De maine ma schimb. Cel tarziu de luni

De cate ori n-am incercat exercitiul asta de fermitate. Legat de dieta, timp pierdut la calculator, relatia in cuplu, demararea unui proiect nou, schimbarea obiceiurilor proaste, si cate altele. Multi chiar incep curajos ce si-au propus, putini au forta sa isi urmareasca ideile pana la capat. In definitiv , ce ne impiedica sa dam dovada de consecventa? Malaxorul cotidian plus dependentele pe care ni le-am creat singuri. Sa facem un calcul simplu: minim 8 ore pe zi la job plus inca 2 ore drumul spre si de la serviciu, 2-3 ore obligatiile casnice+mesele in familie+igiena proprie, 1-2 ore privitul in cutia televizorului, 7-8 ore de somn. Cat mai ramane pentru proiecte revolutionare precum schimbarea tabieturilor zilnice, a raportarii la lume, invatarea a ceva nou, etc? 1-2 ore? Nu cumva ni se scurg si acestea printe ramasitele zilei-cititul unui mail, rasfoitul unei reviste, aranjatul in oglinda, o muzica la mp3 player, etc, etc? Oare s-a condensat timpul sau ne-am labartat noi intre o mie de nimicuri? Si una, si alta. Traim intr-adevar mai repede, informatia circula instantaneu, comunicatiile ne apropie de cel mai indepartat punct de pe glob. Ne-am inventat, e adevarat, destule tabieturi de care ne-am putea dispensa-televizor, chat, pub-uri, retele de socializare, shopping-manii. Ce vreau sa spun este ca ne-am diluat foarte mult capacitate de focalizare. Jobul a devenit mai acaparant, la fel nimicurile cu care ne-am inconjurat. Iar in felul asta pierdem esentialul.

Ce se poate face? O, se pot face multe numai sa existe vointa, inclusiv politica. Cum vi se pare de pilda ideea de a munci cu 20% mai putin, pe 20% mai putin bani, ca masura de combatere a somajului? Asta din perspectiva autoritatilor. Dar ideea de a renunta la orele de privit la televizor in favoarea unei informari lapidare de pe net? Chat-ul, face-bok-ul, jocurile in retea vi se par indispensabile? Alergatul prin magazine dupa nimicuri colorate este esential? Cititul unei carti, o discutie cu un prieten vechi cu experienta mai mare de viata, comunicarea reala in familie le pot inlocui cu prisosinta. Intr-o lume in care industria divertismentului e din ce in ce mai acaparanta, avem nevoie de disciplina si vointa pentru a ne apara spatiul privat, pentru a ne crea timp suplimentar si de a urmari alte teme decat cele propuse de mass-media centrala. Altfel, magnetul care ne aspira in mentalitatea de turma e foarte puternic.