Cine n-a auzit de cei trei purcelusi-arhitecti si constructructori care experimentau solutia ideala anti-lup? In povestea noastra de azi doi dintre purcelusi vor sa construiasca la fel de repede multe casute, dar nu ca sa se apere de lup ci ca sa le arate in final lupul celor care vor cumpara de la ei. Dar asta nu inseamna ca nu dau si ei ochii cu individul cu par sur. Avem in plus purcelusul analist, ante-mergatorul cu toba, care construieste cu aer profesionist scenarii de crestere anuale cu doua cifre, pe motiv ca cererea e mare, oferta mica si lumea rea. Si acum, muzica!
Purcelusul numarul 1 e cel mai vechi in piata. S-a specialiat pe vilute ingramadite, facute uneori si din lemn, un fel de blocuri pe orizontala prin zona de nord a orasului, cautata pentru ulitele inguste si intime, lipsa de utilitati care incurajeaza inventivitatea si traficul infernal care apropie oamenii in drumul spre casa. Purcelusul nostru isi iubeste atat de tare clientii astfel incat ii leaga prin contracte draconice de administrare a ansamblurilor pentru a-i avea, ca orice parinte protector, cat mai mult prin preajma (cu banii pregatiti).
Purcelusul nu este insa egoist, dovada ca lasa pe oricine sa intre in afacerea lui, cu conditia sa-I cumpere actiunile listate la bursa si sa nu-l deranjeze ca nu se dau mai deloc dividende. Cand ii era lumea mai draga purcelusului nostru, Lupul vine si le sufla clientilor creditele pregatite pentru doua generatii,le sufla slujbele celor care incercau sa plateasca cu mai mult cash casutele, si ii sufla in nas Purcelusului numarul 1 marjele de profit cu doua cifre. Ghinion. Pe varful crizei, toata afacerea purcelusului ajunge sa valoreze cat sediul social al cocinei sale de afaceri, luata la valoarea de inventar (minus termopanele). Norocul lui este ca si Lupul a luat o pauza de respiratie in 2009.
Purcelusul numarul doi sufera de o senzatie ciudata de dedublare astfel incat da senzatia ca ar avea un frate geaman.Altfel, baiat bun, s-a gandit sa ofere clientilor sai un fel de Taj Mahal-uri intime,cu mii de unitati locative, asezate cumva in camp, pentru a se bucura toata lumea de aerul curat. El nu vrea sa aiba de a face cu bursa sau fiscalitatea asa ca face toate casutele sale din beton direct pe persoana, pardon, mamifer fizic. Pe acesta Lupul il ia prin surprindere si ii matura toate comparatiile avantajoase cu care incerca sa isi castige clientii. Iar apartamentele sale nu mai par acum deloc ieftine, cat timp pretul cotetelor vechi din oras s-a prabusit. In disperare de cauza cei doi purcelusi cer si obtin un program minune "Prima si ultima casa" prin care spera sa-si mai dreaga cumva cifra de afaceri si sa evite Ignatul propriu.
Purcelusul numarul trei este ruda intelectuala. El mananca la troacele primilor doi purcelusi pe furis (desi declara oricui vrea sa-l asculte ca isi castiga laturile independent si echidistant) avand o mica afacere de intermediere a vanzarii casutelor construite de acestia. Lupul ii matura si lui cotetele firave de hartie botezate analize si studii de piata, dar Purcelusul nostru iese cel mai bine de aici pentru ca, slava Domnului, fraieri se gasesc inca pe toate drumurile,trebuie doar recastigati. El se apara in continuare de gurile rele pretinzand ca piata a fost proasta si nu asteptarile lui exagerate si ca, in viitorul incert, preturile ar putea fi iarasi ce-au fost, ba chair mai mult decat atat. Ultima parte o grohaie timid "sigur,e doar opinia mea" si isi arata obrajorii, imbujorati in mod natural.
Exista si o morala aici? Nu, nu in piata imobiliara, dar in povestea noastra? In primul rand "Nu lasa ideea de casa sa se trasforme in cosciugul tau zilnic cand platesti pentru ea". Apoi, mare grija la clauzele porcesti din contractele cu dezvoltatorii. In sfarsit, vilute "Pipereze" cu pretentii de castele vieneze se vor mai vinde "cand o zbura porcul" prin zona de nord a Bucurestiului. Si nu in ultimul rand, o mica filozofie in ceea ce priveste cotetele de beton suprapuse. Vi se pare normal ca pretul unui apartament ceausist sa nu depaseasca pretul de constructie pe mp "la gata", discountul de vechime si uzura morala fiind echivalat cu pretul terenului aferent apartamentului respectiv? Plus o mica prima de locatie unde e cazul? Mie da. Cat ar costa in aceasta ipoteza un apartament de 2 camere de 50 mp in Berceni de pilda? Pai, ar fi cam la jumatate de pret fata de sumele solicitate in prezent. Ei, si dupa 4 povesti consecutive, incalecam pe-o sa, luam o pauza pentru refacerea fortelor si revenim de luni in realitatea imediata. Hai, pa!
PS: M-am intalnit azi cu Honorius Prigoana la metro. Eu in tren,el pe peron,pe un afis electoral. Zambea ca in reclamele la Colgate, cu un aer inteligent de parca ingerase timp de generatii fluorul din respectiva pasta de dinti. Mi-am trasat deci o linie punctata in dreptul incheieturii mainii. Dupa broastele pe care le-am inghitit vazand-o pe Nicushoara EBA Basescu aleasa in Parlamentul European si pe Honorius prospat catindat,daca la batranete va trebui sa votez in alegeri unde juniorul Maximus Prigoana sa fie candidat la randul sau, sa-mi vina macar mai usor sa-mi tai venele!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu