De inflatie n-au scapat in istorie nici monedele de metal

Din vremea Imperiului Roman (vezi pataniile dinarului de argint sI ale “solidus-ului” de aur) pana la “subtierea” monedei de 1 penny din zilele noastre, Guvernele s-au descurcat de minune sI in lipsa tiparului cand a fost vorba sa extinda masa monetara.

Deprecierea monedei convine in primul rand Guvernelor care au de finantat cheltuieli publice neacoperite decent de venituri. Cand presiunile populatiei sau dorinta de perpetuare a clasei politice sunt prea mari, dobanzile bancare pierd repede pasul cu inflatia (cazul Romaniei la inceputul anilor ’90).


In lucrarea sa “Creating the Floating Exchange Rate System, Martin Armstrong, fondator al Princeton Economics si autor al unei teorii revolutionare despre ciclurile economice, face o trecere in revista asupra modalitatilor de a devaloriza o moneda, incepand din momentul prabusirii Imperiului Roman sI pana la ruperea acordului de la Bretton Woods, in momentul abandonarii de catre SUA a stadardului aur pentru dolar. Colapsul sistemului monetar roman a facut de pilda ca, intre anii 100 iC sI 250 dC, cantitatea de grame de argint dintr-un dinar sa scada de la 5-6 la sub 0,1 gram. Socul prabusirii sistemului a fost atat de mare incat pe finalul Imperiului autoritatile acceptau plata impozitelor in proprietatI mai degraba in monedele emise chiar de ele iar multI erau gata sa isI vanda libertatea pentru adapost sI protectie. Cum incertitudinea era maxima, faptul ca vechii zei nu raspundeau convenabil cererilor de ajutor a grabit adoptarea unei religii noi. Dupa caderea Romei in anul 476 dC, imperiul a supravietuit in Rasarit (in jurul Constantinopolului) in timp ce vestul s-a faramitat intre orase-stat feudale.Moneda bizantina de aur “Solidus” a devenit pentru o vreme noua valuta comerciala globala, fiind gasita de arheologi din Scotia pana in China. Ce a dus la supravietuirea o vreme a Imperiului Roman de Rasarit a fost oferta constanta de aur, asigurata din zona de Nord a Africii, numita “Numidia”. Cucerirea zonei de catre arabi a dus la inchiderea robinetului de aur pentru Imperiu, care a cazut la randul sau in 1453. ~n ultimii ani cantitatea de aur fusese oricum redusa sever din monede, care erau acum in aliaj cu argintul. AcelasI lucru l-au patit in timpurile noastre monedele de cupru de 1 penny, care au devenit brusc mai subtiri cand autoritatile au sezisat ca valorau mai mult prin cantitatea de cupru (motiv pentru care aceasta a fost redusa sI inlocuita cu zincul iar grosimea unei monede de un penny de astazi e substantial mai mica decat inainte de 1982). Cuprul dintr-o moneda emisa in 1793 face astazi, sustine Armstrong, cat cel din aproape 1000 de monede de un penny.

Spre o moneda globala?
Armstrong este de parere ca revenirea la standardul aur, desI ar refacerea increderea in banul “in sine”, ar crea alte probleme. Masa monetara ar trebui sa fie corelata cu numarul populatiei, iar in conditiile in care productia de aur si-a atins varful, cresterea numarului de locuitori in lipsa unei extinderi proportionale a cantitatii de aur ar duce la deflatie, fenomen tare neplacut cand esti dator. Pentru Armstrong, principala problema este recastigarea sentimentului ca banul reprezinta “valoare”, care sa nu fie afectata de programele de tiparire conjuncturala sau dezmatul cheltuitor al autoritatilor (vezi SUA: daca in 1970 cheltuielile publice erau de 870 miliarde dolari in timp ce veniturile anuale medii ale unei gospodarii de 38.850 dolari; in 2008, cheltuielile federale erau de 2,8 trilioane, in crestere cu 221% in termeni reali iar veniturile medii ale unei gospodarii urcasera la 51.355 dolari, avans de numai 32% raportat la inflatie, conform Heritage Fondation). Acesta propune introducerea unei monede unice la nivel global, in paralel cu pastrarea monedelor nationale, in acest mod dezechilibrele bugetare fiind reflectate prin raporturile dintre moneda unica sI monedele locale. S-ar evita in acest fel disparitatI precum in cazul dolarului, autoritatile americane train confortabil o vreme doar pe seama fabricii de bonduri, pornind de la cererea asigurata automat prin statutul dolarului de moneda pentru rezervele bancilor centrale.
Intreaga analiza poate fi citita la adresa:
http://armstrongeconomics.files.wordpress.com/2010/01/armstrong-economics-creating-the-floating-exchange-rate-system-011110.pdf