Pentru banci, adevaratul activ esti tu, nu casa ta

Ce credeti ca este mai important pentru o banca, sa incaseze rate la un credit ipotecar timp de 30 de ani astfel incat sa ia de 3 ori suma imprumutata, sau sa execute rapid debitorii restanti, scotandu-i din casa si vanzand imobilul pe o piata imobiliara in declin? In mod sigur, ati optat pentru prima varianta. Iata de ce nici nu s-au repezit inca bancile sa faca masiv executari silite, de ce au runde de discutii cu debitorii sperand ca acestia sa se redreseze financiar si sa reia platile. Am asistat in ultima vreme la prabusirea preturilor caselor in paralel cu inghetarea creditarii; simultan, valoarea chiriilor s-a redus simtitor din cauza supraofertei din piata. Iata care era contributia creditului la preturile aberante la care se ajunsese. Fara "ajutorul" bancherilor preturile sunt decente si, in plus, a devenit mult mai ieftin sa stai in chirie decat sa platesti rate (in cartierele periferice ale Bucurestiului 2 camere se inchiriaza cu 250-300 euro in timp ce un credit ipotecar pentru 50.000 euro costa lunar de la 400 euro in sus). Si nu va faceti iluzii cu sentimentul de proprietate, cand vor ajunge la scadenta creditele pe 30 de ani, s-ar putea sa nu prea mai aveti ce proprietate transmite daca ati cumparat un apartament vechi; in plus, taxele pe mostenire ar putea fi astronomice (vezi Spania) astfel incat copii debitorului sa fie nevoiti sa se inhame la noi imprumuturi la randul lor doar pentru un petec de hartie.

Boom-ul creditarii s-a facut in Romania in special cu imprumuturi de nevoi personale. Ne-am legat de maini timp de ani buni si ne-am angajat sclavi pe plantatia bancilor pentru o plasma, o camera video, o masina de fite, ceva amenajari interioare. Ironia sortii, aceste achizitii de doi bani le va plati intreaga populatie, deci si cei care au fost cumpatati sau calculati si n-au vret sa aibe de a face cu bancile. Ne referim la imprumutul extern care tocmai a fost luat pentru a elibera rezervele bancilor straine de la BNR.