Viitorul nu se obtine extrapoland Prezentul

Am asistat din 2007 la falimentul oricaror tentative oficiale de prognoza economica. Nu merge sa proiectezi coordonatele prezentului si sa speri ca viitorul se va incadra frumos in ele. Toate modelele de crestere economica aruncate pe piata in 2007 s-au dovedit fragile ca un castel de nisip cand a aparut criza. Nicio agentie de rating n-a tras semnale de alarma ca ceva pluteste in aer, nicio Banca Centrala n-a incercat sa ia masuri de diminuare a dezechilibrelor, ba unele chiar le-au amplificat (vezi decizia BNR de a permite noi norme de creditare, mai laxe, chiar pe varful bulei speculative imobiliare).

Viata, inclusiv cea a economiei, este intr-o continua schimbare si cel mai sigur semn ca va urma un mic cataclism este numarul mare al celor "siguri" de traiectoria pe care destinul lor, economia, cursul vremii, etc s-a inscris. Poate din acest motiv am intrat in recesiune in 2007, prea erau multi gata sa-si amaneteze veniturile pe urmatorii 30 de ani convinsi ca acestea nu puteau decat creste; poate din aceasta cauza cunoastem acum o usoara tentativa de stabilizare, prea erau multi care intuiau Apocalipsa in februarie-martie 2009.

Este posibil ca insasi credinta marii majoritati in soliditatea sistemului si in inertia colosala a regulilor sale sa creeze un dezechilibru major, iar din acest motiv evolutiile ulterioare sa ne gaseasca mereu nepregatiti. Bun, si cu asta ce am facut? Inlocuim tentative de prognoza, cu toate imperfectiunile lor, cu hazardul prin excelenta? Oamenii au totusi nevoie de cateva coordonate previzibile ale traseului pe care urmeaza sa-l parcurga, prin insasi firea lor, nu? Da, adevarat, pe asta se bazeaza si cei care ne furnizeaza analize si prognoze, vorbesc de eminentele cenusii din structurile guvernamentale si financiar-bancare. Fabricarea optimismului a fost pana acum o meserie onorabila, care pretindea ca pune caramida peste caramida la progresul umanitatii. Numai ca schema s-ar putea sa nu functioneze la infinit. Incercati sa va raspundeti sincer la urmatoarele intrebari:

1.Acum cativa ani un matematician facea cateva calcule simple. De pilda, se intreba unde va ajunge umanitatea pastrandu-si actuala rata de crestere a populatiei. Peste 700 ani, urma ca pe fiecare mp sa avem un om. Iar in 2500 ani, greutatea Pamantului urma sa fie egala cu cea a oamenilor! Halucinant, nu? Ei bine, credeti ca umanitatea va putea continua in viitorul apropiat sa consume resurse in acelasi mod in care a facut-o pana acum? Unde vom ajunge cu globalizarea daca replicam acelasi model falimentar al consumismului occidental?

2.Se poate rezolva o criza de asemenea proportii precum cea pe care o traversam, doar tiparind bani? Se poate crea valoare dintr-un numar mai mare de hartii?

3.Credeti ca bancile devin mai sanatoase ascunzandu-se dupa alte regului de evaluare a activelor, sau externalizandu-si creditele neperformante unor companii din grup?

4.Cat timp ne vom mai bate joc de cei care produc ceva? Cat vor mai fi preturi de nimic la alimente, materii prime, etc si taxe, comisioane si pretentii nesimtite pentru servicii, mai ales cele financiare?

In final un sfat simplu. O mie de prognoze oficiale, verificate de-a lungul timpului prin incompetenta emientilor (salut pe aceasta cale Comisia Nationala de Prognoza!) nu fac cat propria dumneavoastra intuitie. Incercati sa va eliberati mintea de zumzetul ei permanent macar pentru cateva secunde si intrebati-va daca decizia pe care sunteti pe cale sa o luati este cea buna. Veti vedea ca o solutie se va desprinde la un moment dat din aceasta stare de echilibru. Cautati-va singuri directia, nu asteptati sa o primiti mereu de la altii!