Planeta dependentilor

In urma cu 100 de ani majoritatea familiilor de pe planeta erau independente energetic si alimentar. Adica aveau suficiente lemne in spatele casei si oratanii prin curte astfel incat sa nu tremure de frig si foame. Descoperirea petrolului a facut agricultura mai usoara iar pesticidele au oferit sansa unei inmultirii aproape exponentiale a speciei: am crescut de la 1 miliard la peste 6 miliarde de suflete, in numai 3 generatii. Avansul tehnologic si-a adus contributia si in curand foarte putini puteau oferi hrana celor foarte multi. Mecanizarea agriculturii, aparitia "fabricilor" de mancare (nu discut aici de moralitatea colosilor din industria alimentara si de ingredientele ce le utilizeaza) ne-au oferit liberatea si confortul vietii la oras, dandu-ne ocazia sa ne ocupam linistiti de industria serviciilor (evident vorbesc de lumea "civilizata").

Ok, si mai departe? Asta sa fie oare viitorul luminos al umanitatii, sa nu ne fi ramas decat grija de a regla detaliile si de a urmari atent setarile sistemului pentru a-i asigura buna functionare? Ma tem ca nu. Suntem deja prea multi pentru resursursele energetice prea putine de care dispunem. Iar energiile alternative-eoliana, geotermala, solara, etc-nu vor reusi sa compenseze decat in mica masura imputinarea si disparitia ulterioara a petrolului. Daca nu vom inventa repede ceva, o descoperire epocala care sa incetineasca acest final previzibil, civilizatia umana va face, ca de atatea ori in istorie, un pas inapoi. Suntem oricum la o rascruce, privind atent la orizont. Vechile norme, cutume, stiluri de viata stau pe o fundatie tot mai subreda si noi forme de manifestare isi cauta formulele ideale. Conceptiile clasice din gandirea economica, spiritualitate, politica, stiinta sunt confruntate simultan cu provocari, contestari si o dorinta in crestere de reformare si recalibrare. Citeam pe undeva ca succesul crestinismului nu ar fi fost posibil daca expansiunea sa nu se suprapunea cu prabusirea Imperiului Roman. Socul navalirilor barbare, a prabusirii unei lumi asezate cu regulile si valorile ei a fost atat de mare iar neputinta zeilor vechi atat de evidenta in a oferi raspunsuri si solutii, incat oamenii s-au grabit sa-I sanctioneze imbratisand o credinta noua. Ramane de vazut la ce ne vom inchina dupa moartea zeitei hidrocarburilor si a zeului creditului bancar.