “interesanta” ori “insipida”. Retinusem doar impresia dupa lectura, nu si idei pe care sa le pot reproduce. Pentru ca informatia sa fie fixata de memorie, ai nevoie de o amprenta emotionala. Altfel, informatia nuda e perisabila (memoria joaca feste, e plina de spatii albe). Ca sa “capturezi” o informatie ai nevoie fie de un rationament anterior (tii, ia uite, asta e raspunsul pe care il cautam-cartea asta explica limpede ce gandeam eu vag!) fie de o emotie ca suport. In caz contrar, singurul lucru pe care il vei putea spune despre majoritatea cartilor din biblioteca va fi “interesanta”, “plicticoasa”, “seaca”, “indigesta”, etc. Ma rog, pentru un cititor de cursa lunga e poate un risc asumat, pentru cine priveste lectura ca pe-o investitie-este o pierdere neprevazuta. In final, o formula pentru ..dividende culturale.

Cumva, e ca si cu materia predata la scoala. Cat ne mai aducem aminte din informatiile memorate mecanic? Din chimia dintr-a opta si analiza matematica din liceu? Stiu, tabla inmultirii si alfabetul nu le-am uitat, dar tineti cont ca le-am tot exersat zilnic de atunci in viata de zi cu zi. E ca si cu martorii lui Iehova-citeste zilnic Biblia si o sa dai in curand citate la randul tau ca sa-ti intaresti victorios afirmatiile in disputele cu amicii. Ne aducem insa aminte bine de lectiile in care ne-am remarcat, am fost laudati indelung, am luat nota maxima singurii din clasa, am pus intrebarile incuietoare, etc. Ajutate de suportul emotional, informatiile s-au fixat admirabil; memorate mecanic, se vor volatiliza in curand (cati dintre absolventii de Bac la liceu sau posesorii de licenta la facultate ar mai lua note de trecere repetand examenul peste un an, fara sa citeasca nimic intre timp? Din acest motiv e de prerat ca examenul sa evalueze un proiect pentru care cursantul a transpirat, a “suferit” putin pentru a ajunge la concluzii decat un stoc de cunostiinte nedigerate). Ma rog, stiti vorba, majoritatea cartilor nu valoreaza cat o experienta autentica de viata.

Dincolo de utilizarea lor strict utilitara (documentare, reactualizare a cunostiintelor , etc) sau de divertisment (iti umpli timpul in weekend, concediu, metrou), cartile sunt citite si din vanitate. Uneori, aspiri sa bifezi o lista de autori renumiti sperand vag ca iti vor imprumuta oarecum din inteligenta si profunzimea lor, sau macar vei confista niste vorbe cu miez cu care sa-ti uimesti anturajul (evident, fara sa dai sursa). Cel putin un anumit segment din fanii Humanitas spera (cel putin in anii ’90) sa dobandeasca macar o felie din elocinta lui Liiceanu, subtilitatile lui Plesu ori eruditia ostentativa a lui Patapievici. Alteori cauti niste raspunsuri fara sa stii ca vei aprecia ce ti se ofera doar daca le-ai gasit cumva in felul tau. Aici, in a doua categorie, regasim cel mai dezamagit segment de cititori; la polul opus-cititorii de tren: nu-si fac iluzii, nu vor avea deziluzii.

Inainte de ‘89, romanii erau un popor de citori din lipsa de...alternative. Acum, sunt infinit mai multe titluri disponibile dar tirajele au scazut dramatic. Cititorii “de tren” au contra-oferta televiziunii, “cautatorii de raspunsuri” au avut timp pana acum sa se entuziasmeze si sa repudieze de mai multe ori pana s-au blazat iar “vanitosii” sunt tentati si de alte modele, cu un succes mai mare in societate (ce mare branza sa fii intelectual azi? tragi mata de coada pana uiti de foame).

Revenind mea, ce voi face de aici inainte? Bineinteles ca voi mai cumpara carti, o voi face insa mult mai selectiv ca pana acum. Voi cumpara mai putin de pe internet si cu mult mai mare atentie din librarii. Confortul livrarii la domiciliu nu compenseaza neajunsul de a nu putea sa rasfoiesti pe indelete titlul respectiv (asta se intampla uneori si in librarie-ati remarcat cum cartile care se deschid la pasajele interesante au prostul obicei a a pastra grosul pliciticos pentru lecturile de acasa?). Solutia pe care o recomand este sa cumparati carti din...ceainarie. Sunt librarii dotate cu asa ceva (Carturesti, Bastilia), nu ramane decat sa comandati un ceai si sa il beti rasfoind 1-2 ore cartile care v-au facut cu ochiul. O sa cheltuiti 5 lei in plus dar nu aveti nici o scuza daca va treziti acasa ca va plicitisesc cartile ce pareau extraordinare luate din raft.

Asa, acum FORMULA. Cum ce formula, cea cu dividendele. Ce dividend ofera o investitie in propria biblioteca? Se calculeaza asa:

Dividend (hrp)=Profit intelectual/Nr. carti achizitionate,

unde Profitul intelectual este egal cu numarul de idei noi dobandite in urma lecturii, idei reproductibile si la o luna (30 zile) de la prima citire a cartii. Am ales ca unitate de masura pentru dividend, hrp-ul (potriviti dvs initialele in functie de numele propriu care va vine primul in minte....da, si eu la el ma gandeam!)

Cum se pregateste o listare la BVB: S&P ameninta Transgaz cu retrogradarea in preajma lansarii ofertei publice. Suna a discont baban, nu?

Agentia de rating a strans motive vechi pana a ajuns la o retrogradare noua a TGN. Motivele? Incertitudinile din politica de reglementare (Transgaz trebuia sa primeasca de anul trecut o majorare de tarif dar nu se stie cand se va produce asta) si...politica prea generoasa de dividende impusa de stat (tot din 2011, dar pentru toate companiile de stat, care nu sunt insa retrogradate in bloc de S&P ci numai TGN), desi tot agentia recunoaste ca gradul de indatorare al companiei a scazut si va continua sa scada (deci, unde e problema?). Acum, cu perspectiva negativa de rating si cu un SPO gata sa demareze, doar nu va asteptati ca Guvernul sa tina prea mult la pretul din oferta, nu?

Agentia a modificat perspectiva ratingului "BB+" al Transgaz de la "stabila" la "negativa", anticipand ca ar putea cobori din nou in viitorul apropiat calificativul companiei din cauza incertitudinilor privind reglementarea si presiunilor din partea Guvernului pe politica de dividende.

Motivatii:

1."Am inteles ca autoritatea romana de reglementare ia in calcul revizuirea mecanismului actual de stabilire a tarifelor in domeniul transmisiei de gaze pentru a permite Transgaz sa recupereze partial venituri in contul volumelor de gaze pierdute in perioada de reglementare incheiata in iunie 2012. Pe de alta parte, discutiile recente ale Transgaz cu autoritatea indica inrăutatirea perspectivelor de recuperare. In opinia noastra, situatia nu se incadreaza in parametrii de vizibilitate şi predictibilitate a reglementarii constatati anterior",noteaza S&P într-un comunicat.

Interpretare: Transgaz nu a primit o majorare de tarif anul trecut. Nu e o veste prea placuta pentru actionariat, dar sa nu uitam ca vorbim de o companie cu una dintre cele mai mari rate de profitabilitate din industria energetica. Statul a promis ca se rezolva anul asta, dar autoritatea de reglementare nu a intarit promisiunile (dar nici nu le-a infirmat). Nu avem o informatie clara in acest moment ca nu se va produce o majorare a tarifelor si tocmai de aia va retrogradam in prejma SPO-ului (pardon, coincidenta!).

2. S&P considera ca revizuirea politicii salariale de la Transgaz de catre autoritati a fost "prematura".

Interpretare: Anul trecut s-au majorat salariile. Sindicatul care a cerut in justitie sa se aloce un procent mai mare din profit catre salariati a pierdut insa. Agentia a strans ca o furnicuta informatia majorarii salariale acum un an, a lipit-o la cea la fel de veche a amanarii aprobarii majorarii de tarif de catre ANRE, si a dat cu ciomagul ratingului in turloaiele SPO-ului TGN

3. S&P avertizeaza ca situatia financiara a companiei ar putea fi afectata de presiunile si asteptarile din partea Guvernului pentru "dividende semnificative".

Interpetare: Guvernul Boc, in cautare de fonduri, a impus inca din 2011 ca 90% din profitul companiilor cu capital majoritar de stat sa mearga spre fondul de dividende. De ce n-au fost retrogradate imediat toate companiile de stat de catre S&P? Pai, poate pentru ca nu aveau toate oferte publice gata sa demareze si nu aratau la fel de bine ca TGN.

Luati de aici un argument interesant:”S&P anticipeaza ca datoria ajustata a Transgaz va scadea în 2012 şi 2013, de la nivelul de 146,5 milioane lei (32 milioane euro) inregistrat la finele anului trecut. Pe de alta parte, agenţia crede că Transgaz va readuce investitiile la niveluri normale pana în 2014, strategie care, combinata cu plaţile ridicate in contul dividendelor, ar putea conduce la o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung”.

Daca am vorbi de o companie supraindatorata, sa fortezi plecarea profitului spre dividende ar fi o gogomanie. Dar TGN are o datorie de numai 32 milioane euro (capitalizare bursiera de 509 milioane euro, profit net pe 2011 de 84 milioane euro) care in plus o sa mai si scada in 2013 si 2014. E o datorie absolut decenta in ziua de azi, dar nu si pentru S&P care vede “o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung” si asta fara sa ia in calcul proiectul Nabucco, pentru care recunoaste ca sansele de materializare sunt inca reduse.

PS: Era o carte interesanta pe piata la un moment dat, una despre “asasinii economici”. Ati vazut-o pe undeva?

De ce bursa a ajuns o gluma proasta in Romania si ce se (mai) poate face

Sa fim onesti, n-avem bursa pentru ca nici economie nu prea mai avem (dinozaurii lui Ceausescu sunt fier vechi, acum consumam preponderent din import) iar putinul care a ramas e interesat in mica masura de transparenta si evaluarile bursei (va imaginati abonatii pe viata la contractele cu statul trepindand la ideea listarii?). In plus, nici spiritul antreprenorial nu ne da afara din casa iar amintirea unor scheme Ponzi vechi (“multiplicam banii de 8 ori” sau “dormi linistit”), spargerea bulelor noi (“BET-FI 100.000), deciziile de management neinspirate (singura campanie de promovare a bursei a fost lansata cu surle si trambite in...2008) si comisioanele umflate ale brokerilor au sufocat in scutece bruma de retail din piata de capital. Se mai poate face ceva cu BVB sau emigram la Varsovia impreuna cu Frankie Templeton si FP-ul?

Poti sa ai bursa dinamica fara economie viguroasa in spate? Nu prea. Spuneti in 10 secunde 10 mari companii private care, odata listate, ar inviora tranzactiile lesinate ale BVB.Bine, hai in 30. Nu fiti suparati, daca intrebi brokerii marile sperante se leaga tot de companiile de stat-Hidro, Romgaz, Nuclearelectrica. FP-ul a mai salvat ceva altfel noua conducere a bursei ar fi avut drept unica responsabilitate stingerea luminii la ora 17 (dorinta unei duble listari din partea administratorului Templeton spune insa multe).

Pentru cine nu stie, bursa reprezinta o parghie de finantare ieftina si o trambulina media. Iei bani fara costuri de la cei care vor sa-ti intre in actionariat si ai promovare gratuita in vitrina bursei pana pune ochii pe tine vreun fond sau o companie mai mare care sa te preia la un multiplu al profitului generos. Suna bine in practica dar pe cine sa intereseze asta in Romania? Companiile de stat care sunt capusate pana la refuz? Firmele abonate la contractele cu statul sa accepte transparenta? De ce ar face-o, sa-i vina DNA-ului idei? Sa nu uitam apoi ca suntem o economie unde cererea se bazeaza pe importuri. Daca pana si legumele din piete vin din Turcia si Grecia iar principala preocupare a autoritatilor este ca nu cumva sa creasca euro (da-i naibii de exportatatori!) ce sperante sa ai ca economia iti va furniza carne proaspata pentru bursa?

Vorbim deci de o slabiciune naturala a ofertei, dar nici la capitolul mentalitate nu stam pe roze. Nu poti fi mirat nici de subtirimea micilor antreprenori locali ori a afacerilor gata de listare (o sectiune a start-up-urilor la BVB? da, da, cu marmote poate) cand poporul roman a pierdut in ultimii 20-30 de ani mare parte din fractiunile care dadeau dinamism (evreii, mai nou“capsunarii”) si rigoare (sasii) mediului de business.

Si daca asta nu era destul, am avut si falimente rasunatoare la inceputul anilor ’90 si o prabusire a economiei care au spoliat prima generatie de “investitori” urmate de spargerea bulelor din piata imobiliara si de capital din 2007 si o noua cadere a economiei care au pus pe fuga si urmatoarea generatie de investitori. Plus o conducere a bursei care a visat cai verzi pe pereti in mare parte din timp pana a pierdut contactul cu realitatea (singura campanie de promovare a venit exact in momentul cand se bateau minime dupa minime-in 2008 ) si un CNVM abulic, care se invioreaza doar in ziua de chenzina. Bun, si ce facem de aici?

1.Vizibilitate si incisivitate

Daca seful BNR are parghia declaratiilor de ce n-ar avea si seful BVB (sau unul dintre vectorii de imagine alesi in acest scop) instrumentele sale? Sigur, impactul e mult redus, dar daca te limitezi sa taci intr-un colt inghitind in sec ce ai obtinut? In toate dezbaterile despre viitorul mediului de afaceri, fiscalitate, macro si microeconomie de ce nu vad 1-2-3 din lupii tineri ai BVB-ului spunand lucruri cu miez? Doar Misu Negritoiu isi poate da cu parerea despre curs? Sau oamenii bursei exceleaza doar in jargonul pasaresco-financiar care te face sa casti dupa primele 30 de secunde? Unde sunt editorialistii din BVB care sa scrie pe o tema sau alta cand evenimentele o cer? Am vazut prin ZF dandu-si cu parerea bancheri, oameni de afaceri, investitori. Vectorii de imagine ai bursei sunt sublimi dar cam lipsesc cu desavarsire de peste tot.

N-am remarcat intalniri relaxate cu presa si furnizorii de continut independenti din on-line (bloggeri) la initiativa BVB (cel putin pe mine nu m-au chemat desi nu mananc mult si nu faceam paguba ireparabila institutiei). Un suc, niste fursecuri, camasi fara cravata, pretext pentru a genera pe tava niste continut ziaristului disperat ca n-are cum umple pagina maine si promovare gratis institutiei bursei. O fi dificil? Da un cont de Facebook bine intretinut cat de greu de facut o fi? O fi scump sa angajezi 1-2 “agenti de influenta” care sa vorbeasca la reuniuni de afaceri, emisiuni TV, sa-si dea cu parerea pe forumuri despre avantajele bursei si viata colorata de acolo? O sponsorizare de titlu economic la un targ de carte, o fereastra video pe site-ul BVB in care niste personaje cu notorietate in societate sa povesteasca experientele lor deosebite pe piata de capital-cat au pierdut cand erau siguri ca vor castiga, ce au invatat din asta, etc-ma rog, povesti de “culoare”?

Inteleg ca nu e vremea IPO-urilor acum dar statul are nevoie de bani si mai multa disciplina in bugetele companiilor sale, corect? N-am prea vazut fruntasii bursei sa sara in sus cand mare parte dintre listarile promise pentru 2012 tind sa se amane spre Pastele Cailor. Eu ma asteptam ca macar intermediarii selectati la Transgaz si Romgaz care trebuiau sa aiba deja IPO-ul pe masa sa vina cu declaratii, sa-si franga mainile, sa se victimizeze, sa faca galagie asurzitoare intr-un cuvant. Avem in schimb o tacere politicoasa de parca ar astepta si ei majorarile de pensii dinspre Guvernul Ponta si nu risca sa-l supere.

La un moment dat existau niste road-show-uri de promovare a bursei pentru companiile private din provincie. Am asistat parca la unul, nu mai stiu exact la care, ca era sa adorm in sala. Asa se atrag emitentii potentiali, precum clientii de network marketing? 1-2 oameni de vanzari destupati, recompensati cu comision gras la orice listare materializata si care sa stie pe de rost abc-ul si avantajele bursei n-ar fi mai eficienti decat un set de reuniuni obosite gen “trofeul calitatii”?

2. Cum iti cresti retailul asa il ai

Bun, nu te ajuta economia, mentalitatea publicului, n-ai noroc in viata si trebuie sa gestionezi o bursa costeliva. Ce facem, mergem sa ne imbatam sa uitam de asta? Intercapital organiza la un moment dat niste conferinte pentru clienti foarte misto (am asistat la una cu Mukul Pal de la Cluj). Bursa putea sa mi-i aduca pe Jim Rogers, Soros, Stiglitz, Roubini. Ok, n-ai bani, esti orfan, nu poti plati integral..oamenii astia au fost adusi insa de altii in Romania, au tinut conferinte, puteau fi deturnati pentru 15 minute prin Armeneasca daca se tinea cineva de asta din timp. Costa o avere? Eu ca potential investitor m-as fi dus cu placere la conferinta sau as fi urmarit atent relatari de la un astfel de eveniment. Ei, dar cine s-o faca, cine sa alerge, cine sa se zbata, nu vezi ce situatie, ce canicula, ce economie, si drobul de sare sta sa cada, si bietul Simion e expus fara stop-loss, of-of, mai-mai.

Apoi, cat de greu ar fi sa incerci sa interactionezi direct cu putinii membri ai comunitatii investitorilor (blog, un forum)? Sa trezesti interesul incepatorilor cu niste jocuri de investitii amuzante pe o pagina speciala a BVB si premii in carti sau chiar in actiuni (premii simbolice, sa zicem 1.000 de SIF-uri pentru castigatorii de etapa)?

Ma rog, ar mai fi multe de spus aici, dar las asta pe seama unui viitor articol.

Ce se intampla cu deponentii si debitorii bancilor grecesti din Romania in cazul |”Grexitului”?

Teoretic, lucrurile sunt simple si linistitoare. Banca-punte, institutie creata de BNR, se suprapune coregrafic peste bancile cu probleme, le intra in casa (va opera din aceleasi sedii) si deruleaza aceleasi operatiuni putand sa transfere o parte dintre depozitele clientilor la alte institutii “sigure”sau sa se imprumute de la Ministerul Finantelor la nevoie (cereri precipitate de retragere). Practic,azi la ghiseu te conversezi cu Ionescu, Popescu, Georgescu de la Piraeus, Alpha, Bancpost, etc, maine te trezesti ca iti zambesc linistitor Georgescu, Popescu, Ionescu de la banca punte. Chiar asa de simplu sa fie?

Cum banca-punte nu poate intra in faliment, toata lumea e invitata sa doarma linistita, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (actionar unic al bancii) vegheaza la preluarea activelor si pasivelor bancilor cu probleme urmand ca peste maxim 2 ani (perioada de functionare a bancii-punte) acesta sa vanda noua entitate unui investitor privat. Cum FGDSB nu acopera cu fondurile pentru despagubiri decat un faliment mic spre mediu din sistemul bancar, la nevoie Ministerul Finantelor poate imprumuta Fondul pentru a face fata primelor valuri de cereri de retragere. La si mai mare nevoie, Catalin Radu Tanase poate relua reportajul celebru din anul 2000, cand vajnicul angajat al Pro TV-ului filma de la BCR cu un munte de bani in spate si mesajul implicit “avem sa dam la toata lumea, nu va panicati”( in acel moment aparuse zvonul ca FNI-ul proaspat decedat avea bani la BCR si toata lumea se repezea sa retraga depozitele din BCR sa nu se poticneasca si institutia in cauza-in mentalul colectiv erau inca proaspete falimentele Bancii Religiilor, Bancoop, Albina, Credit Bank, etc).

Intrebarea de 100 de puncte este ce se va intampla daca cererile de retragere nu tin cont de semnalele linistitoare emise de autoritati, pe fondul unei panici generalizate in Europa (in prezent se poarta retragerea depozitelor din banci si in Spania nu doar in Grecia)? Ministerul Finantelor poate ruga BNR sa emita de urgenta niste titluri de stat pentru a face fata cererilor de retragere, ce te faci insa daca acestea sunt atat de consistente incat iti arunca deficitul in aer? La ce dobanzi se va refinanta ulterior Romania pentru a acoperi elegant cu presul sumele retrase de bancile grecesti transformate in cochilii goale de bancile mama?

Sa nu ne iluzionam ca sumele obtinute din vanzarea bancii-punte cu bilantul curatat vor acoperi alocarile de bani publici. Ganditi-va la rata mare de credite cu probleme si la procentele vehiculate la vanzarea acestora catre recuperatori (20-30% din valoarea unui astfel de imprumut). Ca sa nu mai pomenim de evolutiile cursului de schimb in eventualitatea deraparii parametrilor “macro” dupa o astfel de operatiune de salvare, fapt ce va inmulti creditele cu probleme.

Una peste alta, cine are de dat inapoi bani bancilor grecesti are motive sa fie optimist daca acestea dispar din peisaj. Cine a avut de a face cu institutiile care au preluat credite de la banci, stie ca exista spatiu mai mare de negociere si chiar ceva facilitati avand in vedere discounturile practicate la preluare. Cine are depozite...hm, hm...chiar vi se pare ca va imbogatiti cu un 1-2% in plus la dobanda? Chiar si intr-un deznodamant fericit, stresul nu-l puneti la socoteala?

Cum se va sfarsi criza euro si care este momentul optim pentru a cumpara actiuni, valute “abandonate” si alte acareturi

Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.

Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.

Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade moneda cu 50%, iti scade nivelul de trai, cresc delicventa, somajul, scad prestatiile sociale, etc”) iar Spania & Co vor fi salvate pentru ca nimeni nu-si permite sa renunte la piete de o asemenea marime (ca sa nu mai zic ca o iesire a flancului sudic in blocul euro ar obliga comunitarii din nord sa-si reconstruiasca de le zero sistemele bancare, iar aici implicatiile sunt imense nu doar mia de miliarde estimate in cazul plecarii Greciei).

Sigur, contribuabilul neamt nu va accepta usor sa plateasca dobanzi mai mari pentru altii. N-o sa aibe insa incotro daca alternativa este somajul (cu drahma, pesetas, lira italiana proasptat devalorizate exporti mai putin cand produci in marci, nu?).

Bancile nu mai tranzactioneaza intre ele. Deja-vu?

Va amintiti cum au decurs ostilitatile in pietele de capital dupa falimentul Lehman? Banci ingrozite, refuzand sa tranzactioneze intre ele de teama ca isi pot bloca banii, deponenti repezindu-se sa retraga depozitele, fonduri mutuale asaltate de investitori pentru rascumparari si lichidand in graba portofolii, burse in picaj, etc. Cam asta s-ar putea intampla dupa iesirea Greciei din zona euro si pariurilor impotriva bondurilor spaniole, italiene, etc. Sigur, nu imediat. Dupa valul recent de scaderi ar trebui ca pietele sa isi traga putin sufletul, n-ar fi exclus ca in Grecia coalitia pro-austeritate sa revina la limita la putere. Scenariul de care vorbeam mai sus se poate materializa spre finalul lui 2012 sau poate in 2013. Va fi insa un moment in care nimeni nu va dori sa mai auda de actiuni, active riscante, cand bancile si deponentii vor tremura. Ma rog, echivalentul lui martie 2009. Poate pastrati niste cash la indemana atunci si o mentalitate de contrarian autentic. Desi acum 4 ani se vorbea de oportunitati care nu apar decat odata la o generatie, sansa poate surade din nou celor cu nervii tari.

PS: Evident, daca scenariul de mai sus incepe sa devina prea popular, va trebui sa ne gandim la altceva.

Ce pleasca vor primi grecii pentru a vota “cum trebuie” in iunie?

Deja apar declaratii (“vom face totul”) la cel mai inalt nivel in directia mentinerii Greciei cu “orice pret” in uniunea monetara. Semn ca pomenile electorale vor curge inainte de noua runda de alegeri si nu din partea “iresponsabililor” care au guvernat pana acum tara ci din partea euro-responsabililor cu austeritatea grecilor. Gasiti mai jos o lista de posibile masuri populisto-europene pentru reambalarea “salvarii” euro:

1.Stergerea partiala sau totala a datoriilor

Grecii vor fi pusi sa promita ca nu vor mai mistifica ever rapoartele macro, ca vor fi mai responsabili, bla-bla. Dezavantajul major: cum sa le ceri spaniolilor, italienilor, portughezilor sa tina deficitele sub control si sa mestece mai departe broasca austeritatii cata vreme grecilor li se trece totul cu vederea?

2. Restructurarea datoriei 2.0

O parte din creditorii privati au inghitit galusca asta, de ce n-ar incerca si BCE/FMI sa guste din ea? Sigur, in scopul nobil al mentinerii zonei euro, a macro-stabilitatii, etc. Se pot inventa multe argumente in jargonul pasaresco-financiar pentru a explica ca nu te joci de grexitul cand ai expunere medie de 3% din PIB-ul comunitar.

3. Datoria ramane, stergem doar dobanzile

Pentru fetele de pension din institutiile financiare care s-ar infiora restructurand sau stergand datoriile grecesti, avem varianta stergerii dobanzilor mentinand principalul. Convenim: cat timp grecii nu au crestere economica nu platesc dobanzi la datorii, cat timp PIB-ul continua sa le scada nu platesc nici fractiuni din principal. Nu suna rau, nu?

4. Algoritm de ascundere a pierderilor sub pres

Ce ne supara cel mai tare daca Grecia da faliment sau daca iese din zona euro? Ca bancile care au expuneri pe Grecia vor trebui sa ia in brate ditamai pierderile generand inca un val de panica in euro-zone si injectii masive de capital pentru calmarea pietelor. Pai, nu mai bine inventam un algoritm nou de calcul a valorii activelor grecesti detinute de respectivele banci, algoritm care sa mentina la valoarea nominala respectivele active chiar daca euro e inlocuit cu drahma la Atena (ma rog, sau orice valoare-cea de achiztie de pilda-in afara celei de piata care va ajunge repede aproape de zero)?

Inca o idee in final. Pietele de actiuni si euro-dolarul au fost supra-vandute in ultima vreme si e nevoie de o corectie in sens invers. Vor navali deci stirile optimiste in curand. Poate vor reusi sa ne iluzioneze partial ca lucrurile au fost aranjate (in definitiv e an electoral inca) si vor urma luni de calm si cresteri de cotatii bursiere. Problemele raman insa si vor rabufni din nou. O criza a supraindatorarii nu se poate rezolva decat prin falimentul creditorului/debitorului (deflatie) sau prin cel al banilor (inflatie). Cat timp nu avem nici una nici alta ne miscam in cerc.

Grecia: mare drama, mica drahma. Cel mai pesimist scenariu: eurozone, piete financiare, leu

Grecia a luat-o pe drumul alegerilor anticipate. Cele mai mari sanse pentru a configura o noua majoritate le au partidele anti-austeritate si pana la urma anti-UE. Criza supraindatorarii tarii isi gaseste una dintre cele doua rezolvari posibile: cu falimentul refuzat Grecia se pregateste sa-si falimenteze moneda revenind la o ‘ultraperformanta” drahma si, previzibil, la inflatie. Care vor fi efectele pe pietele financiare si nu numai?

1. Modelul austeritatii, tinut cu dintii de Germania, va fi abandonat.
2. Dupa o prabusire agresiva a pretului activelor (si nu doar financiare) teama de inflatie va grabi refugiul banilor din banci spre active-forte: aur/petrol/marfuri in general.
3. Dolarul va creste accelerat fata de euro, la fel francul. In final euro va supravietui totusi, dar fara componenta spaniola, portugheza, poate si italiana.Leul? Se va deprecia cum a inceput deja, chiar si fata de euro (n-ar strica deci sa aveti ceva dolari economisiti, sau lei proaspat convertiti). Investitiile straine sunt sublime dar lipsesc deja cu desavarsite, remiteri tot mai subtiri, exporturile depind de starea economiei in zona euro, in schimb toti vor bunuri din import cumparate cu euro-cum naiba sa o duca bine leul, Romania avand intamplator un varf de plati in contul datoriei externe in 2013-2014? Sa le luam acum pe rand.

Grecia a incercat sa se ajusteze la recomandarile UE (de fapt in fata pumnilor batuti in masa de Germania), nu a privatizat cine stie ce (aici merita felicitati, oare cu ce ar mai fi ramas Romania daca eram in locul lor?) si are o scadere a PIB de 20% in ultimii 4 ani. Solutia UE? Si mai multa datorie si mai multa austeritate. In fond, euro-birocratii au si ei ei dreptatea lor. Obliga Grecia la austeritate din 2 motive. In primul rand, pentru a-si proteja bancile (multe sunt expuse pe Grecia, cele neexpuse sunt legate de cele expuse prin tot felul de produse mai mult sau mai putin toxice, etc). Or, daca bancile europene intra iarasi la carantina, cine mai cumpara obligatiunile porcusorilor? (Schema era pana acum asa: BCE oferea bancilor finantari nelimitate la dobanda modica de 1%, bancile plasau apoi banii cu 3-6%, pentru spanioli mai mult, pentru nemti mai putini, si toata lumea parea multumita). In al doilea rand, desi stiu ca imprumutand Grecia nu cumpara decat timp, europenii incearca pe cealalta parte sa si castige ceva: o parte din activele grecesti care trebuie vandute repede si ieftin pentru “echilibrarea” bugetului, finantarea deficitelor, etc-ma rog, cunoasteti, discursul FMI.

Iesirea Greciei din euro-zone sau doar refuzul planurilor de austeritate de catre noua majoritate guvernamentala va forta Europa sa modifice strategia Germaniei. Mai putina austeritate deci, mai multa inflatie. Altfel, modelul spaniol/portughez/ italian poate urma celui grecesc. Sigur, Germania are de pierdut-va vinde mai putin daca inflatia lor e inferioara mediei europene- dar cat va asteptati sa isi impuna si Germania punctul de vedere, cata vreme duetul Merkozi a devenit istorie?

Cum vor evolua pietele financiare? Destul de asemanator momentului post-Lehman. Prabusire agresiva (banci insolvente, economii nesigure, dispare euro, bu-hu-hu!) si apoi cresteri spectaculoase avand in vedere baza de pornire (vine inflatia, protejati-va economiile personale, luati dolari, luati franci sau mai bine active forte-aur, marfuri, actiuni defensive). Cine are oua (ma gandesc evident la posesorii de ferme din Cornu si nu numai) ar putea face un ban frumos luand aproape de minime niste actiuni/active valoroase.

Ce va face leul? Pai ce sa faca saracul? Varf de plati apropiat, investitii straine lipsa, val de retrageri (ma intreb ce-or face bancile grecesti cu activele din Romania daca se revine la drahma?), un servicu al datoriei externe tot mai greu de suportat si..bani mai multi de salarii si pensii. Ce optiuni are leul? Sa se intareasca? BNR o sa traga de-acum in piata tot mai mult cu declaratii si tot mai putin cu milioane de euro pentru a calma cursul. Unde ajunge euro/leul? Dar ce, ma credeti Carmen Hara? Depinde de aplitudinea panicii viiitoare, de potentiala contagiune Grecia-Spania, etc.Cum am mai tot scris pe aici, diversificarea e inca o optiune (lei contra dolari/franci) desi temporar cursul euro/leu poate lua o pauza de respiratie. Altfel, mare grija si de unde/cum luati valuta, bancile romanesti sunt hapsane si la sume mici va taxeaza din start la cumparare cu 2-3% in plus fata de cursul oficial.