Proprietarii o vor incasa pe termen lung

"Sa-ti cumperi casa ta mama, cat timp o sa mai platesti chirie altora?". Suna de bun simt, nu? Ei bine, nu. Mamele noastre pierd cateva detalii din vedere si, oricum, nu mai e ca pe timpul lor. Sa presupunem un cuplu de 25-30 de ani, fara copii. Exceptand odraslele de bani gata si ceva salariati mai privilegiati de prin multinationale, sa te inhami la plata ratelor pentru un credit ipotecar nu e deloc usor. Inseamna sa te supui la tot felul de privatiuni, taman in cea mai frumoasa perioada a vietii, cand simtim cu adevarat ca traim (25-45 de ani). Si pentru ce? Pentru acelasi apartament prafuit de bloc care nu va mai valora prea mult la scadenta? Care va fi atunci diferenta dintre chiriasi si proprietari, o mana de moloz? Cum, dar un credit ipotecar iti da ocazia sa lasi in urma ta ceva copiilor, sa le asiguri un viitor! Gresit, din nou. Las la o parte ca un cuplu care s-a inhamat la un credit ipotecar s-ar putea sa nu mai aiba chef de progenituri, sau sa nu-si mai permita urmasi (ia incercati sa faceti copii la un raport rata/venituri de 70%). Si ce bucurie va simti bietul copil peste ani intrand de mana cu o fata intr-o casa veche de 100 de ani? O sa aprecieze eforturile parintilor de a se vinde unei banci pentru un astfel de imobil? Le va aprecia inteligenta de a accepta sa plateasca de peste 3 ori o casa supraevaluata in momentul achizitiei? Poate ca da, dar ma tem ca asta va fi un motiv suplimentar pentru a adanci prapastia dintre generatii. Si daca aveti remuscari ca statutul dvs de chirias va face vinovati fata de copii, ia mai ganditi-va putin: suntem clubul decreteilor, cu 500.000 de membri pe generatie. Anii �90 au adus insa generatii cu doar 200.000 de nou nascuti pe an. Va dati seama ce supraoferta va fi pe piata apartamentelor peste 30 de ani, atunci cand va ajunge la scadenta creditul dvs ipotecar? Asa ca, mamelor din lumea intreaga, eu va dau un singur sfat: nu va privati copii de lucruri elementare doar pentru a va vedea voi parintii proprietari peste o cutie de chibrituri (incercati sa nu platiti ratele si o sa vedeti de fapt cui apartine casa). Chiria lunara e acum mai mica decat rata la banca, si asa va ramane in contextul dezechilibrului numeric dintre generatii. Bucurati-va de libertatea, mobilitatea si somnul linistit pe care le ofera statutul de chirias. Bucurati-va ca n-o sa aveti niciodata de a face cu bancile, ca n-o sa fiti amenintati cu executarea silita, ca nu va trebui sa va caciuliti pentru o reesalonare. Bucurati-va ca nu va trebui sa va periati seful pentru a va intari pozitia la job astfel incat sa nu va fie pusa in pericol capacitatea de rambursare. Nici nu banuiti ce fericiti sunteti. Nu ma credeti? Ia intrebati-va colegii cu credite ipotecare in spate cum mai stau cu dragostea, inclusiv cu cea de viata.

PS: Nici n-am vrut sa ma gandesc ce presupune divortul cu partaj pentru un cuplu cu credit ipotecar si copii in dotare.