Timpul circular

Mentaliltatea occidentala include o viziune liniara asupra timpului. Martin Armstrong, fost presedintele al Princeton Economics, demonteaza aceasta perceptie aratand ca tiparele expansiunii si decaderii civilizatiilor se repeta, economia are cicluri, iar sistemele monetare sufera periodic cutremure structurale.

Solutia la criza actuala s-a conturat in 2008: "quantitative easing". Pe romaneste, tiparire de bani. Bancile Centrale ofera injectii de lichiditate pentru a umple gaurile din sistemele bancare. Armstrong indica in studiul sau, "It’s Just Time", o anumita periodicitate pentru crizele sistemului monetar.

Un cutremur major la fiecare 33,7 ani

Ultimele zguduiri pe care sistemul monetar global le-a traversat au fost in anii 1896, 1934, 1971, 2008 si sunt despartite de exact 33,7 ani. In 1933 administratia Roosevelt definitiveaza confiscarea aurului de la populatie. Este ultimul an cand se tiparesc monede de aur in SUA. Acoperirea in aur a banilor este abandonata in 1971, cand administratia Nixon refuza sa isi onoreze obligatiile de a livra cantitatea de aur corespunzatoare fiecarui dolar (Franta si Elvetia au ramas atunci cu mari “stocuri” de dolari). Se consfiintea atunci ruperea acordului de la Bretton Woods, semnat in 1944, cand 44 de state parafau aparitia FMI si a Bancii Mondiale si isi legau rezervele valutare de dolar. In 1971 se bun bazele sistemului cursurilor flexibile, in care moneda nu mai era legata de un activ palpabil precum aurul, fapt ce ar fi limitat expansiunea masei monetare. Criza din 1896 a fost determinata de dorinta SUA de a genera inflatie prin manipularea cotatiilor argintului fata de aur in directia aprecierii celui dintai. Multe natiuni s-au grabit atunci sa livreze argint contra aur in SUA generand o lipsa cronica a metalului galben din visteria Americana ceea ce a facut ca statul sa nu isi mai poata respecta obligatiile. JP Morgan a condus atunci un consortiu de banci care au acordat un imprumut de urgenta Guvernului, iar compania sa a intemediat vanzarea tuturor bondurilor din emisiunea in valoare de 62 milioane dolari (o suma colosala atunci). Armstrong este de parere ca vom asita in curand la un nou acord gen Bretton Woods prin care sistemului monetar global i se va implementa o moneda unica. Asta deoarece datoriile acumulate pana acum prin promisiunile politicienilor (deficite publice in continua crestere) si consum irational alimentat prin credit (o alternativa de multiplicare a banilor in circulatie, imprumuturile netrebuind garantate in prezent decat in mica parte de depozitele atrase sau resursele proprii ale bancilor) au facut nesustenabil sistemul actual. Ramane de vazut daca vom asista si la o tabula rasa in ceea ce priveste datoriile.

Ciclurile increderii in economie: 8,6 ani

Ultimele puncte de maxim din istoria recenta le regasim conform lui Armstrong in 1989, 1998 si 2007. Am pastrat cu totii in memorie exuberanta din 2007, cand banii intrau in economiile emergente, bursele atingeau maxime istorice iar increderea investitorilor parea nelimitata. La doar un an distanta, lucrurile se schimbau radical, creditarea era complet blocata, bancile erau amenintate de faliment, companiile incepeau sa reduca agresiv cheltuielile disponibilizand personal. Daca modelul lui Armstrong este corect, minimul urmeaza sa fie atins in 2011 din acel punct increderea in economia globala va urca spre un nou maxim in 2015. In 1999 se sparge balonul dotcomurilor in SUA iar economia cade in recesiune, o recesiune combatuta ca si azi prin dobanzi scazute care au contribuit la crearea balonului speculativ din imobiliare spart in 2006-2007. In 1989 avem inceputul sfarsitului pentru visul japonez (multi analisti vedeau economia Japoniei depasind-o pe cea Americana) dar si curmarea brusca a tentativelor de democratizare din China. Prabusirea zidului Berlinului aduce in curand economiile din Est intr-un declin pronuntat.

Schimbari de paradigma in istoria civilizatiilor: cicluri de 224 ani

Armstrong identifica perioade mult mai vaste in care se propaga ciclurile poltice. Intre uciderea lui Cezar si apogeul atins de Imperiul Roman in timpul lui Marc Aureliu trec 224 de ani. Statele Unite si-au atins apogeul puterii in 2000, la aproximativ 224 ani dupa Declaratia de Independenta, considera Armstrong. Se vorbeste de altfel in ultima vreme de economia tot mai slabita a Americii, de o lume multipolara pe care o vom cunoaste in viitorul apropiat cu un rol important asumat de China.
Puteti citi integral eseul lui Martin Armstrong la adresa www.contrahour.com/ItsJustTimeMartinArmstrong.pdf.
Personal, remarc in studiul lui Martin Armstrong o intersectare a trei mari cicluri descendente, ”Marea Convergenta” cum o numeste autorul: increderea in economia globala atinge un maxim in 2007, SUA par sa intre in declin ca super-putere la inceputul anilor 2000, iar resorturile sistemului monetar actual par tot mai instabile dupa expansiunea masei monetare inceputa in 2008.