De ce “marile oportunitati” sunt de regula deghizate in “pariuri riscante”. Variatiuni pe tema “vai, ce prost am fost!”

“Cum de am ratat terenul ala cu 20 de euro/mp in 2004?”, “de ce n-am luat actiuni pe minimele din 2009?”, “de ce n-am acceptat postul ala extraordinar cand mi s-a oferit”? Avem cu totii astfel de refrene in minte. Mari ocazii care n-au fost speculate la timp, trenuri pierdute care ne-ar fi dus departe, daca.... Detaliul pe care il scapam din vedere este ca deseori marile oportunitati presupun, cel putin aparent, un pariu riscant. Terenul ce pare ocazia vietii era insa intr-o zona fara utilitati si avea niste probleme juridice (rezolvabile), actiunile in 2009 prezentau riscul “colateral” al unui blocaj interbancar, postul de vis pe care l-ai refuzat venea intial cu un salariu mic si ore suplimentare, etc. Castigatori sunt cei dispusi sa iasa din curentul majoritar de opinie (daca vi se pare un fleac, ganditi-va ce simteati in 2009, cand se vorbea de faliment bancar generalizat si cat de nebuneasca parea ideea de a parasi refugiul cash-ului), sa se imunizeze impotriva contagiunii. Gasiti mai jos 3 sfaturi pentru a realiza mai usor asta..

Ce vreau sa spun? Marile oportunitati din viata apar deseori sub forma unui pariu impotriva ..bunului simt. Sunt foarte multe motive pentru care majoritatea nu le considera oportunitati, ba chiar pariuri riscante (ma rog, cand majoritatea cade de acord ca activul X reprezinta marea oportunitate ne aflam probabil intr-o bula speculativa). Cine are curajul sa iasa din rand, sa gandeasca in afara curentului majoritar de opinie, poate trage lozul castigator (sigur, exista si esecuri spectaculoase-vezi actiuni luate la preturi minuscule la viitoare companii falimentare).

Greseala pe care o facem este sa rupem de contextul emotional pretul la care se afla un anumit activ cu achizitia caruia am cochetat la un moment dat. Tot ce vedem este pretul din trecut, profitul pe care l-am fi obtinut in prezent si epitetele pe care le-am merita afisate pe cartea de vizita. Nu e deloc asa de simplu. Dovada ca repetam deseori greaseala de a fi prea tematori cand curajul se impune, sau de a fi exagerat de exuberanti cand prudenta se recomanda. Mai in gluma, mai in serios, cine n-are deloc experienta in piata de capital cred ca ar avea mai mult de castigat daca ar face exact invers ce-i dicteaza primul impuls (din acest motiv contrarienii par o specie de succes).

De exemplu, se vorbeste de ceva vreme de impactul iesirii Grecie in zona euro, de valul devastator pe care il poate declansa Spania, etc. Daca un eveniment de aceasta factura chiar se produce, secretul nu va fi sa aveti banii pregatiti la timp pentru a face achizitii, ci talentul de a va deconecta de valul de panica ce va cuprinde marea majoritate. Iar sentimentele multimii sunt contagioase, greu te poti sustrage. Presa va dudui de pesimism, analistii vor fi apocaliptici, vecinii, prietenii si rudele va vor condamna, ironiza sau ostraciza daca incercati sa actionati diferit, etc. Dar, daca pariul pe care il faceti impotriva curentului majoritar se va dovedi castigator, vor avea toate motivele sa va invidieze dupa.

In concluzie, n-avem nici o problema in a recunoaste oportunitatile in trecut (“puteam sa iau eu terenul ala la pret de nimc, dar nevasta-mea n-a avut curaj”), in a le imagina in viitor (“ o sa urmeze precis echivalentul lui Lehman Brothers in pietele de capital, poate chiar in 2013”) dar nu reusim deloc sa le identificam in prezent-fie nu le vedem unde sunt de fapt, fie ne repezim unde n-au ce cauta (bulele speculative).

Bine-bine, si ce-i de facut..? Iata 3 sfaturi:

1.Cand presa vuieste desteptul o coteste

In general mass-media exprima foarte bine sentimentele multimii. Analistii care alearga in directia curentului majoritar de opinie sunt cei chemati sa-si dea cu parerea, cei care gandesc altfel sunt marginalizati. Sentimentul dominant, ca si bursa, are insa o evolutie ciclica. Iar cel mai bun semnal ca ciclul este aproape de sfarsit este numarul celor care s-au urcat in trenul pesimismului/optimismului. Cand aproape toti au cumparat, cine va mai cumpara maine? Cand aproape toti au vandut, vine o sa intretina presiunea la vanzare maine?...Ma rog, poate simplific exagerat

2.Nu citi/asculta/crede doar opiniile care iti confirma propriile convingeri

Una dintre greselile pe care multi “destepti” o comit. Confruntarea argumentelor pro si contra este un exercitiu util cand vrei sa iei decizia buna dar tentatia de a te simti “confirmat” e mai puternica. “Daca si Roubini zice asta, iar eu cred la fel, inseamna ca sunt oarecum la fel de destept ca Roubini, nu?”. Ei bine, nu. Specialistii se pot insela la randul lor, chiar daca mai rar decat oamenii simpli, ce consolare ai daca pierzi pe mana lor intr-una din putinele situatii cand au evaluat gresit?

3. Nu te teme de postura de “Gica contra”

Exact efectul de contagiune de care vorbeam mai devreme. Nu e atat de simplu pe cat pare sa te sustragi curentului dominant. Daca nu ma credeti, imaginati-va ridicand semne de intrebare imediat dupa 11 septembrie 2011, “Revolutia” din decembrie, primul razboi din Golf, martie 2009 si achizitia de actiuni, etc. Repet, nu e vorba numai de combaterea bombardamentului media, ci de efortul de ignorare a opiniei aproape generale, de a te “sustrage” mentalului colectiv. Din acest motiv se spune ca rareori iti poti da seama cand te afli intr-o bula speculativa. Nimeni din jurul tau nu crede asta (altfel nici n-ar mai fi bula daca majoritatea n-ar crede ca preturile vor urca in continuare!), e foarte greu sa iti smulgi ochelarii de cal cat timp sunt in mare voga.

Carti si vanitati. Cum se calculeaza dividendele unei investitii in propria biblioteca?

Cu 3 ani si ceva in urma am schimbat resedinta. Inevitabil, a aparut treptat si o mica biblioteca in noua locuinta. La un “recensamant “ superficial, cam 250 de titluri noi achizitionate intre timp. Aproximand la 20 lei pretul mediu per carte, ar rezulta ca am cheltuit cam 5000 lei in 3 ani pentru lectura. E mult, e putin? E putin daca ma raportez la bugetul fumatorului mediu (cam 300 lei/luna, mai bine de 10.000 lei in 3 ani deci, vezi aici). Oi fi insa de 5.000 de lei mai destept, mai cultivat? Greu de spus dar ce ma frapeaza este ca despre multe carti peste care am trecut cu privirea in momentul inventarului nu puteam spune decat “interesanta” ori “insipida”. Retinusem doar impresia dupa lectura, nu si idei pe care sa le pot reproduce. Pentru ca informatia sa fie fixata de memorie, ai nevoie de o amprenta emotionala. Altfel, informatia nuda e perisabila (memoria joaca feste, e plina de spatii albe). Ca sa “capturezi” o informatie ai nevoie fie de un rationament anterior (tii, ia uite, asta e raspunsul pe care il cautam-cartea asta explica limpede ce gandeam eu vag!) fie de o emotie ca suport. In caz contrar, singurul lucru pe care il vei putea spune despre majoritatea cartilor din biblioteca va fi “interesanta”, “plicticoasa”, “seaca”, “indigesta”, etc. Ma rog, pentru un cititor de cursa lunga e poate un risc asumat, pentru cine priveste lectura ca pe-o investitie-este o pierdere neprevazuta. In final, o formula pentru ..dividende culturale.

Cumva, e ca si cu materia predata la scoala. Cat ne mai aducem aminte din informatiile memorate mecanic? Din chimia dintr-a opta si analiza matematica din liceu? Stiu, tabla inmultirii si alfabetul nu le-am uitat, dar tineti cont ca le-am tot exersat zilnic de atunci in viata de zi cu zi. E ca si cu martorii lui Iehova-citeste zilnic Biblia si o sa dai in curand citate la randul tau ca sa-ti intaresti victorios afirmatiile in disputele cu amicii. Ne aducem insa aminte bine de lectiile in care ne-am remarcat, am fost laudati indelung, am luat nota maxima singurii din clasa, am pus intrebarile incuietoare, etc. Ajutate de suportul emotional, informatiile s-au fixat admirabil; memorate mecanic, se vor volatiliza in curand (cati dintre absolventii de Bac la liceu sau posesorii de licenta la facultate ar mai lua note de trecere repetand examenul peste un an, fara sa citeasca nimic intre timp? Din acest motiv e de prerat ca examenul sa evalueze un proiect pentru care cursantul a transpirat, a “suferit” putin pentru a ajunge la concluzii decat un stoc de cunostiinte nedigerate). Ma rog, stiti vorba, majoritatea cartilor nu valoreaza cat o experienta autentica de viata.

Dincolo de utilizarea lor strict utilitara (documentare, reactualizare a cunostiintelor , etc) sau de divertisment (iti umpli timpul in weekend, concediu, metrou), cartile sunt citite si din vanitate. Uneori, aspiri sa bifezi o lista de autori renumiti sperand vag ca iti vor imprumuta oarecum din inteligenta si profunzimea lor, sau macar vei confista niste vorbe cu miez cu care sa-ti uimesti anturajul (evident, fara sa dai sursa). Cel putin un anumit segment din fanii Humanitas spera (cel putin in anii ’90) sa dobandeasca macar o felie din elocinta lui Liiceanu, subtilitatile lui Plesu ori eruditia ostentativa a lui Patapievici. Alteori cauti niste raspunsuri fara sa stii ca vei aprecia ce ti se ofera doar daca le-ai gasit cumva in felul tau. Aici, in a doua categorie, regasim cel mai dezamagit segment de cititori; la polul opus-cititorii de tren: nu-si fac iluzii, nu vor avea deziluzii.

Inainte de ‘89, romanii erau un popor de citori din lipsa de...alternative. Acum, sunt infinit mai multe titluri disponibile dar tirajele au scazut dramatic. Cititorii “de tren” au contra-oferta televiziunii, “cautatorii de raspunsuri” au avut timp pana acum sa se entuziasmeze si sa repudieze de mai multe ori pana s-au blazat iar “vanitosii” sunt tentati si de alte modele, cu un succes mai mare in societate (ce mare branza sa fii intelectual azi? tragi mata de coada pana uiti de foame).

Revenind mea, ce voi face de aici inainte? Bineinteles ca voi mai cumpara carti, o voi face insa mult mai selectiv ca pana acum. Voi cumpara mai putin de pe internet si cu mult mai mare atentie din librarii. Confortul livrarii la domiciliu nu compenseaza neajunsul de a nu putea sa rasfoiesti pe indelete titlul respectiv (asta se intampla uneori si in librarie-ati remarcat cum cartile care se deschid la pasajele interesante au prostul obicei a a pastra grosul pliciticos pentru lecturile de acasa?). Solutia pe care o recomand este sa cumparati carti din...ceainarie. Sunt librarii dotate cu asa ceva (Carturesti, Bastilia), nu ramane decat sa comandati un ceai si sa il beti rasfoind 1-2 ore cartile care v-au facut cu ochiul. O sa cheltuiti 5 lei in plus dar nu aveti nici o scuza daca va treziti acasa ca va plicitisesc cartile ce pareau extraordinare luate din raft.

Asa, acum FORMULA. Cum ce formula, cea cu dividendele. Ce dividend ofera o investitie in propria biblioteca? Se calculeaza asa:

Dividend (hrp)=Profit intelectual/Nr. carti achizitionate,

unde Profitul intelectual este egal cu numarul de idei noi dobandite in urma lecturii, idei reproductibile si la o luna (30 zile) de la prima citire a cartii. Am ales ca unitate de masura pentru dividend, hrp-ul (potriviti dvs initialele in functie de numele propriu care va vine primul in minte....da, si eu la el ma gandeam!)

Cum se pregateste o listare la BVB: S&P ameninta Transgaz cu retrogradarea in preajma lansarii ofertei publice. Suna a discont baban, nu?

Agentia de rating a strans motive vechi pana a ajuns la o retrogradare noua a TGN. Motivele? Incertitudinile din politica de reglementare (Transgaz trebuia sa primeasca de anul trecut o majorare de tarif dar nu se stie cand se va produce asta) si...politica prea generoasa de dividende impusa de stat (tot din 2011, dar pentru toate companiile de stat, care nu sunt insa retrogradate in bloc de S&P ci numai TGN), desi tot agentia recunoaste ca gradul de indatorare al companiei a scazut si va continua sa scada (deci, unde e problema?). Acum, cu perspectiva negativa de rating si cu un SPO gata sa demareze, doar nu va asteptati ca Guvernul sa tina prea mult la pretul din oferta, nu?

Agentia a modificat perspectiva ratingului "BB+" al Transgaz de la "stabila" la "negativa", anticipand ca ar putea cobori din nou in viitorul apropiat calificativul companiei din cauza incertitudinilor privind reglementarea si presiunilor din partea Guvernului pe politica de dividende.

Motivatii:

1."Am inteles ca autoritatea romana de reglementare ia in calcul revizuirea mecanismului actual de stabilire a tarifelor in domeniul transmisiei de gaze pentru a permite Transgaz sa recupereze partial venituri in contul volumelor de gaze pierdute in perioada de reglementare incheiata in iunie 2012. Pe de alta parte, discutiile recente ale Transgaz cu autoritatea indica inrăutatirea perspectivelor de recuperare. In opinia noastra, situatia nu se incadreaza in parametrii de vizibilitate şi predictibilitate a reglementarii constatati anterior",noteaza S&P într-un comunicat.

Interpretare: Transgaz nu a primit o majorare de tarif anul trecut. Nu e o veste prea placuta pentru actionariat, dar sa nu uitam ca vorbim de o companie cu una dintre cele mai mari rate de profitabilitate din industria energetica. Statul a promis ca se rezolva anul asta, dar autoritatea de reglementare nu a intarit promisiunile (dar nici nu le-a infirmat). Nu avem o informatie clara in acest moment ca nu se va produce o majorare a tarifelor si tocmai de aia va retrogradam in prejma SPO-ului (pardon, coincidenta!).

2. S&P considera ca revizuirea politicii salariale de la Transgaz de catre autoritati a fost "prematura".

Interpretare: Anul trecut s-au majorat salariile. Sindicatul care a cerut in justitie sa se aloce un procent mai mare din profit catre salariati a pierdut insa. Agentia a strans ca o furnicuta informatia majorarii salariale acum un an, a lipit-o la cea la fel de veche a amanarii aprobarii majorarii de tarif de catre ANRE, si a dat cu ciomagul ratingului in turloaiele SPO-ului TGN

3. S&P avertizeaza ca situatia financiara a companiei ar putea fi afectata de presiunile si asteptarile din partea Guvernului pentru "dividende semnificative".

Interpetare: Guvernul Boc, in cautare de fonduri, a impus inca din 2011 ca 90% din profitul companiilor cu capital majoritar de stat sa mearga spre fondul de dividende. De ce n-au fost retrogradate imediat toate companiile de stat de catre S&P? Pai, poate pentru ca nu aveau toate oferte publice gata sa demareze si nu aratau la fel de bine ca TGN.

Luati de aici un argument interesant:”S&P anticipeaza ca datoria ajustata a Transgaz va scadea în 2012 şi 2013, de la nivelul de 146,5 milioane lei (32 milioane euro) inregistrat la finele anului trecut. Pe de alta parte, agenţia crede că Transgaz va readuce investitiile la niveluri normale pana în 2014, strategie care, combinata cu plaţile ridicate in contul dividendelor, ar putea conduce la o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung”.

Daca am vorbi de o companie supraindatorata, sa fortezi plecarea profitului spre dividende ar fi o gogomanie. Dar TGN are o datorie de numai 32 milioane euro (capitalizare bursiera de 509 milioane euro, profit net pe 2011 de 84 milioane euro) care in plus o sa mai si scada in 2013 si 2014. E o datorie absolut decenta in ziua de azi, dar nu si pentru S&P care vede “o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung” si asta fara sa ia in calcul proiectul Nabucco, pentru care recunoaste ca sansele de materializare sunt inca reduse.

PS: Era o carte interesanta pe piata la un moment dat, una despre “asasinii economici”. Ati vazut-o pe undeva?

De ce bursa a ajuns o gluma proasta in Romania si ce se (mai) poate face

Sa fim onesti, n-avem bursa pentru ca nici economie nu prea mai avem (dinozaurii lui Ceausescu sunt fier vechi, acum consumam preponderent din import) iar putinul care a ramas e interesat in mica masura de transparenta si evaluarile bursei (va imaginati abonatii pe viata la contractele cu statul trepindand la ideea listarii?). In plus, nici spiritul antreprenorial nu ne da afara din casa iar amintirea unor scheme Ponzi vechi (“multiplicam banii de 8 ori” sau “dormi linistit”), spargerea bulelor noi (“BET-FI 100.000), deciziile de management neinspirate (singura campanie de promovare a bursei a fost lansata cu surle si trambite in...2008) si comisioanele umflate ale brokerilor au sufocat in scutece bruma de retail din piata de capital. Se mai poate face ceva cu BVB sau emigram la Varsovia impreuna cu Frankie Templeton si FP-ul?

Poti sa ai bursa dinamica fara economie viguroasa in spate? Nu prea. Spuneti in 10 secunde 10 mari companii private care, odata listate, ar inviora tranzactiile lesinate ale BVB.Bine, hai in 30. Nu fiti suparati, daca intrebi brokerii marile sperante se leaga tot de companiile de stat-Hidro, Romgaz, Nuclearelectrica. FP-ul a mai salvat ceva altfel noua conducere a bursei ar fi avut drept unica responsabilitate stingerea luminii la ora 17 (dorinta unei duble listari din partea administratorului Templeton spune insa multe).

Pentru cine nu stie, bursa reprezinta o parghie de finantare ieftina si o trambulina media. Iei bani fara costuri de la cei care vor sa-ti intre in actionariat si ai promovare gratuita in vitrina bursei pana pune ochii pe tine vreun fond sau o companie mai mare care sa te preia la un multiplu al profitului generos. Suna bine in practica dar pe cine sa intereseze asta in Romania? Companiile de stat care sunt capusate pana la refuz? Firmele abonate la contractele cu statul sa accepte transparenta? De ce ar face-o, sa-i vina DNA-ului idei? Sa nu uitam apoi ca suntem o economie unde cererea se bazeaza pe importuri. Daca pana si legumele din piete vin din Turcia si Grecia iar principala preocupare a autoritatilor este ca nu cumva sa creasca euro (da-i naibii de exportatatori!) ce sperante sa ai ca economia iti va furniza carne proaspata pentru bursa?

Vorbim deci de o slabiciune naturala a ofertei, dar nici la capitolul mentalitate nu stam pe roze. Nu poti fi mirat nici de subtirimea micilor antreprenori locali ori a afacerilor gata de listare (o sectiune a start-up-urilor la BVB? da, da, cu marmote poate) cand poporul roman a pierdut in ultimii 20-30 de ani mare parte din fractiunile care dadeau dinamism (evreii, mai nou“capsunarii”) si rigoare (sasii) mediului de business.

Si daca asta nu era destul, am avut si falimente rasunatoare la inceputul anilor ’90 si o prabusire a economiei care au spoliat prima generatie de “investitori” urmate de spargerea bulelor din piata imobiliara si de capital din 2007 si o noua cadere a economiei care au pus pe fuga si urmatoarea generatie de investitori. Plus o conducere a bursei care a visat cai verzi pe pereti in mare parte din timp pana a pierdut contactul cu realitatea (singura campanie de promovare a venit exact in momentul cand se bateau minime dupa minime-in 2008 ) si un CNVM abulic, care se invioreaza doar in ziua de chenzina. Bun, si ce facem de aici?

1.Vizibilitate si incisivitate

Daca seful BNR are parghia declaratiilor de ce n-ar avea si seful BVB (sau unul dintre vectorii de imagine alesi in acest scop) instrumentele sale? Sigur, impactul e mult redus, dar daca te limitezi sa taci intr-un colt inghitind in sec ce ai obtinut? In toate dezbaterile despre viitorul mediului de afaceri, fiscalitate, macro si microeconomie de ce nu vad 1-2-3 din lupii tineri ai BVB-ului spunand lucruri cu miez? Doar Misu Negritoiu isi poate da cu parerea despre curs? Sau oamenii bursei exceleaza doar in jargonul pasaresco-financiar care te face sa casti dupa primele 30 de secunde? Unde sunt editorialistii din BVB care sa scrie pe o tema sau alta cand evenimentele o cer? Am vazut prin ZF dandu-si cu parerea bancheri, oameni de afaceri, investitori. Vectorii de imagine ai bursei sunt sublimi dar cam lipsesc cu desavarsire de peste tot.

N-am remarcat intalniri relaxate cu presa si furnizorii de continut independenti din on-line (bloggeri) la initiativa BVB (cel putin pe mine nu m-au chemat desi nu mananc mult si nu faceam paguba ireparabila institutiei). Un suc, niste fursecuri, camasi fara cravata, pretext pentru a genera pe tava niste continut ziaristului disperat ca n-are cum umple pagina maine si promovare gratis institutiei bursei. O fi dificil? Da un cont de Facebook bine intretinut cat de greu de facut o fi? O fi scump sa angajezi 1-2 “agenti de influenta” care sa vorbeasca la reuniuni de afaceri, emisiuni TV, sa-si dea cu parerea pe forumuri despre avantajele bursei si viata colorata de acolo? O sponsorizare de titlu economic la un targ de carte, o fereastra video pe site-ul BVB in care niste personaje cu notorietate in societate sa povesteasca experientele lor deosebite pe piata de capital-cat au pierdut cand erau siguri ca vor castiga, ce au invatat din asta, etc-ma rog, povesti de “culoare”?

Inteleg ca nu e vremea IPO-urilor acum dar statul are nevoie de bani si mai multa disciplina in bugetele companiilor sale, corect? N-am prea vazut fruntasii bursei sa sara in sus cand mare parte dintre listarile promise pentru 2012 tind sa se amane spre Pastele Cailor. Eu ma asteptam ca macar intermediarii selectati la Transgaz si Romgaz care trebuiau sa aiba deja IPO-ul pe masa sa vina cu declaratii, sa-si franga mainile, sa se victimizeze, sa faca galagie asurzitoare intr-un cuvant. Avem in schimb o tacere politicoasa de parca ar astepta si ei majorarile de pensii dinspre Guvernul Ponta si nu risca sa-l supere.

La un moment dat existau niste road-show-uri de promovare a bursei pentru companiile private din provincie. Am asistat parca la unul, nu mai stiu exact la care, ca era sa adorm in sala. Asa se atrag emitentii potentiali, precum clientii de network marketing? 1-2 oameni de vanzari destupati, recompensati cu comision gras la orice listare materializata si care sa stie pe de rost abc-ul si avantajele bursei n-ar fi mai eficienti decat un set de reuniuni obosite gen “trofeul calitatii”?

2. Cum iti cresti retailul asa il ai

Bun, nu te ajuta economia, mentalitatea publicului, n-ai noroc in viata si trebuie sa gestionezi o bursa costeliva. Ce facem, mergem sa ne imbatam sa uitam de asta? Intercapital organiza la un moment dat niste conferinte pentru clienti foarte misto (am asistat la una cu Mukul Pal de la Cluj). Bursa putea sa mi-i aduca pe Jim Rogers, Soros, Stiglitz, Roubini. Ok, n-ai bani, esti orfan, nu poti plati integral..oamenii astia au fost adusi insa de altii in Romania, au tinut conferinte, puteau fi deturnati pentru 15 minute prin Armeneasca daca se tinea cineva de asta din timp. Costa o avere? Eu ca potential investitor m-as fi dus cu placere la conferinta sau as fi urmarit atent relatari de la un astfel de eveniment. Ei, dar cine s-o faca, cine sa alerge, cine sa se zbata, nu vezi ce situatie, ce canicula, ce economie, si drobul de sare sta sa cada, si bietul Simion e expus fara stop-loss, of-of, mai-mai.

Apoi, cat de greu ar fi sa incerci sa interactionezi direct cu putinii membri ai comunitatii investitorilor (blog, un forum)? Sa trezesti interesul incepatorilor cu niste jocuri de investitii amuzante pe o pagina speciala a BVB si premii in carti sau chiar in actiuni (premii simbolice, sa zicem 1.000 de SIF-uri pentru castigatorii de etapa)?

Ma rog, ar mai fi multe de spus aici, dar las asta pe seama unui viitor articol.

Ce se intampla cu deponentii si debitorii bancilor grecesti din Romania in cazul |”Grexitului”?

Teoretic, lucrurile sunt simple si linistitoare. Banca-punte, institutie creata de BNR, se suprapune coregrafic peste bancile cu probleme, le intra in casa (va opera din aceleasi sedii) si deruleaza aceleasi operatiuni putand sa transfere o parte dintre depozitele clientilor la alte institutii “sigure”sau sa se imprumute de la Ministerul Finantelor la nevoie (cereri precipitate de retragere). Practic,azi la ghiseu te conversezi cu Ionescu, Popescu, Georgescu de la Piraeus, Alpha, Bancpost, etc, maine te trezesti ca iti zambesc linistitor Georgescu, Popescu, Ionescu de la banca punte. Chiar asa de simplu sa fie?

Cum banca-punte nu poate intra in faliment, toata lumea e invitata sa doarma linistita, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (actionar unic al bancii) vegheaza la preluarea activelor si pasivelor bancilor cu probleme urmand ca peste maxim 2 ani (perioada de functionare a bancii-punte) acesta sa vanda noua entitate unui investitor privat. Cum FGDSB nu acopera cu fondurile pentru despagubiri decat un faliment mic spre mediu din sistemul bancar, la nevoie Ministerul Finantelor poate imprumuta Fondul pentru a face fata primelor valuri de cereri de retragere. La si mai mare nevoie, Catalin Radu Tanase poate relua reportajul celebru din anul 2000, cand vajnicul angajat al Pro TV-ului filma de la BCR cu un munte de bani in spate si mesajul implicit “avem sa dam la toata lumea, nu va panicati”( in acel moment aparuse zvonul ca FNI-ul proaspat decedat avea bani la BCR si toata lumea se repezea sa retraga depozitele din BCR sa nu se poticneasca si institutia in cauza-in mentalul colectiv erau inca proaspete falimentele Bancii Religiilor, Bancoop, Albina, Credit Bank, etc).

Intrebarea de 100 de puncte este ce se va intampla daca cererile de retragere nu tin cont de semnalele linistitoare emise de autoritati, pe fondul unei panici generalizate in Europa (in prezent se poarta retragerea depozitelor din banci si in Spania nu doar in Grecia)? Ministerul Finantelor poate ruga BNR sa emita de urgenta niste titluri de stat pentru a face fata cererilor de retragere, ce te faci insa daca acestea sunt atat de consistente incat iti arunca deficitul in aer? La ce dobanzi se va refinanta ulterior Romania pentru a acoperi elegant cu presul sumele retrase de bancile grecesti transformate in cochilii goale de bancile mama?

Sa nu ne iluzionam ca sumele obtinute din vanzarea bancii-punte cu bilantul curatat vor acoperi alocarile de bani publici. Ganditi-va la rata mare de credite cu probleme si la procentele vehiculate la vanzarea acestora catre recuperatori (20-30% din valoarea unui astfel de imprumut). Ca sa nu mai pomenim de evolutiile cursului de schimb in eventualitatea deraparii parametrilor “macro” dupa o astfel de operatiune de salvare, fapt ce va inmulti creditele cu probleme.

Una peste alta, cine are de dat inapoi bani bancilor grecesti are motive sa fie optimist daca acestea dispar din peisaj. Cine a avut de a face cu institutiile care au preluat credite de la banci, stie ca exista spatiu mai mare de negociere si chiar ceva facilitati avand in vedere discounturile practicate la preluare. Cine are depozite...hm, hm...chiar vi se pare ca va imbogatiti cu un 1-2% in plus la dobanda? Chiar si intr-un deznodamant fericit, stresul nu-l puneti la socoteala?

Cum se va sfarsi criza euro si care este momentul optim pentru a cumpara actiuni, valute “abandonate” si alte acareturi

Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.

Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.

Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade moneda cu 50%, iti scade nivelul de trai, cresc delicventa, somajul, scad prestatiile sociale, etc”) iar Spania & Co vor fi salvate pentru ca nimeni nu-si permite sa renunte la piete de o asemenea marime (ca sa nu mai zic ca o iesire a flancului sudic in blocul euro ar obliga comunitarii din nord sa-si reconstruiasca de le zero sistemele bancare, iar aici implicatiile sunt imense nu doar mia de miliarde estimate in cazul plecarii Greciei).

Sigur, contribuabilul neamt nu va accepta usor sa plateasca dobanzi mai mari pentru altii. N-o sa aibe insa incotro daca alternativa este somajul (cu drahma, pesetas, lira italiana proasptat devalorizate exporti mai putin cand produci in marci, nu?).

Bancile nu mai tranzactioneaza intre ele. Deja-vu?

Va amintiti cum au decurs ostilitatile in pietele de capital dupa falimentul Lehman? Banci ingrozite, refuzand sa tranzactioneze intre ele de teama ca isi pot bloca banii, deponenti repezindu-se sa retraga depozitele, fonduri mutuale asaltate de investitori pentru rascumparari si lichidand in graba portofolii, burse in picaj, etc. Cam asta s-ar putea intampla dupa iesirea Greciei din zona euro si pariurilor impotriva bondurilor spaniole, italiene, etc. Sigur, nu imediat. Dupa valul recent de scaderi ar trebui ca pietele sa isi traga putin sufletul, n-ar fi exclus ca in Grecia coalitia pro-austeritate sa revina la limita la putere. Scenariul de care vorbeam mai sus se poate materializa spre finalul lui 2012 sau poate in 2013. Va fi insa un moment in care nimeni nu va dori sa mai auda de actiuni, active riscante, cand bancile si deponentii vor tremura. Ma rog, echivalentul lui martie 2009. Poate pastrati niste cash la indemana atunci si o mentalitate de contrarian autentic. Desi acum 4 ani se vorbea de oportunitati care nu apar decat odata la o generatie, sansa poate surade din nou celor cu nervii tari.

PS: Evident, daca scenariul de mai sus incepe sa devina prea popular, va trebui sa ne gandim la altceva.

Ce pleasca vor primi grecii pentru a vota “cum trebuie” in iunie?

Deja apar declaratii (“vom face totul”) la cel mai inalt nivel in directia mentinerii Greciei cu “orice pret” in uniunea monetara. Semn ca pomenile electorale vor curge inainte de noua runda de alegeri si nu din partea “iresponsabililor” care au guvernat pana acum tara ci din partea euro-responsabililor cu austeritatea grecilor. Gasiti mai jos o lista de posibile masuri populisto-europene pentru reambalarea “salvarii” euro:

1.Stergerea partiala sau totala a datoriilor

Grecii vor fi pusi sa promita ca nu vor mai mistifica ever rapoartele macro, ca vor fi mai responsabili, bla-bla. Dezavantajul major: cum sa le ceri spaniolilor, italienilor, portughezilor sa tina deficitele sub control si sa mestece mai departe broasca austeritatii cata vreme grecilor li se trece totul cu vederea?

2. Restructurarea datoriei 2.0

O parte din creditorii privati au inghitit galusca asta, de ce n-ar incerca si BCE/FMI sa guste din ea? Sigur, in scopul nobil al mentinerii zonei euro, a macro-stabilitatii, etc. Se pot inventa multe argumente in jargonul pasaresco-financiar pentru a explica ca nu te joci de grexitul cand ai expunere medie de 3% din PIB-ul comunitar.

3. Datoria ramane, stergem doar dobanzile

Pentru fetele de pension din institutiile financiare care s-ar infiora restructurand sau stergand datoriile grecesti, avem varianta stergerii dobanzilor mentinand principalul. Convenim: cat timp grecii nu au crestere economica nu platesc dobanzi la datorii, cat timp PIB-ul continua sa le scada nu platesc nici fractiuni din principal. Nu suna rau, nu?

4. Algoritm de ascundere a pierderilor sub pres

Ce ne supara cel mai tare daca Grecia da faliment sau daca iese din zona euro? Ca bancile care au expuneri pe Grecia vor trebui sa ia in brate ditamai pierderile generand inca un val de panica in euro-zone si injectii masive de capital pentru calmarea pietelor. Pai, nu mai bine inventam un algoritm nou de calcul a valorii activelor grecesti detinute de respectivele banci, algoritm care sa mentina la valoarea nominala respectivele active chiar daca euro e inlocuit cu drahma la Atena (ma rog, sau orice valoare-cea de achiztie de pilda-in afara celei de piata care va ajunge repede aproape de zero)?

Inca o idee in final. Pietele de actiuni si euro-dolarul au fost supra-vandute in ultima vreme si e nevoie de o corectie in sens invers. Vor navali deci stirile optimiste in curand. Poate vor reusi sa ne iluzioneze partial ca lucrurile au fost aranjate (in definitiv e an electoral inca) si vor urma luni de calm si cresteri de cotatii bursiere. Problemele raman insa si vor rabufni din nou. O criza a supraindatorarii nu se poate rezolva decat prin falimentul creditorului/debitorului (deflatie) sau prin cel al banilor (inflatie). Cat timp nu avem nici una nici alta ne miscam in cerc.

Grecia: mare drama, mica drahma. Cel mai pesimist scenariu: eurozone, piete financiare, leu

Grecia a luat-o pe drumul alegerilor anticipate. Cele mai mari sanse pentru a configura o noua majoritate le au partidele anti-austeritate si pana la urma anti-UE. Criza supraindatorarii tarii isi gaseste una dintre cele doua rezolvari posibile: cu falimentul refuzat Grecia se pregateste sa-si falimenteze moneda revenind la o ‘ultraperformanta” drahma si, previzibil, la inflatie. Care vor fi efectele pe pietele financiare si nu numai?

1. Modelul austeritatii, tinut cu dintii de Germania, va fi abandonat.
2. Dupa o prabusire agresiva a pretului activelor (si nu doar financiare) teama de inflatie va grabi refugiul banilor din banci spre active-forte: aur/petrol/marfuri in general.
3. Dolarul va creste accelerat fata de euro, la fel francul. In final euro va supravietui totusi, dar fara componenta spaniola, portugheza, poate si italiana.Leul? Se va deprecia cum a inceput deja, chiar si fata de euro (n-ar strica deci sa aveti ceva dolari economisiti, sau lei proaspat convertiti). Investitiile straine sunt sublime dar lipsesc deja cu desavarsite, remiteri tot mai subtiri, exporturile depind de starea economiei in zona euro, in schimb toti vor bunuri din import cumparate cu euro-cum naiba sa o duca bine leul, Romania avand intamplator un varf de plati in contul datoriei externe in 2013-2014? Sa le luam acum pe rand.

Grecia a incercat sa se ajusteze la recomandarile UE (de fapt in fata pumnilor batuti in masa de Germania), nu a privatizat cine stie ce (aici merita felicitati, oare cu ce ar mai fi ramas Romania daca eram in locul lor?) si are o scadere a PIB de 20% in ultimii 4 ani. Solutia UE? Si mai multa datorie si mai multa austeritate. In fond, euro-birocratii au si ei ei dreptatea lor. Obliga Grecia la austeritate din 2 motive. In primul rand, pentru a-si proteja bancile (multe sunt expuse pe Grecia, cele neexpuse sunt legate de cele expuse prin tot felul de produse mai mult sau mai putin toxice, etc). Or, daca bancile europene intra iarasi la carantina, cine mai cumpara obligatiunile porcusorilor? (Schema era pana acum asa: BCE oferea bancilor finantari nelimitate la dobanda modica de 1%, bancile plasau apoi banii cu 3-6%, pentru spanioli mai mult, pentru nemti mai putini, si toata lumea parea multumita). In al doilea rand, desi stiu ca imprumutand Grecia nu cumpara decat timp, europenii incearca pe cealalta parte sa si castige ceva: o parte din activele grecesti care trebuie vandute repede si ieftin pentru “echilibrarea” bugetului, finantarea deficitelor, etc-ma rog, cunoasteti, discursul FMI.

Iesirea Greciei din euro-zone sau doar refuzul planurilor de austeritate de catre noua majoritate guvernamentala va forta Europa sa modifice strategia Germaniei. Mai putina austeritate deci, mai multa inflatie. Altfel, modelul spaniol/portughez/ italian poate urma celui grecesc. Sigur, Germania are de pierdut-va vinde mai putin daca inflatia lor e inferioara mediei europene- dar cat va asteptati sa isi impuna si Germania punctul de vedere, cata vreme duetul Merkozi a devenit istorie?

Cum vor evolua pietele financiare? Destul de asemanator momentului post-Lehman. Prabusire agresiva (banci insolvente, economii nesigure, dispare euro, bu-hu-hu!) si apoi cresteri spectaculoase avand in vedere baza de pornire (vine inflatia, protejati-va economiile personale, luati dolari, luati franci sau mai bine active forte-aur, marfuri, actiuni defensive). Cine are oua (ma gandesc evident la posesorii de ferme din Cornu si nu numai) ar putea face un ban frumos luand aproape de minime niste actiuni/active valoroase.

Ce va face leul? Pai ce sa faca saracul? Varf de plati apropiat, investitii straine lipsa, val de retrageri (ma intreb ce-or face bancile grecesti cu activele din Romania daca se revine la drahma?), un servicu al datoriei externe tot mai greu de suportat si..bani mai multi de salarii si pensii. Ce optiuni are leul? Sa se intareasca? BNR o sa traga de-acum in piata tot mai mult cu declaratii si tot mai putin cu milioane de euro pentru a calma cursul. Unde ajunge euro/leul? Dar ce, ma credeti Carmen Hara? Depinde de aplitudinea panicii viiitoare, de potentiala contagiune Grecia-Spania, etc.Cum am mai tot scris pe aici, diversificarea e inca o optiune (lei contra dolari/franci) desi temporar cursul euro/leu poate lua o pauza de respiratie. Altfel, mare grija si de unde/cum luati valuta, bancile romanesti sunt hapsane si la sume mici va taxeaza din start la cumparare cu 2-3% in plus fata de cursul oficial.

E mai buna Elodia decat Elena Udrea?

In primul ciclu electoral dupa varful intermediar al crizei din 2009, tendinta a fost votul alternativ-pleaca Puterea, vine Opozitia. Cum o criza a supraindatorarii generalizate (privata/publica) nu se termina cu una cu doua, in cel de al doilea ciclu electoral se vor cauta alternative in afara clasei politice traditionale. Deja, outsiderii si-au facut prezenta prin Europa-vezi partidul piratilor, Marine Le Pen, extremistii din Guvernul olandez, PP-DD la noi. Iar nocivitatea alternativelor la partidele deja consacrate este direct proportionala cu gradul de maturitate politica si educatie din fiecare societate. Din pacate pentru Romania, caderea libera a PDL-ului face ca alternativa la esecul USL in acest moment sa fie parintele Elodiei. Chiar si o ruptura a USL-ului dupa alegerile generale, in orizontul celor prezidentiale din 2014, nu va simplifica lucrurile daca electoratul va dori sa incerce senzatii tari dupa ani buni de retorica seaca, fripturism generalizat, lipsa de solutii reale in economie si criza prelungita.

PDL va mai pierde probabil o felie groasa in administratia locala. Oamenii migreaza acolo in functie de pozitionarea fata de robinetul cu bani, iar obiectul in cauza tocmai a trecut in alte maini. La extrem, din PDL se pot desprinde doua aripioare care sa-si revendice brusc afinitatile liberale ori social democrate. In definitiv, la ce va asteptati? Un partid nu este in Romania locul principiilor, a valorilor comune, a asumarii unei strategii socio-economice ci un grup de interese, o trambulina spre functii si fonduri publice. Creste distanta fata de banul public in partidul lor? oamenii se muta mai aproape de acesta adoptand alt partid, simplu.

Intarzierea reformarii agresive a PDL (dupa locale, nu e acum momentul “cutitelor lungi”, poate dupa generale cum vrea Boc?) mi se pare o greseala. Nu de tinerea inauntru a tuturor membrilor sai trebuie sa fie preocupat partidul acum ci de scoaterea afara a simpatizantilor in ziua alegerilor. Iar pentru asta e nevoie de alta imagine. In definitiv PNT-CD nu a disparut pentru ca i-au fugit oamenii din partid ci pentru ca i s-au volatilizat alegatorii.

Din pacate pentru noi toti, alternativa cea mai bine ancorata electoral la actuala Putere pare PP-DD. PDL are problemele de imagine si strategie, un partid nou (Alba ca Zapada domnului Lazaroiu) nu poti construi repede fara o trambulina media. Or ai lideri cu expunere media, fie prin functia publica detinuta, fie detinatori de televiziuni sau doar abonati permanenti ai acestuia, or ai o oferta “beton”si credibilitatea ca o vei pune in practica-ceea ce nu prea e cazul in Romania. Fara expunere media asigurata toate ideile si asocierile bune mor in fasa (URR va mai spune ceva?).

Si sa ne fereasca “Sfantul” de momentul in care romanii exasperati vor cauta alternative la actuala clasa politica. Si nici nu trebuie ca PP-DD sa isi dubleze/tripleze electoratul pana atunci. E suficient ca suporterii traditionali ai partidelor “clasice” sa renunte in mare parte sa mai vina la vot. Daca credeti ca acest lucru nu e posibil curand, ganditi-va la 2012-2014. Cu scadente amanate pentru salarii, pensii si drepturi castigate in instanta, legea proprietatii, privatizari regandite, investitii straine in scadere si fonduri europene care ne ocolesc, bonus 10 miliarde de euro de returnat institutiilor financiare internationale. Venind pe un val imens de asteptare din partea populatiei in directia cresterii rapide a nivelului de trai, USL are responsabilitati imense. Vom vedea in curand cum isi nuanteaza promisiunile, cum decaleaza termene, cum aminteste de greaua mostenire si temporizeaza dezlegarea pungii cu bani, este inevitabil.

Daca in 2000 expansiunea lui Vadim a fost retezata de intrarea in structurile euro-atrantice si de cresterea nivelului de trai, domnul Dan nu are nesansa asta. Criza nu este locala, balonul datoriilor suverane ameninta sa se sparga la nivel global, nu ne pandeste o noua bula imobiliara dupa colt sub care sa se ascunda din mizerie. Daca nu se construieste din timp o alternativa decenta la actuala criza politica, care sa fie incurajata si nu sabotata de politicienii din prezent, riscam s-o transformam pe Elodia in sport de masa. Se simte prin toata Europa o adiere de extremism, vot in batjocora pentru a pedepsi clasa politica veche. La inceputul secolului trecut ceva similar s-a produs. Atunci nivelul de educatie si informare din societate, maturitatea politicienilor in functie au adus la putere fascismul, national socialismul si a urmat ce a urmat. Cum o sa fie de data asta?

Singura Opozitie la USL este acum PP-DD

Nu am nici un dubiu ca Guvernul Ponta, care o fi el, va trece prin parlament. Migratia din PDL se va accentua, mai ales la nivel local. Administratia se muta spre robinetul cu banii, mereu a fost asa. UNPR face deja curte noii puteri, minoritatile si-au transmis declaratiile de amor inca de la votul Motiunii.

Prin dezintegrarea lenta a PDL Basescu devine izolat la Cotroceni. Chiar daca suspendarea e mai greu de transformat in demitere (jumatate din cei inscrisi in listele electorale ar trebui mobilizati), Presedintele nu va mai avea de acum pozitii de forta.

Din pacate, pentru noi toti, singura alternativa pe termen scurt-mediu la USL pare PP-DD. O debarcare agresiva a oamenilor compromisi din PDL se impune, altfel partidul lui Diaconescu poate juca un rol mai important decat PRM-ul si Vadim acum mai bine de 10 ani.

USL este deci in fruntea mesei. A capatat si cativa cartofi fiebinti cu ocazia asta, sa vedem cum jongleaza cu ei. Au de dat inapoi pensiile taiate, de crescut salariile bugetarilor , de luat o decizie privind proprietatile confiscate, si asta in conditiile unui echilibru bugetar instabil. In plus, sunt curios cum vor decurge privatizarile programate. In motiunea de cenzura se vorbea de vanzarea pe nimic a activelor valoroase. Se anuleaza IPO-urile Hidroelectrica, Tarom, Romgaz, etc? SPO-ul Transgaz? Sau se majoreaza doar preturile (de la discount la prima de pilda la TGN) astfel incat sa nu se mai vanda, precum pachetul Petrom in 2011?...Om vedea. Decizia nu e deloc usoara, in lipsa banilor din aceasta sursa temporara, pensiile/salariile pentru care se vor mobiliza bani vor cantari si mai greu in ..deficit.

Interesanta miscarea leului ieri. De la 4,4 lei/euro BNR a intervenit agresiv. Nu uitati insa ca in 2013-2014 Romania da inapoi 10 miliarde euro din imprumutul FMI. Cum mai ziceam pe aici: chiar nu va tenteaza deloc sa va mai diversificati economiile, punand langa lei si ceva valuta?

Punct. De la capat?

Am implinit 2 ani de blogging. Din punctul meu de vedere, ce aveam de spus, mai mult sau mai putin original, am cam spus iar pentru comentarii si interpretari ale actualitatii gasiti destui oameni priceputi in print si on-line (va las pe maini bune-vezi lista mea de bloguri din dreapta). Sigur, cand va fi ceva presant de subliniat, vreo tusa de pus-probabil ca nu ma voi putea abtine))). Vor fi insa postari accidentale. Am decis ca e cazul sa punct punct aici, cel putin pentru urmatoarele cateva luni (poate mai mult, poate mai putin). Dupa care voi atrage linie si poate mai masor o data.

Pana atunci, e timpul sa ne luam la revedere. Le multumesc celor cu care am comentat, polemizat, dat cu presupusul pe aici. In unele cazuri, a fost inceputul unei frumoase prietenii virtuale. Sa auzim de bine.

PS: Nici o despartire fara o dedicatie muzicala.

De ce vrea sa-si scurteze mandatul Emil Basescu?

Oferirea unei locomotive electorale PDL-ului pentru alegerile din noiembrie in conditiile in care partidul isi accelereaza in aceste zile picajul (cine ar putea fi candidatul sprijinit de portocalii? ghici ciuperca ce-i!) este o miza importanta. Presedintele a devenit oricum o piatra de moara pentru PDL iar rolul sau intr-un Guvern USL ar redeveni decorativ (asta daca nu sfarseste suspendat) ceea ce egoul sau digera mai greu. Presedintele are deci ocazia sa plece mai devreme pentru o cauza “nobila” oferind o gura de oxigen si un nou iepure PDL-ului, partidul a carui soarta nu il lasa indiferent (avand in vedere ca Basescu poate reveni in fruntea sa la un moment dat, o prezenta modesta a PDL in viitorul Parlament nu-l incanta prea tare)

Asa s-ar dezlega si misterul noii constructii politice de care vorbea Premierul Ungureanu. Poate nu se gandea la un nou partid pentru care alcatuirea unei infrastructuri performante ar dura ani buni, ci la o platforma electorala pentru alegerile prezidentiale la care sa adere “elemente reformiste” din PDL si UNPR, tineri de viitor din Noua Republica, oameni de bine, etc.

Ce il asteapta pe Basescu coabitand cu USL? Ironii, neputinta, Cotroceniul devenind un fel de insula Sf. Elena pentru Napoleonul politicii noastre dambovitene. Poate suporta orgoliul sau asa ceva dupa ce a fost deprins sa traga toate sforile in ultimii 4 ani, asta dupa episodul nefericit Calin Popescu Rasgandeanu? Mi-e greu sa cred asta. Reducerea mandatului pentru o cauza nobila (modificarea Constitutiei pentru a limita la 300 numarul de parlamentari) este un pretext bine ales. PDL-ul se poate replia in spatele viitorului sau candidat, singurul in masura sa ofere un plus de imagine, singurul care sta inca bina in sondaje, umar la umar cu Ponta si Antonescu fiind Premierul Ungureanu. Acesta ar avea ocazia de a candida pentru fotoliul de la Cotroceni dintr-o postura mai confortabila decat in 2014, evitand erodarea imaginii si intrarea intr-o cursa electorala organizata de viitorii sai adversari (Guvernul care va organiza alegerile in 2014 nu va fi la fel de prietenos ca cel care o va face in acest an).

Una peste alta, un calcul frumos. Sigur, nu ma astept ca Opozitia sa inghita hapul. In definitiv, ce ar avea de castigat din comasarea alegerilor prezidentiale cu cele parlamentare in noiembrie? Cat USL sta peste 50% in sondaje relatia cu Cotroceniul nu are de ce sa ingrijoreze. Competitia Antonescu-Ungureanu nu le aduce nimic bun in acest moment, Premierul are inca un capital bun de imagine. Atunci?

Pariul meu este ca in conditiile in care PDL-ul isi continua declinul (in sondaje sau la numar de parlamentari) incepand sa semene tot mai mult cu PNT-CD-ul, Presedintele nu va mai astepta modificarea Constitutiei si va demisiona sub un pretext sau altul, dupa modelul Emil Constantinescu. Sic transit gloria mundi!

ps:
1. Cel mai bun pretext pentru lansarea noii platforme pro-Ungureanu este, evident, adoptarea motiunii de cenzura. Proasptat debarcat si oarecum victimizat, MRU se poate concentra pe obiectivul Cotroceni.
2. Romania fara Guvern si cu un presedinte care se pregateste sa demisioneze...oare ce va face leul?...nu vreti sa luati niste valuta, asa, just in case,fara sa mai ateptati pana dupa alegerile din iunie cum va sfatuiam zilele trecute?

3 intrebari despre privatizarea Cupru Min la care Guvernul trebuie sa raspunda

De ce n-a existat o evaluare a zacamantului de cupru (sunteti de acord ca valoarea companiei ce urmeaza sa-l exploateze este direct proportionala cu cea a zacamantului?), de ce apar atatea firme de apartament in ecuatie (si evaluatorul si cumparatorul Cupru Min-in plus, mi-ar place sa stiu de ce au fost descalificati bulgarii, de vreme ce castigatorul licitatiei are experienta zero in minerit), care este raportul cost-beneficiu intr-o astfel de afacere (ni se spune pe toate canalele ca firma romaneasca era ba falimentara ba neprofitabila-sa se spuna atunci si ce marje de profit se practica in industrie, banuiesc ca nu doar de 6% cat reprezinta redeventa-pentru a evalua cat ar fi trebuit sa cheltuie statul cu ecologizarea si exploatarea si cat ar fi putut castiga vanzand pe piata cuprul la cotatiile actuale)? Detalii mai jos

1.De ce n-a existat e evaluare a zacamantului de cupru ci doar a activelor Cupru Min?
Sa simplificam exagerat. Sa presupunem ca am o livada de meri. Vand dreptul de a culege si vinde fructele (impreuna cu obligatia de a tunde pomii, a-i stopi, etc) contra unei cote de x% (redeventa) din suma incasata la piata pentru ele. Ce parere aveti, suma la care vand dreptul de exploatare a livezii este influentata de faptul ca am 1 ha sau 10 ha de livada? Una e sa am o marja de profit de 30% sa spunem pentru 10 tone de fruncte, si alta pentru 100 tone, nu? Costurile nu se impart proportional pe unitatea de suprafata-de pilda, nu ma costa de zece ori mai putin sa aduc zilnic o masina cu 4 culegatori fata de o dubita cu 40. Ma rog, exemplul nu e cel mai fericit dar intelegeti rationamentul. Autoritatile au argumentat ca nu era nevoie de evaluarea zacamantului (din lipsa unei evaluari apar cifre contradictorii, ba 6 ba 20 de miliarde euro) din moment ce nu s-a vandut decat firma care urmeaza sa-l exploateze contra unei redevente. Da, dar valoarea firmei e influentata de cea a zacamantului.

2. Cam multe firme de apartament in afacerea Cupru Min, nu? Evaluatorul e firma de apartament, detinuta de o familie din Alba, cu un capital social de 5.000 lei. Cumparatorul e si el o firma de cutie postala, construita de o banca de investitii de mici dimensiuni (Bayfront Capital Partners din Toronto) cu cateva luni inainte de licitatia castigatoare. Garantia de participare la licitatie a reprezentat colosala suma de 1 milion de euro, castigatorul nedispunand nici de acsti bani cash ci sub forma unei scrisori de garantie bancara. Las la o parte ridicolul situatiei-o firma fara bani a castigat o licitatie pentru o companie care avea profit dar pe care statul o vinde pentru ca..are datorii istorice-si ma intreb: daca castigatorul e firma de apartament, cu expertiza in domeniu si fonduri zero, de ce au fost descalificati bulgarii (Ellatzite-Med, din grupul Geotechmin, deţinut de magnatul Tzolo Voutov)? Ca la experienta si bonitate n-aveau cum sa stea mai prost.

3. Care e reteta afacerii cuprului? Ni se spune pe toate canalele oficiale ca firma romaneasca era nerentabila. Banuiesc ca n-au aruncat niste masochisti cu 200 de milioane euro pentru a pierde apoi bani suplimentar, nu? Cineva cumpara pentru ca se obtine profit in ciuda cheltuielilor mari de ecologizare si a concentratiei mici de cupru a zacamantului, corect? Ei bine, sa ne spuna Ministerul Economiei, care e marja de profit in industrie-anterior in Romania si in acest moment in industria cuprului-30%? 20% 40%? Ca nu doar 4% cat e in prezent redeventa sau 6% cat ar fi avut intentia Guvernul s-o majoreze.

Putem avea si hiperinflatie si hiperdatorie suverana?

Teama de inflatie ar trebui privita in contextul supraindatorarii: este posibila cresterea dobanzilor in conditiile in care serviciul datoriei publice risca sa devina nesustenabil? Depinde. Poate, cu riscul ca Bancile Cetrale sa isi piarda si bruma de credibilitate ce le-a mai ramas (dobanzi de politica monetara tinute fortat jos, banci imprumutate la greu pentru a finanta mai departe state, deponenti din ce in ce mai nemultumiti si schimbarea sloganului-“luptam impotriva inflatiei, altceva nu ne intereseaza” in “suntem o anexa a politicii Guvernului, nimic altceva”). Mai degraba nu, in conditiile in care in actionariatul Bancilor Centrale privatii au un cuvant greu de spus (vezi Fed, Banca Elvetiei, etc) iar riscul ca pierderile cumulate sa le ramana in brate li se pare inacceptabil.

Cu datorii publice intre 80% (Germania)-200% din PIB (Japonia) in marile economiile dezvoltate, finantarea datoriei publice devine o problema stresanta iar evolutia dobanzilor un motiv de cosmar pentru autoritati. La dobanzi de 1% chiar si o datorie ca a Japoniei este sustenabila (2% din PIB nu e mare lucru pentru o economie puternica) dar ce te faci daca dobanzile ar ajunge de pilda la 5%?). Ar insemna ca un sfert, poate si mai bine din PIB sa se duca numai pe plata datoriei, iar in contextul in care economiile scad ori stagneaza iar populatia are o tendinta de imbatranire evidenta, acest fapt devine insuportabil (ar presupune sa tai constant de la sanatate, investitii, educatie, etc ca sa platesti cuminte dobanzile la bonduri). Or, cum vor vota electoratele (unde ponderea varstnicilor e apreciabila) supuse unei astfel de austeritati pe termen lung? Din acest motiv, inflatia care sa topeasca brusc datoriile suverane acumulate devine improbabila-de unde bani sa platesti dobanzi sensibil mai mari?

Singura solutie pentru a avea si inflatie si dobanzi mici ar fi ca Bancile Centrale sa isi schimbe radical filozofia, sa nu mai pretinda ca lupta cu preturile, ca tintesc inflatia, etc, ci sa se rezume la a furniza linii de credit infinite pentru banci, cu obligatia lor asumata de a credita guvernele neconditionat (vor lua de pilda cu 0-1% de la BCE/Fed, etc, vor plasa cu 1-2% in bonduri). Mie greu de crezut ca se va ajunge insa aici, dupa decenii de gargara si campanii de imagine cu sloganul “veghem asupra inflatiei”. Politicienii ar fi presati sa ia pana la urma o decizie oricata cerbicie ar afisa bancherii centrali in apararea noii filozofii. Ma rog, o varianta ar fi dobanzi real-negative plus o procedura schimbata de calcul a inflatiei, care sa cosmetizeze realitatea din teren (adica noua metodologie de calcul micsoreaza scriptic inflatia-se umbla la ponderile diferitelor produse si servicii in cosul de consum).

Una peste alta, inflatie si dobanzi mari in contextul datoriilor publice mari e greu de crezut sa urmeze oricat ar incerca sa ne sperie agentii oficiali de marketing (guverne, bancheri centrali) pentru a cheltui mai mult sprijind economia prin consum. Vom avea atunci deflatie? Si aici e greu de oferit un raspuns clar, cat timp autoritatile au dat pana acum semnale ca falimentele din sectorul bancar sunt inacceptabile, indiferent cat de mare e gunoiul de sub presul bancilor. Am putea avea insa deflatie plus modificarea normelor de raportare a activelor bancare (in nici un caz la valoarea lor de piata) plus linii de credit nelimitate pentru banci de la Bancile Centrale pentru a nu se intra din nou in criza de lichiditate si neincredere generalizata pe pietele interbancare. Deocamdata eu merg pe scenariul usor deflationist, cel putin pe termen scurt-mediu.

Ce ar putea schimba radical tabloul de mai sus si relativa stabilitate in care a intrat sistemul financiar dupa 2009? Evenimente care nu au legatura cu economicul dar il influenteaza radical. Inceputul unui razboi in Iran, efecte mult mai dure decat se estimeaza pentru varful ciclului solar din 2013. Altfel, nu vom avea nici hiperinflatia pe care o proclama fanii metalelor pretioase, nici deflatia pe care o asteapta marii detinatori de cash (in 2009, dupa falimentul Lehman Brothers situatia era diferita, lumea se temea de falimentul bancar generalizat, de aici fuga de pe orice activ financiar si picajul burselor)

Cand va fi cel mai bun moment pentru parasirea leului?

Cu 10 miliarde de euro datorie publica externa de rambursat intre 2013-2014, cu dobanzi in scadere pentru leu pentru a face fata serviciului datoriei interne, moneda nationala nu mai pare pariul recomandat alta data. In plus, aniii post-electorali nu sunt de bun augur pentru curs. Cand ar fi momentul optim pentru a ne diversifica economiile incluzand ceva valuta? Din punctul meu de vedere intre cele duua runde de alegeri, in lunile de vara. Iata de ce.

Discutiile privind “reintregirea” salariilor bugetarilor s-au soldat instantaneu cu un mic salt al cursului leu-euro, de la 4,35 la 4,38. S-a spus ca aceasta miscare n-ar avea neaparata legatura cu cheltuielile suplimentare, cu pericolul ce pandeste deficitul ci cu orgoliul ranit al BNR care n-a fost consultata inainte de promisiunile Presedintelui Basescu. O fi, n-o fi asa, un lucru e cert: anul viitor se aduna mai multe note de plata. Pe langa cea traditionala, a anului electoral 2012, avem datorii externe de achitat de aproximativ 5 miliarde euro in 2013 si 2014. O parte le suporta BNR din rezerva, o parte le achita Ministerul Finantelor rostogolind datoria. Accesarea unor noi credite pentru finantarea celor vechi de la FMI inseamna insa ingreunarea serviciului datoriei publice, pentru ca una este sa platesti dobanzi de 3 si ceva la suta, si cu totul altceva sa achitit unele duble (randamentele la obligatiunile de stat in dolari vandute recent trec de 6%).

Una peste alta, avem pentru 2013: un deficit posibil in crestere dupa anul electoral, o rezerva valutara mai mica la BNR, dobanzi de platit mai mari pentru datoriile in valuta. Cum jumatate din datoria publica este in lei, si cum autoritatile s-au tot imprumutat de la banci in ultimii ani la dobanzi de 6-7%, nu va ganditi ca leul va ramane relativ stabil fata de euro doar datorita dobanzilor ceva mai mari la lei. Perspectivele sunt in continuare de scadere, pentru ca mai bine iei credite cu 4-5% in lei decat cu peste 6% in euro, nu? Statul va fi obligat sa tot scada dobanda la leu pentru a-si permite sa iasa onorabil cu serviciul datoriei publice.

Ganditi-va la cazul Japoniei. Par disperati la datorii publice de 200% din PIB, nu? Ganditi-va insa ca pentru aceasta datorie platesc dobanzi de aproximativ 1%. Ce e mai rau, sa ai datorii de 200% din PIB pentru care platesti dobanzi de 1%, sau de 40% din PIB pentru care platesti dobanzi de peste 6%? Mie mi se pare mai rea varianta 2, unde mai pui ca procentul veniturilor in PIB e mult mai viguros in Japonia, Romania fiind printre codasele UE la acest capitol (33% din PIB)?

Ce va face deci leul fata de euro in conditiile in care Romania are in urmatorii 2 ani de rambursat sume mari in valuta, dobanzile la leu isi mentin tendinta de scadere iar anul electoral trebuie decontat cumva? Exact, e momentul sa va diversificati cel putin economiile incluzand ceva valuta (euro, dolari, franci). Cand este momentul optim?

Eu va recomand s-o faceti intre cele doua runde de alegeri, prin vara (vara leul se simte mai bine, nu se fac multe importuri care sa preseze cursul, etc). Dupa alegerile generale, cam toata lumea se va gandi sa ia valuta, asa ca BNR ar putea sa pregateasca anticipat un curs mai mare care sa descurajeze (“pai, daca n-am luat pana acum, in decembrie, de ce sa mai iau, ca uite ca s-a stabilizat la valorile astea mai mari?”) achizitiile masive post-factum.

Si cum va face asta, permitand cresteri mici mai multe zile la rand ca tot bizonul sa-si de-a seama ce se petrece? In nici un caz, va fi un salt brusc astfel incat in 2-3 zile cursul leu-euro va ajunge exact acolo unde vrea Banca Centrala. In prima zi vom ridica mirati din sprancene (ce sepetrece?), in ziua 2 ne vom gandi ca a fost o miscare prea brusca, probabil o speculatie ce va fi descurajata, in ziua 3 o mica parte dintre deponenti isi va muta economiile in valuta, restul vor mai astepta sa vada daca nu cumva cursul isi revine. In ziua 4 leul se va aprecia putin astfel incat cei care n-au cumparat se vor felicita dar vestile bune se vor opri insa aici. Cursul se va stabiliza apoi ramanand in noua banda de variatie, superioara celei anterioare iar majoritatea va ramane cu leii, intrebandu-se daca mai are rost sa schimbe din moment ce avem iarasi un leu stabil, chiar daca mai anemic.

Ce televiziune va castiga alegerile in 2012?

Trustul Realitatea-Catavencu a schimbat soarta alegerilor prezidentiale din 2009. Am avut victimizarea lui Basescu (filmuletul cu palma aplicata copilului difuzat obsesiv, pana la saturatie, “sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”) si compromiterea lui Geoana (intalnirea de taina cu Vantu, filmata voios de oamenii trustului pentru confirmare, “dar la Vantu ce-ati cautat aseara domnu’Geoana?”) dintr-o lovitura, pe ultima suta de metri a campaniei, ca sa nu mai existe loc de nuantari, reveniri, razgandiri ale electoratului. Cine va canaliza in 2012 voturile emotionale ale electoratului (doar asa se poate forta o modificare substantiala a actualului raport de forte)?

Pana acum PD-L si-a facut treaba dupa manual. A incercat o schimbare de imagine-Guvern fara “vedete” (s-a renuntat exclusiv la Udrea), Premier nou cu alura de tehnocrat. A inceput sa tatoneze variante de tranzactionare cu electoratul-majorarea salariilor bugetarilor (scaderea CAS, destinata tuturor angajatilor, genera o schimbare mai putin spectaculoasa in intentia de vot, procentele castigate la venituri erau sensibil mai mici), program de reabilitari termice la blocurile ceausiste, etc. Din pacate in Paradis incep sa apara disensiuni (Ungureanu-greii PD-L), gradul de incredere in Premier se erodeaza repede (de la 29% imediat dupa numire, la 20%), scandalurile legate de privatizarea resurselor de cupru (firma castigatoare nu are banii necesari, abia acum urmeaza sa-i stranga) si exploatarea gazului de sist, plus ultimele plecari strategice din PD-L risca sa erodeze fragilul capital politic obtinut la inceputul anului. Ce se mai poate face?

Lovituri agresive de imagine concentrate in prajma campaniei electorale, preferabil pe ultima sa suta de metri pentru ca electoratul sa fie nevoit sa voteze emtotional (“ia uite, toti sunt la fel, ce Opozitia e mai breaza, uite de ce-au fost in stare!”) si nu rational (“dar daca lucrurile nu stau chiar asa, al cui interes servesc stenogramele, filmuletele cu camera ascunsa, dosarele, etc...”). Pe lista mea de “lovituri norocoase” pentru PD-L am trecut:

1. Dosarul de informator al lui Crin. Ar fi o lovitura de imagine, mai ales pentru un electorat “principial”, sensibil la asa ceva precum al liberalilor.
2. Inregistrari compromitatoare cu Ponta. Vom afla cum liderul opozitiei negocia un os mai gras pentru el, pactizand cu inamicul. Sau variatiuni
3. Scandaluri de coruptie pe ultima suta de metri, stenograme, “capturi” ale serviciilor, etc.
4. Condamnari in procese in derulare (Nastase va fi folosit ca varf de lance, dar nu numai), un DNA mai agresiv decat de obicei. Nu cred insa ca lumea afacerilor va fi zguduita semnificativ-ei trebuie sa contribuie financiar la campanii. Vantu va dormi in continuare linistit, la fel Patriciu (nu cred in ruptul capului in relatiile de adversitate fara nuantari a celor doi cu Basescu).


Ce roluri isi vor asuma televiziunile in acest context? In afara de partiturile obisnuite dupa care canta deja marile grupuri de presa de la noi, strategia castigatoare va include obligatoriu:

Victimizarea puterii.
Vom afla lucruri revoltatoare care se vor dovedi in final exagerari, falsuri, calomnii. Intoxicarile vor viza Antenele (cu moderatie, sunt militanti dar nu prosti), cele doua Realitatati, TVR (variantele mai soft).

Compromiterea Opozitiei.
Vor excela B1, Realitatea (“demersul jurnalistic primeaza, in ciuda orientarii anterioare a postului nu putem refuza sa ne informam corect telespectatorii”), OTV-pentru varintele fanteziste. Cred ca PRO TV va ramane in zona neutralitatii iar TVR nu va fi folosita direct pentru diseminare, eventual va prelua si comenta bombele altora.

Favorita mea este, ca si in 2009, Realitatea TV. Centrul de greutate al strategiei de echilibrare a raportului de forte in politica romaneasca inainte de alegeri se va axa din nou pe fosta (viitoarea?) televiziune a lui Vantu (din acest motiv nici nu ma astept la vreo condamnare spectaculoasa in cazul sau in acest an).

PS: Un text interesant scrie azi Dan Diaconu pe Trenduri Economice. Teoria sa: in Romania se pregateste un schimb de putere iar migratia lui Frunzaverde arata ca grupurile de interese din spatele partidului democrat (factiunea Monte Carlo-baietii cu care joaca Videanu table pe plaja, va amintiti?) cauta sa isi asigure spatii de negociere in momentul in care transferul puterii se va face. Frunzaverde este deci un prim cap de pod pentru asta.

SPO Transelectrica la final: suprasubscriere moderata, succes de public. De ce-au fost “habotnici” marii investitori?

Cu un plus de transparenta fata de ofertele anterioare (vizualizarea in timp “aproape” real a subscrierilor pe site-ul bursei a facut ca micii investitori sa se calce efectiv pe bataturi, unii supralicitand peste pretul pe care si-l propusesera intial), antrenand intreaga comunitate a intermediarilor, intr-un context fericit de piata (bursele externe s-au descurcat bine in 2012), oferta secundara a Transelectrica s-a incheiat cu succes: 153% grad de subscriere (139% pe transa mare, 277% pe cea mica). Dincolo de asta, sare in ochi “fixismul” marilor investitori: multi au incremenit cu ofertele la 14,9 lei, refuzand sa le actualize pe ultima suta de metri de parca la SPO Transleectrica, ca si la jocurile olimpice, cel mai important era sa...participi. Dezinteres sau cotizatii la capitolul... imagine?

“Fotografia”de la ora 17, ora inchiderii oficiale a subscrierilor. Pe transa marilor investitori, la 14,91 lei erau subscrieri cumulate (la preturi egale sau mai mari) cat pentru 66% din actiunile scoase la vanzare, iar la 14,90 lei cat pentru 119%, aproape duble deci. Ce spune asta? Marii investitori au fost fixisti, cei mai multi n-au vrut sa auda de preturi mai mari de 14,9 lei/actiune (la acest pret au fost cereri pentru 5 milioane din cele aproape 10 milioane de actiuni scoase la vanzare). Ce spunea aceeasi imagine pentru micii investitori? Grad de subscriere de 256% si un pret la care intreaga oferta era subscrisa pe transa mica de 15,58 lei/actiune (la preturi egale sau mai mari era acoperita 99% din oferta de actiuni).

Sa vedem cum se miscase fotografia subscrierilor la ora 18,30. Pe transa marilor investitori avem asa: la 14,91 lei subscrieri cumulate de 69% din actiunile oferite iar la 14,90 lei avem 122%. Nu s-au facut deci masiv subscrieri pe ultima suta de metri, desi ultimii intrati in hora au vazut ca risca sa ramana fara actiunile ofertate nu s-au inghesuit sa ridice miza cum s-a intamplat pe transa mica (aici pretul la care se asigura subscrierea integrala a actiunilor urcase la...15,7 lei iar gradul de subsciere la...273%!). Observati deci cate s-au intamplat intre ora inchiderii oficiale a subscrierilor si poza de grup de final (ma rog, aproape final, pana la ora 19 au mai aparut mici modificari iar pana maine nu vom sti exact pretul de alocare pe cele doua transe). Aveti si explicatia ghilimelelor de la subscriere in timp “aproape” real de care vorbesc la inceputul articolului. Oare de ce aceasta diferenta de comportament? Chiar asa de tare sa fi tinut la 1,2, 3 bani in plus pe actiune fondurile care au participat pe transa mare (si care oricum iau actiuni la companiile de utilitati ca sa doarma ani buni pe ele) sau au fost multe subscrieri “decorative” la 14,9 lei? (adica s-au alocat bani care nu erau neaparat destinati cumpararii de actiuni, doar pentru a da un plus la capitolul “imagine” procesului derulat prin bursa-“ia uite cat interes pe Transelectrica”).

In alta ordine de idei se desprind cateva concluzii la finalul SPO-ului Transelectrica

1.Nu ocoliti “categoria musca”
Micii investitori au fost hiper-activi dar nu irationali. Desi suprasubscrierea a fost spectaculoasa (e drept, 4 milioane euro cat era valoarea transei lor nu reprezinta o suma colosala), putini au oferit peste pretul pietei (16,15 lei la inchiderea de marti). A contat enorm faptul ca pe site-ul bursei putea fi urmarita situatia subscrierilor, un veritabil carlig de marketing pentru unii (“ia uite ca nu mai apuc actiuni la 15 lei, sa modific cererea de subscriere repede”). Micii investitori vor da acum plusul de lichiditate generat in urma ofertei, chiar daca multi dintre ei au tinte de profit de 10-15% si vor marca in momentul in care vor avea ocazia. Poate ca o calibrare 85-15% intre cele doua transe ar fi fost mai adecvata, avand in vedere comportamentul pe transa mare (de avut in vedere in cazul unor oferte comparabile?).

2. Transparenta si sindicalizare
Faptul ca subscrierile s-au derulat prin toti intermediarii inregistrati a oferit un plus de accesibilitate iar vizualizarea subscrierilor pe site-ul bursei a generat un supliment de competitie (din pacate, doar pe transa mica).

3. Politica discountului-inevitabila
Cand anul trecut oferta SNP a esuat, multi au facut comparatia cu cea a OMV incheiata in paralel cu succes in Austria. Discountul fusese de 15% in cazul OMV si sub 10% la SNP. Acum sindicatul care a gandit strategia Transelectrica a mers pe un discount mai atractiv (12,5% in momentul lansarii ofertei, pe palierul inferior de pret), contextul international s-a nimerit mai bun dar, in ciuda acestor avantaje, daca pretul actiunilor nu suferea corectii in asteptarea pomenitului discount, poate ca n-am mai fi asistat la suprasubscriere.

Update oferta Transelectrica. O speculatie usoara, de primavara

Pe termen lung, investitia in Transelectrica vine cu o multime de riscuri la pachet (datorii mari ale companiei, investitii restante, riscul unei majorari de capital care sa dilueze minoritarii, etc). Pe termen scurt insa-cateva luni-cine cumpara in oferta aproape de 15 lei/actiune are ocazia sa vanda la 17-18 lei (cu profit de 15-20% deci) pe fondul unor rezultate previzibil bune dupa primul trimestru (in traditia companiei ultimele trimestre sunt insa cu pierderi) si argumentului intens fluturat “actiunile TEL n-au crescut odata cu bursa in 2012 pentru ca investitorii asteptau oferta statului cu discount”. Una peste alta, o combinatie risc/profit potential ce pare atractiva pentru speculatori. Vedeti mai jos pe ce interval de pret s-a grupat grosul subscrierilor pana acum.

Am subliliat aici riscurile aferente unui pariu pe termen lung pe actiunile Transelectrica. Subscrierea in cadrul ofertei poate aduce insa profit pe termen scurt, pentru investitorii cu profil speculativ, dupa cum arata acum lucrurile. Oferta se va subscrie integral dupa toate aparentele (vineri s-au cumparat 31% din actiunile scoase la vanzare iar procentul de subscriere ajunsese la 47%-pentru incheierea cu succes este nevoie de minim 70%), compania aruncand pe ultima suta de metri in lupta de imagine si un dividend usor marit (1,1 lei brut, 0,92 lei net) fata de asteptarile investitorilor-s-a alocat in acest scop 92% din profitul pe 2011 fata de 85% cat anuntase Guvernul ca va solicita companiilor unde este majoritar. De altfel, o strategie similara a adoptat si Transgaz pe fondul apropierii ofertei sale (aprilie-mai).

In mod previzibil, actiunile Transelectrica vor avea o “presa” buna in lunile ce vin-sa nu uitam ca de succesul ofertei TEL se leaga sperantele reusitei celorlalte vanzari prin bursa pe care le pregateste statul. Brokerii, ziarele de specialitate vor afisa optimism, compania va anunta rezultate foarte bune dupa primul trimestru (asa a facut si in 2011, trimestrele 3 si 4 fiind insa pe minus), se va insista obsesiv ca actiunile n-au crescut in 2012 doar pentru ca investitorii erau focalizati pe discountul la care statul urma sa ofere actiunile (n-a fost cine stie ce in final, doar 12,5%) si ca actiunile ar merita o “prima de lichiditate” dupa majorarea free-float-ului cu 15%. Prin urmare, cine cumpara in intervalul 14,9-15 lei actiune poate face un profit de 15-20% in lunile urmatoare. Asta pentru ca mi-e greu sa cred ca actiunile TEL nu vor reveni macar la 17 lei cu toata campania de imagine de care se vor bucura. Singurul semn de intrebare este cum se vor comporta pietele externe in intervalul asta, bursa din Bucuresti sincronizandu-se cu trendul general. Semnele nu sunt chiar incurajatoare, exista semne de oboseala dupa raliul bursier din primele luni ale anului 2012 dar mai avem totusi ceva vreme pana la clasicul “sell in may and go away”.

Vineri, situatia subscrierilor pe transe de pret arata cam asa:49% grad subscriere pe transa investitorilor mari (sume alocate peste 500.000 lei) si 35,8% pe transa investitorilor mici. Pe transa investitorilor mari, doar 2,8% din intreaga oferta o reprezentau cererile de subscriere peste 15,1 lei, restul de 46% fiind intre 14,9-15,1 lei. Pe transa investitorilor mici, ordinele peste 15,1 lei reprezentau 10,6% iar cele peste 16 lei doar 1% (nimic spectaculos pana aici, pretul la bursa la inchiderea sedintei de vineri a fost de 16 lei), intervalul 14,9-15,1 lei avand 25 din cele 35 de procente subscrise pana la sfarsitul zilei de vineri.

Cresterea redeventelor Petrom e salutara, anuntul anticipat al majorarii lor drastice,“ca in statele arabe”, e o prostie

Ce va face o companie cu un castig de aproape un miliard de euro in 2011 anuntata ca se profileaza la orizont o scadere semnificativa a marjei sale de profit, ce dividende va mai da pana in 2014 (nu uitati, statul mai are inca 20% din Petrom)? Si cat de usor isi va mai vinde statul din participatia sa (n-a reusit anul trecut, cand declaratiile la adresa Petrom nu erau razboinice precum in anul electoral 2012) in conditiile in care anuntam cu surle si trambite cresterea spectaculoasa a redeventelor? In loc sa taca si sa faca la momentul potrivit mutarea-surpriza tragand beneficiile care se mai pot trage pana atunci, statul anunta prin gura Presedintelui ca va razbuna usturator unoarea automobilistilor (apropo, decizia nu apartine oare viitorului Guvern, rezultat dupa alegerile din noiembrie?). Cat e miza economica, cat e miza electorala aici?

Evenimentul Zilei are azi un articol bun despre nivelul redeventelor in lume. Nu trebuie repetat insa ca stam prost la capitolul asta, o stim deja. Redevente mici, preturi mari la pompa, marje maxime de profit pentru OMV. Ce a facut toti acesti ani cu profitul sau gras Petromul? L-a transformat cumva in dividende ca sa ia si statul fraierit partea sa (inainte de aparitia Fondului Proprietatea in schema, cota statului era de aproximativ 40% din actiunile SNP, dublu fata de cat are acum)? Rareori. S-a pus pe investitii, a cumparat lanturi de beninarii de la compania-mama, ma rog, l-a ascuns cu pricepere ca sa nu il imparta. Majorarea redeventelor e salutara acum, in ceasul al 12-lea (nu uitati, mai avem rezerve de titei pentru 10-15 ani, in functie de cine le estimeaza). Sigur, pentru OMV ar pica bine si un scenariu de genul “lasam redeventele pe loc sau le cosmetizam doar, inca 9-10 ani, si dupa aia le majoram draconic, sa-i usture pe austrieci”, cand nu vom mai avea pe ce sa le aplicam (a, sa nu uit, e cu atat mai grabnica majorarea redeventelor cu cat Petrom are carne “proaspata”, a gasit gaze in Marea Neagra!).

Nimeni nu contesta, cred, oportunitatea majorarii redeventelor. Surprinde insa tam-tam-ul cu care se anunta asta. E un fel de razboi declarat OMV cu doi ani mai devreme, spunand “la revedere” partii de dividende aferente unui profit gras in 2011 si vanzarii la un pret bun prin bursa a pachetului de 9,84% pe care statul a mai incercat s-o faca anul trecut (cat vom incasa pe respectivele actiuni dupa majorarea efectiva a dividendelor? de ce nu ne grabim sa vindem acum, cand si pietele de capital si-au mai revenit?). Exista beneficii insa in plan electoral. E bine sa plangi pe umarul alegatorului si sa anunti ca ii vei face dreptate. Ca un facut, tot acum in an electoral ne pregatim pentru confiscarea averilor ilicite si de modificarea Constitutiei pentru a subtia la 300 numarul de parlamentari (pana acum ce-au pazit autoritatile?). Sper insa sa nu vedem cum, in buna traditie romaneasca, din frecarea ridichei Petrom se alege praful dupa alegeri. Oricum, politica de crestere a redeventelor o face viitorul Guvern nu Cotroceniul. Altfel, am remarcat ca la capitolul redevente ridicole Presedintele a inclus in declaratia sa recenta titeiul, gazul si..pietrisul. De minerit, nimic?

PS: Un argumetn hilar ieri din gura sefei Petrom, Mariana Gheorghe, in discutia despre majorarea redeventelor:“preturile vor fi afectate corespunzator cu nivelul de fiscalitate". Adica, majorati voi majorati, ca noi vom baga redeventa in pret. OMV-Petrom uita insa ca nu se afla in pozitia de monopol pe piata, chiar daca uneori se intelege cu competitorii sai sa actioneze ca atare (vezi amenda recenta de la Consiliul Concurentei). Adica ce, daca dublam redeventele la titei o sa avem cea mai scumpa benzina din Europa? Asta dupa ce ne pregatim sa liberalizam preturile la gaze ca sa poata vinde OMV gaz romanesc la pretul celui rusesc (sau peste, cine stie, daca majoram redeventa si la gaz?)

Oferta Transelectrica, pro si contra subscriere (mult mai mult contra)

Investitorii au de miercuri ocazia sa cumpere actiuni din pachetul de 15% din Transelectrica scos de autoritati la vanzare. Vor exista doua paliere de pret pentru subscrieri (minim-14,9 lei si maxim-19,2 lei) si doua transe de alocare (investitori de retail si mari investitori-subscrieri peste 500.000 lei). Merita? Pozitia de monopol a societatii e cotrabalansata de datoriile mari, investitiile restante, perspectiva liberalizarii preturilor la energie (preturi mai mari=consum mai mic, in plus ANRE poate fi mai putin generoasa cu Transelectrica in perioada urmatoare pentru a se evita transferarea asupra consumatorilor a costurilor suplimentare de transport).

Aparent, mare oportunitate mare. Pretul minim (14,9 lei) de subscriere este sub cel din IPO-ul din 2006 (16,8 lei-in acel moment, oferta fiind suprasubscrisa de 6 ori!). Intre timp perspectivele s-au schimbat, compania a subperformat, datoriile i-au crescut (mare sensibilitate la fluctuatiile cursului de schimb, datoriile sunt in valuta). Investitiile restante lasa un mare semn de intrebare asupra viitorului ...minoritarilor. In cazul unei majorari de capital risti sa fi diluat de nu te vezi (sumele de care compania ar avea nevoie pentru investitii depaseste capitalizarea bursiera-recent unul dintre operatorii din eolian ameninta cu procese pentru intarzierea conectarii). Cum sta la profit? Transelectrica a dat bine pe 2011 (90,2 milioane lei profit net neauditat) raportat la rezultatele din 2010 (9,55 milioane lei) dar prost in comparatie cu profitul din al doilea trimestru (178 milioane lei). Dupa ce primise o majorare de tarif din partea ANRE compania a inceput anul in forta; din pacate, ultimele doua trimestre au fost pe pierdere. Marja de profit este minuscula (3%) si nu ne putem astepta la un salt spectaculos din perspectiva apropiatei demararii a procesului de liberalizare a preturilor in energie. Majorarea tarifelor va scadea contitatile trasportate; e greu de crezut apoi ca ANRE va aproba pe banda rulanta noi cresteri de tarife de transport de teama ca acestea sa nu se reflecte in facturile consumatorilor ce urmeaza oricum sa se ingreuneze. Un PER (raportul dintre pretul actiunii si profitul pe actiune) de 12 aferent celui mai mic pret de subscriere ar fi atractiv...in conditiile unor piete bull (investitori hiper-optimisti), ceea ce nu este cazul acum. Singurul avantaj al companiei este pozitia sa de monopol, stii cel putin ca n-o sa dea faliment (cum a patit Flamingo, un IPO de succes la vremea sa). Din punctul meu de vedere, singura sansa pentru incheierea cu succes a ofertei (subscriere de minim 70% ) este data de dimensiunea sa redusa (vreo 40 de milioane de euro s-or mai gasi prin buzunarele marilor investitori institutionali). Eu personal nu voi subscrie.