Trecutul, prezentul si viitorul banilor de hartie

Cu 300 de ani in urma, John Law a crezut ca scoate economia Frantei din criza inlocuind aurul cu bani de hartie si umfland balonul creditului. Aflati mai jos ce legatura exista intre banii de hartie, "afacerea Mississippi", obligatiunile guvernamentale si cum se poate repeta istoria... monetara.
Iesita dintr-un razboi devastator pentru transarea succesiunii la tronul Spaniei, economia Frantei se clatina pe picioare la inceputul secolului al XVIII-lea, coplesita de datorii. Solutia a venit de la John Law, economist scotian (nascut intr-o familie de aurari si bancheri), aventurier si mare amator de speculatii financiare, care se refugiase in Franta pentru a evita condamnarea la inchisoare in Anglia, in urma uciderii unui rival intr-un duel. Law a propus stimularea activitatii industriale prin inlocuirea aurului cu banii de hartie, oferiti drept credit, si reducerea datoriei nationale a Frantei prin vinderea unor actiuni ale unor companii de perspectiva in comertul cu teritoriile din colonii. Ideea lui Law de a fonda o banca nationala care sa creeze si sa diversifice instrumente de credit si sa emita bani de hartie care sa-i inlocuiasca pe cei din aur (care nu puteau fi multiplicati) i-a venit manusa regentului Philippe d’Orleans, in contextul in care finantele Frantei erau secatuite, mai exista putin aur in vistierie pentru baterea de monede noi, ceea ce facea dificile schimburile comerciale. Uns intr-o pozitie importanta, echivalentul ministrului de Finante, Law a infiintat in 1716 "Banque Générale Privée", cu scopul de a dezvolta utilizarea banilor de hartie. Desi era o banca privata, trei sferturi din capital reprezentau bondurile guvernamentale si certificatele de trezorerie. In 1917, Law cumpara Mississippi Company, pretinzand ca in acest fel va fi ajutata colonia franceza din Louisiana. Compania in cauza primeste monopolul comertului cu Indiile de Vest si America de Nord, iar Law o "deschide" catre public, care putea cumpara actiuni. In 1718, "Banque Générale" este rebotezata "Banque Royale", ca o subliniere a faptului ca certificatele sale erau garantate de rege. Simultan, Mississippi Company capatase monopolul comertului pe mare, absorbind rivali precum "Compania Indiilor Orientale", "Compania Chinei" etc., toate acestea fiind unificate in 1719 sub numele de "Compagnie Perpetuelle des Indes".

Sistemul imaginat de Law se baza pe schimbul dintre actiunile acestei companii-mamut de comert exterior si obligatiunile guvernamentale, statul incasand fonduri importante pentru a-si acoperi cheltuielile si datoriile si incurajand fatis speculatiile cu actiuni. In 1720, "Banque Royale", care devenise o veritabila Banca Centrala a Frantei, si "Compania Indiilor" au fost unificate. Law a continuat sa exagereze consistenta bogatiilor din Louisiana, emitand noi actiuni ale companiei de comert si diluand valoarea celor vechi, cu fondurile stranse in acest fel cumparand si mai multe obligatiuni ale guvernului francez. Pretul actiunilor crescuse fulgerator, de la 500 livre in 1719 la 18.000 livre in a doua jumatate a anului 1720, moment in care suspiciunile alimentate de oponentii lui Law (masa monetara se dilatase cu 300%, iar preturile din Paris se dublasera din 1718 pana in 1720) au dus la o scadere la fel de accelerata, in urmatorul an actiunile pierzand 97% din valoare. Ambele ramuri ale ingineriei lui Law se prabusesc simultan cand detinatorii de actiuni si obligatiuni cer sa le converteasca in bani reali, si nu de hartie. In 1721, banii de hartie ai lui Law nu mai valorau nimic. Acesta este demis si paraseste Franta, murind de pneumonie la Venetia in 1729, sarac. Iar pentru aproape 200 de ani de atunci, in Franta cuvantul "banque" va fi considerat "murdar".

Morala?
Cu ce seamana schema lui Law? Modul in care bancile centrale tiparesc bani cu care cumpara bonduri guvernamentale, extinzand astfel baza monetara – va suna cunoscut? Nimeni nu pare ingrijorat de dilatarea deficitelor bugetare in acest mod, de vreme ce detinatorii de obligatiuni nu pot pretinde sa le fie achitata valoarea lor in... aur. Ce se intampla insa daca deficitele nu mai sunt finantabile in anii ce vin? Actualul experiment cu banii de hartie a inceput in 1971, de cand dolarul nu mai este convertibil in aur.
Dupa cum arata Bill Bonner intr-un excelent eseu din The Daily Reckoning ("The Descend of Money"), noul standard al banilor de hartie a permis de atunci un boom al creditarii la nivel global – cum se petrecusera lucrurile si in timpul lui Law. "SUA au inceput sa creeze dolari. Iar cetatenii lor – sa-i cheltuiasca. Dolarii s-au acumulat sub forma de rezerve; celelalte banci centrale s-au batut sa-i aiba. In curand, exportatorii produceau prea mult. Importatorii consumau, la randul lor, prea mult. si erau prea multi bani si credit peste tot. Apoi, economia Japoniei a explodat prima, in 1989. A urmat sectorul dot.com in 1999, iar in final toata planeta a fost cutremurata de spargerea balonului creditului in 2007. Brusc, toata lumea devenise precum Japonia. si acum, toate natiunile, fara sa sufle o vorba, urmeaza modelul lui Law. Toate emit "aur de hartie" sub forma de titluri, bonduri, certificate, ca si cum ar fi "Banque Royale". Europa va trebui sa-si finanteze un deficit de 2,2 trilioane in acest an, SUA cu unu-doua trilioane mai mult. Unde se va ajunge in acest mod? "Priviti, oricum, cu atentie Japonia, care a deschis balul si s-ar putea sa-l si incheie prima. Deficitul sau bugetar este deja mai mare decat veniturile, iar datoriile publice acumulate depasesc, la randul lor, de sapte ori deficitul", avertizeaza Bonner.