Mai ai timp sa privesti in jur?

E imposibil sa nu va sara in ochi: oamenii care se grabesc pe strazile orasului aproape ca nu mai privesc in jurul lor. Observati atent si veti remarca doar priviri fugare, alunecoase, focalizate parca in interior. Ganduri, probleme, obiective de indeplinit-minti care macina in gol in timp ce corpul se grabeste sa prinda tramvaiul, metroul, condica la semnat. Strada ar fi un spectacol in sine daca am mai avea timpul si cheful s-o observam, limbajul corpurilor trecatorilor, mimica, gesticulatiile, tipologiile umane ar fi chiar amuzant de disecat daca n-ar trebui sa ne framantam rasucind pe toate partile ratele de achitat la banca, targeturile de atins la job, problemele de rezolvat in familie in viitorul apropiat. Mai pastram in minte felii subtiri de trecut (fericirea e doar retrospectiva, nu?), o pojghita subtire de prezent cat sa nu cadem in nas pe strada sau sa ne dam cap in cap, si halci imense dintr-un viitor posibil pe care le rasucim insa obsesiv pe toate partile de dimineata pana seara tarziu. Poate pe asta se bazeaza succesul televiziunii: are meritul ca te rupe de monologul interior, ca te elibereaza de obiective, ca iti ofera un temporar vid interior chiar daca pentru asta trebuie sa suporti prostul gust trambitat din cutia aflata in fata ta. Revenind, de ce oare lasam viitorul incert sa ocupe spatiul prezentului concret din vietile noastre, cati oameni rabdand de foame vedeti zilnic in jur si cati perpelindu-se speriati de fluctuatiile veniturilor viitoare? Sunteti siguri ca merita efortul?

Sunt oameni care au facut greseala vietii lor imprumutandu-se la banci cu gandul ca vor fi fericiti forever cu achizitiile facute. Au descoperit acum ca satisfactia trece repede si ca multumirea temporara trebuie platita ani buni cu sudoare si tensiune nervoasa. Au renuntat la confortul prezentului si au primit de la bancheri stresul datoriei pana la scadenta, ani lungi de emotii si nesomn (poate imi pierd servicul, cum voi plati? daca ma imbolnavesc ce ma fac? daca se depreciaza leul cum voi acoperi ratele?). Merita? Vreau insa sa vad si debitori fericiti, spuneti-mi cum vi se umple zilnic inima de bucurie privindu-va masina luata in leasing sau pe credit din garaj, si cum plutiti in fiecare luna la banca sa va achitati ratele. Poate ca ma insel eu si sunt si astfel de oameni. Din decenta n-am pomenit nimic de cei care s-au indatorat pentru o casa in ultimii doi ani, suferinta e mult mai mare aici.

Ganditi-va bine, pentru ce sunt folosite creditele pe scara larga? Cate electrocasnice iti poti lua intr-o viata de om, cate imbunatatiri sa aduci la casa? Creditele mici se pot plati cu chiu cu vai in cativa ani, ce va faceti insa cand sunteti datori la banca pentru 30? Va ganditi cumva ca viata dvs profesionala va fi lina pana atunci? Ca economia o sa creasca constant, ca nu vor fi turbulente? Cea mai mare capcana in care puteti cadea este sa va treziti pe viata dator dintr-un capriciu de moment, din lacomie, din dorinta de a avea cu ce va lauda la job. Iar daca acceptati sa platiti mai mult de jumatate din venituri pentru confortul de a fi proprietar, v-ati facut singur latul, ramane ca viata sa va impinga doar scaunul de sub picioare. Priviti adevarul in fata: va asteapta ani lungi cu priviri pierdute in gol pe strada, calcule complicate de facut in cap, oftaturi lungi in fata ghiseului. Bula asta apocaliptica din imobiliare care a pocnit in 2006-2007 s-a bazat pe credit, pe umflarea artificiala a cererii. Cum altfel decat artificial au putut fi crescute preturile apartamentelor din Bucuresti de peste 4 ori pretul de constructie "la nou"? Nu va amanetati viitorul, confortul emotional, lejeritatea de a-i rade sefului in fata la job, ganditi-ba bine cand va cedati libertatea. In 30 de ani poate ca veti face un mariaj de sucess, poate ca veti primi o mostenire, poate ca pretul chiriilor va scadea foarte mult. In Roma antica, pentru buna purtare, servicii facute fostului stapan, calitati deosebite, scavii putea fi eliberati de proprietar devenind liberti. Uneori reauseau sa stranga o suma cu care sa-si cumpere libertatea (nu li se percepea insa comision de rambursare anticipata). Si in lumea de azi puteti primi reesalonari care sa va prelungeasca starea de dependenta, dar nu si o scurtare a "pedepsei" pentru calitati pesonale sau servicii aduse creditorului. Ba va puteti pierde si bunul iptecat ramanand datori la banca (asta e o inventie moderna). Mare grija inainte de a semna pentru un credit, o sa repet de sute de ori asta daca e cazul.