Gandirea circulara

Se spune ca cele mai reusite povesti de dragoste, cele care supravietuiesc in timp, se bazeaza tocmai pe abilitatile partenerilor de a-si lasa suficient spatiu de respiratie, de a nu sta agatati permanent unul de gatul altuia. Altfel, dragostea ajunge sa oboseasca, cele doua personalitati care ar fi putut pendula inteligent intr-o miscare ciclica de dute-vino, apropiindu-se si departandu-se periodic vor acumula atata tensiune din apropierea lor prelungita incat urmatoarea despartire va fi agresiva, posibil permanenta. Teoria ciclurilor a fost confirmata in economie, cu perioade de crestere si recesiune, burse (boom/bust), etc. Martin Armstrong are o teorie interesanta privind ciclurile civilizatiilor. Asta ca sa nu mai pomenim de exemplele evidente precum respiratia, mareele, anotimpurile si-de ce nu-moarte/viata. Orice fenomen important din sfera socialului ar putea fi disecat in cicluri cu durata de la cateva zile la cateva sute de ani. O privire mai atenta in jur ne-ar putea scuti deci de reactii ori decizii care sa ne afecteze viata (vezi victimele bulelor creditului, burselor, pietelor de marfuri, s.a). Unde ne aflam acum in ciclurile ample?

Nu am dubii ca asistam la declinul civilizatiei occidentale si ca stafeta dezvoltarii va reveni Orientului, China si India recuperand decalajele in cateva generatii. Economia bazata pe consum si exploatarea agresiva a resurselor trebuie sa lase locul altei filozofii. Evolutia fireasca, pe masura ce combustibilii fosili se apropie de sfarsit ar trebui sa fie spre dezurbanizare si coagularea de mici comunitati care sa se autosustina. In ultima suta de ani de la 1 miliard de indivizi umanitatea a ajuns la aproape 7. E clar ca nu se poate continua in ritmul asta, o reprezentare pe grafic arata o crestere exponentiala. Or, nimic nu poate evolua asa a la long. Sa speram ca sporul natural se va reduce ca efect al unei politici de planificare familiala si stimulente /penalitati si a cresterii nivelului general de viata (saracii fac multi copii).

In ciclurile “scurte” avem o revenire a economiilor si burselor, efect al programelor de stimulare si taierii costurilor de catre companii (fapt ce a salvat…PER-urile). Somajul ramane ridicat, gradele de indatorare publica mari, dupa ce au fost salvate multe state pregatesc programe ample de austeritate. Ce poate iesi bun de aici? Continuare a cresterii sau revenirea recesiunii, o noua apreciere sau corectie pentru piete? Romania are si ea ciclurile ei. Dupa 8 ani exuberanti (2000-2008), nu cred ca scapam strangand cureaua doar in 2009-2010. Sa nu uitam ca din 2012 trebuie returnati banii FMI iar o refinantare de pe piata libera s-ar putea dovedi extrem de costisitoare in acel moment daca porcusorii europeni se vor simti rau peste 2 ani.