Am vazut primele spoturi TV consecutive ale bancilor dupa ceva vreme. Mi s-a intamplat ieri seara, cred ca la Antena 3, cand un calup de 3 reclame bancare mi-a atras atentia. "Dansez pentru mine", acel spot Unicredit-Tiriac pentru posesorii de IQ-uri microscopice in care se idealizeaza creditul auto (ce sa zic, era si timpul, de parca n-ar fi pline parcurile companiilor de leasing de vehicole returnate!), reclama Bancpost la un imprumut pentru mici companii ("ai profit returnezi cat vrei, nu ai profit platesti doar dobanda"-de parca ar fi cineva atat de masochist incat sa traga de un imprumut cand si-ar permite sa-l returneze, si asta doar de dragul fustei mai scurte a ofiterului de credit) si mostra de fatarnicie a Millennium Bank, ce face reclama...marjei aplicate peste Euribor la creditul ipotecar promovat cu portavocea consilierului Bitman, in timpul programului sau de lucru de la Ministerul Finantelor.
Doar acum o saptamana scriam in Banii Nostri despre un debitor al BCR-ului care s-a trezit varsat la o companie de recuperare pentru o restanta mai mica de 2 rate, Recuperatori ce s-au grabit sa ceara plata rapida a intregului imprumut. Sunt destule cazuri in care oameni care nu au mai putut sa-si plateasca imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca au ramas totusi fara casa in lipsa unor venituri care sa le fie poprite, desi cesionarea imprumuturilor s-a facut in majoritatea cazurilor fara notificari iar obiectul de activitate al recuperatorilor difera radical de cel al bancii, fapt ce ar fi impus acordul debitorului.
De ce se grabesc bancile atunci sa revina cu oferte de creditare daca in spatele usilor inchise ii strang cat pot de tare pe datornici de partile sensibile, uneori constrangerile suportate de acestia incadrandu-se la categoria abuzuri? E foarte simplu, majoritatea imprumuturilor acordate intre 2003-2007 sunt de nevoi personale, pe 5 ani. Iar grosul scadentelor se apropie. Confruntate simultan cu spectrul provizioanelor marite dar si cu cel al somajului in perspectiva, bancile s-au gandit ca e momentul sa inlocuiasca o parte din imprumuturile de nevoi personale cu noi credite oferite fraierilor care se mai pot gasi prin parcare, plus ceva imprumuturi ipotecare din Prima Casa, unde creditele indoielnice pot fi bagate la nevoie sub presul bugetului de stat.
Aratam ieri ca agentia Moody´s avertizeaza asupra pericolului aparitiei tulburarilor sociale in marile economii ale Vestului, pe masura ce deficitele bugetare vor trebui acoperite prin cresterea fiscalitatii. Autorul raportului ne lasa in fata a doua alternative proaste: daca programele de stimulare sunt retrase din cauza dezechilibrelor bugetare economiile risca sa recada in recesiune; daca sunt mentinute prea mult, costurile cu datoria publica devin nesustenabile (neincrederea investitorilor duce la cresterea dobanzilor bondurilor) iar ajustarile dure ale cheltuielilor guvernamentale devin inevitabile. Cu alte cuvinte alegeti calm, fara sa va grabiti, intre streang si ghilotina.
Nu este un secret pentru nimeni ca avem o combinatie imposibila intre supraindatorarea statelor si cea a companiilor si persoanelor fizice, suprapusa peste imputinarea resurselor naturale si imbatranirea populatiei fapt ce pune presiune pe asigurarile sociale si fondurile de pensii. E cel mai bun moment acum sa te indatorezi? Crezi ca va mai curge pana la scadenta lapte si miere in economie ca in 2007? Cand ai in plus in fata nenumarate exemple de tratamente si practici abuzive sau doar incorecte din partea bancilor romanesti? Cand stii ca bancherii s-au opus vehement generalizarii reducerii comisionului de rambursare anticipata, legii falimentului personal, cand ai vazut cat de repede au crescut dobanzile la inceputul lui 2009 (au fost cazuri cand s-a majorat abuziv si marja "fixa" trecuta in contract), cand vezi cursul de schimb practicat pe la ghisee intepenit cu 1-2% peste cel oficial de la BNR? Cand ai remarcat cum dobanzile creditelor care nu erau legate de un indicator de referinta incremenisera la valorile istorice din 2003-2005 desi ultimele promotii din 2007-2008 se faceau aproape la jumatate?
Din punctul meu de vedere, avem mult prea mult sucursale si spatii comerciale ocupate de banci in marile noastre orase. Concedierile au rarit numarul functionarilor care le populau dar nu s-au tras definitiv obloanele decat in putine cazuri, din ratiuni de imagine ("daca bizonul crede ca banca are probleme cand inchidem o sucursala"?). Criza financiara pe care o traversam poate fi o oportunitate pentru micii comercianti sa revina intr-o parte a acestor spatii, sa apara alternative la dezumanizantele hypermarketuri. Ar fi pacat sa stam in calea acestui proces natural batand iar la usa bancilor pentru un credit de care in putine cazuri avem cu adevarat nevoie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu