Sentimentul de a fi sters de pe lista de prieteni

Acum 3-4 ani eram amic la catarama cu brokerii de la Intercapital. Ieseam impreuna la tenis, ne schimbam linkuri ale documentarelor si filmelor la moda. Eu scriam despre bursa, ei stiau mai bine cu ce se mananca asa ca ii foloseam pentru declaratii iar ei ma utilizau pentru vizibilizare, o relatie de simbioza deci. Cel mai apropiat ma simteam de traderul lor, un tip simpatic ce a plecat prin 2007 la EFG, divizia de brokeraj a Bancpost. Cu el am avut o experienta interesanta, in momentul in care societatea sa de brokeraj a intermediat oferta publica a unei companii de constructii obscure (Pomponius parca) iar eu am scris un pont al saptamanii in revista Banii Nostri in care nu recomandam actiunile pe motiv de artificii contabile pentru a le creste fortat valoarea (o tranzactie imobiliara menita sa umfle profitul). Ei bine, amicul meu a fost foarte indignat, mi-a spus de la obraz ca sefii i-au reprosat relatia cu mine. Am aflat cu aceasta ocazie ca aveam o relatie institutionala de prietenie si nu una personala, ca de la ziar la societate de brokeraj, iar orice pozitie acida de la ziar la SSIF era luata personal. Amicul m-a rugat sa nu il mai sun si uite asa am pierdut un apropiat. Ieri am scris un pont critic pe baniinostri.ro despre evaluarea pe care Intercapital a facut-o Fondului Proprietatea. Sunt oameni simpatici acolo, dar eu consider ca raportul in cauza tot manipulare se cheama. Ei bine, intuiesc ca am mai rupt inca o relatie amical-institutionala. Probabil ca n-am sa mai sun usor acolo pentru declaratii si opinii. Imi asum asta, asa cum mi-am asumat sifonarea unei relatii amicale cu seful research-ului de la BCR in momentul in care banca a lansat o analiza super-optimista pentru bursa in 2010, cu crestere estimata la 77% pe BET. Nu sunt un Savonarola al analizei financiare, pur si simplu cred ca ne-am jucat cu viitorul oamenilor prea mult in ultimii ani (imaginati-va brokerii de credite, pe cei imobiliari, pe intermediarii cumpararii de actiuni pe maxime istorice, etc) si ca n-ar mai trebui sa ne fortam norocul, si nici credulitatea viitoarelor victime ale lumii financiar-bancare. Iar daca eu pot risca pentru un punct de vedere sincer relatiile amicale, mobilitatea profesionala, subtierea veniturilor din reclame si implicit a celor salariale, cred ca pot pretinde si celorlalti decenta si onestitate. N-am nimic impotriva celor care se insala, sa fim bine intelesi, cu conditia s-o faca insa cu buna credinta. Oricum, trebuie sa spun cu mana pe inima ca in ultima perioada simt tot mai pronuntat nevoia de a ma integra intr-un anturaj de care sa nu ma mai lege interese profesionale si gusturi comune, ci valori reciproc impartasite si o arhitectura interioara asemanatoare. Nu aveti aceeasi impresie, ca 2010 sau anii ce vin ar trebui sa va aduca in preajma unor oameni asemanatori, ca relatiile vechi si aliantele de conjunctura sunt tot mai fragile?