Bancile si-au facut bine treaba: de 2 ori mai indatorati decat media europeana

Potrivit datelor BNR, in septembrie 2009, ratele lunare la banci reprezentau aproape un sfert din venitul disponibil al populatiei, fata de numai 11% media europeana (in 2004 ponderea era de 5%). Ganditi-va insa la persoanele care au pensii de subzistenta in mediul urban si venituri de mizerie in cel rural si veti realiza ca gradul de indatorare al anemicei clase medii autohtone e semnificativ mai mare, probabil ca intre 30-50% din venituri merg direct la banca. De altfel, in ce tara europeana ati mai vazut banci la fiecare colt de strada ca la noi, de parca vanzarea si cumpararea de bani este singurul sport de masa? Cum potentialul de crestere al activitatii de creditare e cat se poate de lesinat in acest moment, la ponderea inrobitoare a ratelor in venituri, bancile isi mentin lantul impresionant de sucursale din doua motive: au de colectat rate iar debitorul tot mai vlaguit nu trebuie derutat suplimentar la aflarea vestii ca trebuie sa se deplaseze in alta parte pentru a plati rata (plus ca o coada sacaitoare e un bun stimulent pentru rau-platnici) iar o inchidere de sucursale cade greu la imaginea nu foarte buna a industriei, este perceputa ca o recunoastere a problemelor interne, etc. Realizam acum cat de dusi cu pluta erau analistii care vorbeau despre potentialul extraordinar al sectorului bancar romanesc, pornind de la ponderea creditului total in PIB, uitand de jumatatea de Romanie care balteste in zona auto-consumului din mediul rural si care numai la imprumuturi nu viseaza. De altfel, cine s-a napustit sa dea credite in Romania? Bancile grecesti si cele austriece-primele venind dintr-o economie a exceselor cu lectia invatata, cele din urma practicand ele insele cu voiosie expansiunea prin supraindatorare. Si acum? Creditele populatiei sunt in special cu scadenta scurta, de consum, si nadajduim ca s-a invatat ceva din cresterile arbitrare de dobanzi de la inceputul anului 2009, comisoanele nesimtite si inghetarea costurilor pentru clientii "istorici". Cine va dori sa repete experienta, isi merita soarta. Din fericire pentru bancheri, comportamentul irational al populatiei a fost preluat de stat in ultimul an, Ministerul Finantelor aspirand harnic imprumuturi cu 10% dobanda la lei pentru acoperirea pensiilor si salariilor din sectorul public.

Cu ce lectie ramanem de aici? Cu una amara, evident. Creditarea populatiei in perioada 2004-2008 a fost mai degraba fenomen de masa, care s-a extins prin contagiune in toate colturile tarii. Era de bon ton sa ai un credit, nu mai era loc pe sticla si in presa de specialitate de experti care sa explice cum urmau sa creasca veniturile in Romania si ce moment bun de facut achizitii traversam, proaspat intrati in UE (in special la imobiliare, care urmau sa tot creasca ani buni de aici inainte). S-a sfarsit prost, ca orice betie a maselor. Inainte de "89 era simplu, orice vedeam pe sticla ori in presa era tratat cu suspiciune, "ne minteau". Acum e mult mai dificil de identificat taberele, sunt mult mai multe nuante de gri. Dupa dusul rece al recesiunii, n-ar strica sa insa sa privim cu scepticism pe viitor orice agent de marketing costumat in analist independent.