Cum ma distram in urma cu 3 ani? In 2007 priveam chioras piata imobiliara. N-aveam datorii, nu eram presat sa cumpar ceva, nu credeam in gogosile agentilor si analistilor. Ma asteptam la cel mult inca 1-2 ani de crestere la case si terenuri, nu intuiam prabusirea ce avea sa vina si amploarea ei. Ma amuzau doar cei cu terenurile din camp, luate in speranta parasutarii unor cartiere rezidentiale acolo, asa cum amuzante mi se pareau si ansamblurile rezidentiale pe unde intarcase Mutu (nu cel cu pastilele de slabit) iapa (Gulia Residence, va amintiti?).
Aveam insa o alta perceptie asupra bursei. Mi se parea ca se poate face o meserie din asta, cu mult sudiu, control al emotiilor. Eram un fan inrait ce mai. Citeam tot ce se mai scria pe Bloomberg, urmaream disputele pe AGF (cu Cristian Sima in post de primadona), nu ratam nici o editie Ringul (asta era o emisiune pentru bursaci pe Money Channel si nu un talk-show pe Eurosport). Invatam analiza tehnica, cumparam carti scrise de investitori celebri. Eram deci "posedat". Cand aveam actiuni dormeam mai prost-daca apar evenimente nepravazute?. Cand nu aveam, nu dormeam deloc bine-daca apar oportunitati pe care nu le observ? Stres, calcule, timp pierdut. Aveam si eu un Ciprian Lopata de analizat. La bursa numele lui era Adrian Simionescu. Il stiti, cel cu BET-FI la 100.000. Omul m-a luat chiar o data cu masina cand ieseam amandoi de la o emisiune Ringul seara tarziu. Avea Mercedes si o vila pe undeva la munte, parca. Probabil ca BET-FI la 100.000 l-ar fi ajutat sa aibe Hummer si vila in Saint-Tropez. N-a fost sa fie. Poate la viitoare bula. Nu mergeam pana acolo incat sa recomand rasdace care crescusera deja cu mii la suta, dar nici nu combateam fenomenul "cazinoului stiintific".
Piata valutara? Aveam banii in lei si la revedere. Nu ma uitam prea atent la performantele economiei romanesti, mi se parea normal sa crestem firesc, pe actiuni si chiar imobiliar pana la un punct, doar eram emergenti (stiti,cuvantul acela magic care ofera nesperate ocazii de a face bani, chiar si ageamiilor). Avem deci depozite bancare la termen in lei, cu dobanzi ridicole (parca era 5-7% la BRD ca de-cine mai economiseste in euforia consumului?).
Nu mi-ar fi trecut prin cap sa comentez sarcastic analizele cuiva din bransa, eventual scapam o mica soparla si o ingropam repede in generalitati, daca aveam maine nevoie de el pentru o declaratie in exclusivitate si omul ma refuza? Da, ziaristul financiar se poate si autocenzura cand vine vorba sa isi "protejeze" sursele (adica daca nu iti mai raspunde omul la telefon ce faci, editoriale?).
N-aveam credite-slava Domnului-dar scriam cu entuziasm despre asa ceva, faceam comparatii intre produse bancare cu scadenta la 30 de ani, primeam mici atentii din partea bancilor de sarbatori-niste nimicuri colorate, nu va imaginati altceva,dar pentru salbaticul redactor de presa financiara, erau bune si alea. Plus ca te bagau in seama, te mai plimbau pe la seminarii prin provincie, cum sa fii critic cu bietii oameni cand stai cu ei la masa?
Per total, "business orientated", "traieste clipa", "totul pentru mine, repede daca se poate", "ia-le banii fraierilor" (asta apropo de bursa, unde lumea se autofelicita cand pierde dar nimeni nu se gandeste la banutul pe care il smulge de la incepatori in felul asta).
Ce s-a schimbat brusc? Nu s-a schimbat nimic brusc. Schimbarile de mentalitate se fac lent. Am observat treptat ca imi fac singur rau cu bursa. Ca nu merita stresul din prezent pentru castigurile din viitor. Care profit poate fi tocat repede la o miscare gresita,o stire-surpriza sau pur si simplu un necaz neasteptat. In definitiv, cei care se agita tare cu bursa sunt fie adolescenti, fie tineri sub 35. Dupa, ti se ia de speculatii,cordul, familia,timpul liber sunt mai importante. Si nu, n-am pierdut bani in 2007, iesisem la timp, cu noroc probabil. Dar nici n-am castigat nimic in 2009. Pur si simplu a inceput treptat sa nu ma mai preocupe fenomenul, il consider nociv si am pus punct. Ma agaseaza desigur reclama agresiva facuta unor actiuni si analizele manipulatoare, asa cum ma supara acest gen de manifestari pe orice alt activ.
Piata imobiliara? Nu ma interesa atunci, nu ma pasioneaza mult nici acum. Dinamica demografia e o problema care imi taie elanul de achizitii, daca ar fi sa cumpar ceva as lua doar o casa la tara, pentru legumele si fructele sanatoase pe care sa mi le cultiv singur, pentru pomii pe care sa-I plantez in curte. Nu mai tin banii in lei, nu cred ca economia romaneasca o merita; nici nu am insomnii cand leul se apreciaza,il las sa se bucure singur pe dl Isarescu de aasta. Problemele cu care se confrunta statele din zona euro ma fac insa sa iau in calcul diversificarea (nu imi place foarte mult dolarul, asa cum nu imi place oricum ideea de bani de hartie foarte tare, cred insa ca nu strica sa aveti acum si ceva dolari printre hartiile colorate emise de Bancile Centrale; poate si metale pretioase pe termen lung).
Daca m-ati citit in ultimii doi ani prin Romania Libera ori Banii Nostriati ati observat probabil schimbarea de ton. Cand am avut ceva de zis despre moralitatea, soliditatea, regulile ce guverneaza mediul financiar-bancar,am zis; i-am aratat cu degetul de cate ori a fost cazul drept principalii vinovati in criza asta si cele care or sa vina. Cum, cand puterea politica ii salveaza pe marii bancheri cu bani publici, ma gasesc tocmai eu sa fiu Gica-contra? Schimb ceva, castig ceva din asta? Poate se va schimba ceva, nu sunt singura voce critica. Pentru linistea mea conteaza ce am spus in ultimul an. Mi-am compromis ceva relatii, adevarat,e greu sa iau declaratii acum celor criticati sau ironizati (ma rog, celor care au si citit asta),de acord. Mi se pare insa un pret onest. Am pierdut bineinteles si bani din asta. Ganditi-va in ce situatie e presa in general si veti intelege. Am pierderi si la capitolul perspective in domeniu. Adevarat, de asemenea. Si? Nu voi ajunge in mod cert un Cristoiu al finantelor personale. Mai devreme sau mat tarziu va trebui sa ma reinventez. Ma bucur ca mi-am oferit timp si diponibilitate si spre alt gen de lecturi in ultimii doi ani, ca m-am desprins in buna masura de obsesia banilor. Merita o criza financiara ca sa iti recastigi o parte din spatiul privat, sa tinzi spre largirea orizontului si a perspectivei cu riscul de a nu fructtifica niste oportunitati financiare? Din punctul meu de vedere a meritat. Pentru multi, schimbarile au fost neplacute si mai ales inoportune. Schimbarile sunt in general inopportune, nu? Nu pot sa-i condamn, mai ales pe cei care si-au pierdut jobul si au dificultati in a gasi altul. Ii indemn sa priveasca insa acest moment ca o sansa de a se reorienta, de a alege ceva care le placa, in care sa se simta utili. Poate ca privind peste ani, pierderea locului de munca n-o sa le mai para o catastrofa. V-o amintiti pe Raluca Stroescu, angajatul model de la Ernst & Young,care a murit de suprasolicitare in urma cu cativa ani? Daca ar fi fost concediata cu trei luni inainte de supra doza de munca care avea s-o coste viata, ar fi considerat asta o mare nefericire personala, nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu