Este prea "cuminte" presa financiara?

N-am pretentia sa scriu un eseu despre colegii de breasla, publicatii, mentalitatii. Schitez doar cateva idei, astept feedback-ul, poate dezvoltam subiectul in functie de reactii. Pe prima linie sunt reporterii si redactorii care iau pulsul evenimentelor,culeg declaratii, dezvolta stirile din agentii, fac materiale de stinteza punand cap la cap ofertele din anumite sectiuni, etc.Cand lucreaza la cotidian sunt presati de timp sa umple repede pagina goala iar asta se simte din calitatea documentarii. De regula,cei mai mai multi iau mura in gura ce li se livreaza la conferintele de presa sau obtin o declaratie scurta facand articole din stirile de agentie. La conferinte,putini pun intrebari in sala, cativa se pastreaza pentru o discutie tet-a-tete cu oficialii prezenti,pandind o exclusivitate. Sunt cuminti, fie din cauza varstei,fie din lipsa de experienta pentru domeniul acoperit. Pot fi castigati usor cu un mic cadou la conferintele de presa, cu o deplasare intr-un seminar de documentare (aici bancile exceleaza). Pentru ei conteaza destul de mult,salariile fiind destul de mici (250-450 euro). Nu e de mirare de ce dupa o astfel de conferinta se livreaza publicului un fel de material de marketing compus in procent de 90% din informatia livrata de organizatori si 10% din titluri inteligente puse de seful de department sau redactorul-sef. Am vazut rareori jurnaliti porniti sa puna in dificultate organizatorii, putini isi asuma pierderea unei eventual client de publicitate. Nu veti vedea atacuri la adresa jucatorilor din mediul bancar,de brokeraj imobiliar, asigurari, intermedieri la bursa prin Ziarul Financiar, Business Standard, Money Express, Business Magazin,etc.

Pe linia a doua gasim sefii de departament si redactorii-sefi. Sunt mult mai experimentati dar au deja relatii bune prin agentiile de publicitate, banci, SSIF-uri, societati de asigurari. Nu vor sa-I supere prea tare,cocheteaza cu idea ca la un moment dat vor sari parleazul si se vor integra in departamentul lor de comunicare sau in cel de analiza. In plus, nu vor sa compromita afacerile patronilor punand umarul la scaderea veniturilor din publicitate (ei risca salarii mult mai mari,de 800-2000 de euro). Divaghez putin: ati citit zielele trecute materiale despre profitul pe angajat obtinut de furnizorii de telefonie mobila, relatari entuziaste despre repatrieri de profit la Vodafone,Orange,etc. Ati vazut vreodata un articol care sa faca o comparatie intre costurile medii de intretinere in Bucuresti si valoarea unei facturi de telefonie din care sa reiasa costul fitelor pe care ni le asumam in ultima vreme,despre conditiile nesimtite puse intr-un contract incheiat cu Orange sau Vodafone,despre modul in care ne-au cocosat ani buni cu tarife piperate,mult peste ce se platea prin UE? Sau despre nocivitatea telefoniei mobile? Nimeni nu prea ataca Orange si Vodafone cat timp sunt printre cei mai mari funizori de reclame. Nici articole despre nocivitatea mancarii fast-food sau a bauturilor carbogazoase (li se spune "racoritoare" desi la cateva secunde dupa ce ai baut o Coca-Cola de exemplu ti se face iarasi sete!) n-o sa prea vedeti.

Criza de timp, relatiile prietenesti cu reprezentantii industriei,teama ca se vor pierde clientii de publicitate isi dau mana de asemenea in tot soiul de amnezii interesante. Ati vazut in principalele ziare de business din Romania vreo recapitulare a prognozelor ratate de brokeri,analisti din banci,BNR? Nimeni nu pare ca vrea sa insiste asupra lor,dar cand e de transmis un mesaj pozitiv presa financiara e mai mereu cuminte in rolul de portavoce. Ati regasit prezentara unor abuzuri, inselatorii la care au fost supusi anumiti clienti, demontarea publicitatii mincinoase in paginile principalelor ziare de business din Romania? Eu nu prea,dar poate imi scapa astfel de cazuri (astept insa exemplele voastre).

Bun, si cum asiguri existenta unui ziar in conditiile in care risti sa pierzi o parte din veninturile din reclame? Nu e deloc simplu,asa e. Dar daca majoritatea celor implicati in print si on-line ar manifesta acceasi atitudine verticala si independenta, lucrurile ar fi simple. Furnizorii de produse si servicii ar plati doar pentru expunere si vizibilitate si nu pentru un anumit gen de atitudini binevoitoare, permitandu-si sa-i penalizeze cu retragerea publicitatii pe cei care isi permit puncte de vedere critice. Din ce vad eu in acest moment, marile trusturi media incep sa isi piarda din credibilitate tocmai din cauza suspiciunii ca jurnalistii lor apara grupuri de interese, iar vocile independente din micile publicatii si televizuni, bloguri, etc sunt in crestere de audienta.