Presedintele fondului-bancuta (ia vedeti, puteti pronunta FNGCIMM?) ce garanteaza programele Prima Casa 1 si 2, vorbea ieri de aparitia primelor executari silite. Oare cum s-o putea sa te execute banca dupa ce te-ai imprumutat cu avans de 5% si Euribor la minim istoric? Or fi ramas bietii oameni fara joburi, alta explicatie nu am. Ce credeti ca se va intampla insa in momentul in care Euribor va fi 5%?
De la o dobanda de 6% in euro (nu cred ca s-au inghesuit prea multi sa plateasca din start costurile duble aferente imprumuturilor in lei) veti ajunge la una de 10%. La un credit de 60.000 euro de pilda, inseamna o crestere a ratei de la 300 la 500 euro, sa vorbim in cifre rotunde. Ce inseamna asta in eventualitatea ca v-ati imprumutat la un raport rata-venituri de 60%?
Pai nimic important, o sa va urce gradul de indatorare la 100%. Adica o sa va achite angajatorul salariul direct in conturile bancii. Sigur, puteti trage nedejde ca BNR, la rugamintea autoritatilor, va trage in jos cursul euro-leu, ca sa dea o gura de oxigen debitorilor cu venituri in lei si rate in euro. Dar cat de mult va putea intinde coarda si domnul Guvernator?
Nu vreau insa sa va inspaimant, poate ca multi tineri vad in acest program o mare oportunitate. O "oportunitate" care va apasa din nou pe umerii bugetului, adica pe umerii tuturor, daca scenariul pe care l-am descries se confirma. Cresterea dobanzilor, pentru a tine pasul cu inflatia, mi se pare cel mai probabil scenariu pe termen lung, chiar daca ne vom confrunta inca o perioada cu o tendinta deflationista pe anumite segmente.
In definitiv, cum credeti ca se poate iesi din aceasta spirala a indatorarii, Guvernele apasand pana la refuz in ultimii 2 ani pedala deficitului bugetar, in conditiile in care datoriile publice si datoriile totale ale principalelor economii din Vest erau deja la cer? Mai devreme sau mai tarziu, datoriile imense acumulate de Guverne, companii si cetateni vor trebui recalibrate, serviciul datoriei (adica dobanzile aferente, plus costuri de reesalonare si penalitati unde e cazul) nemaifiind sustenabil (vezi Japonia cu datorie publica 200% din PIB). Mi-e clar ca nu se mai poate merge inainte in directia asta, caz in care apar doua posibilitati. Una deprimanta, diluarea datoriilor prin inflatie si alta ingrozitoare, un moratoriu global care sa le stearga pe scara larga.
De ce este deprimant primul scenariu? Pentru ca inflatia in galop loveste in primul rand in pretul bunurilor de stricta necesitate (cel mai mult se scumpesc alimentele, in Germania anilor 1920-1930 cheltuielile cu cosul zilnic aveau o pondere de 90% din venituri) iar datoriile pe care multi le-au acumulat (pe medie, in Romania 22% din venituri merg la banci pentru plata ratelor) i-ar face muritori de foame in acest scenariu. Asa ca o terapie de soc prin inflatie care sa subtieze datoriile ar duce la tulburari sociale si mutatii electorale, ceea ce nu prea convine clasei politice actuale si lobbyului forte din industriile militara, financiar-bancara si farmaceutica. Ramane varianta unei inflatii care sa ucida dupa modelul picaturii chinezesti si eu unul nu as fi prea incantat sa am datorii in contextul unei perspective de crestere graduala, pe termen lung, a dobanzilor.
De ce este ingrozitor al doilea scenariu? Nu ar fi bine sa fim iertati de datorii, sau macar de o parte din ele? Nu, n-ar fi deloc bine. Suntem la un pas de o criza energetica de proportii, planeta gafaie sub povara celor 7 miliarde de suflete, ce ar insemna sa eliberam iar dulaii consumului irational intr-o perioada in care reducerea resurselor naturale e un fapt incontestabil? E ca si cum am otravi fantanile si am parjoli recoltele pentru generatiile viitoare. (In paranteza fie spus, pentru falnicii exponenti ai gandirii occidentale, "dupa noi potopul" e o sintagma suportabila din perspectiva neingradirii dreptului la dezvoltarea personala. Pentru orientali insa, a face praf viitorul copiilor nostri echivaleaza cu a ne da singuri foc la valiza, data fiind credinta in reincarnare).
Ok, sa nu uitam de unde am plecat, avem deci doua varainte proaste de iesire pe termen mediu si lung din aceasta spirala a supra-indatorarii. Ce sa faca un amator de locuinta, fie si prin programul Prima Casa, cu toate riscurile de rigoare? Pai sa faca ce facea inainte de 2007 cand BNR a dat relaxat creditarea tocmai pe varful bulei imobiliare. Adica sa nu intinda coarda indatorarii mai mult de 25-30% din venituri. Nimeni nu cred ca este atat de rupt de realitate incat sa astepte lapte si miere de acum in colo. De ce sa te arunci atunci cu capul inainte si sa accepti sa versi cea mai mare parte din salariu in caseria bancii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu