2010 poate fi anul inflatiei

Nu e suficient ca tiparitul banilor a devenit un sport la moda prin marile economii ale lumii, mai trebuia sa existe un personaj precum Vladescu de la Finante, care facut deja aluzii transparente in acest sens: la ce bun sa sufere bietii oameni concediati din serviciile publice, mai bine sufera cate putin fiecare roman altoit cu ciomagul inflatiei. In definitiv, de ce sa tot imprumute statul de la bancile autohtone pentru a-si compensa deficitul structural, riscand sa ajunga la fundul sacului cand bancherii isi ating limita de expunere pe certificatele de trezorerie, nu e mai bine sa-si fabrice singur banii? Va ganditi ca BNR nu ar permite asa ceva, mai ales de cand se tot chinuie sa tinteasca inflatia (ratand insa consecvent in fiecare an)? Pai, unde era domnul Isarescu intre 1990-2000, cand cei care isi pastrau economiile in banci au fost jefuiti senin prin inflatie? Nu cumva tot in fotoliul sau din BNR? Tot acolo era de altfel si cand picau bancile, se dezvolta SAFI ori FNI, etc...Vorbind de inflatie, nu strica sa amintim consecintele scaparii ei de sub control:

1. cresc accelerat preturile la alimente. In Germania, ponderea cheltuielilor cu alimentele crescuse la 90% in 1933, de la 35% cu zece ani in urma. Se scumpesc in primul rand produsele de stricta necesitate, preturile nu cresc proportional la orice articol.
2. dobanzile bancare nu tin pasul cu inflatia. Exista bineinteles cresteri ale dobanzilor bancare pentru a da iluzia deponentilor ca sunt protejati intr-o oarecare masura si a-i impiedica sa-si retraga economiile din banci masiv, dar in nici un caz nu acopera cresterea preturilor, mai ales in mediul urban (unde inflatia e mai mare decat media pe tara, daca va amintiti). Putem spune deci ca inflatia reprezinta jaful organizat al statului asupra celei mai responsabile categorii de cetateni, cei care au ocolit consumul aberant preferand sa puna un ban de-o parte.
3. scade pretul real al bunurilor cumparate in mod uzual prin credit. Scazand puterea de cumparare odata cu cresterea preturilor, putini mai au curajul sau isi permit sa faca un imprumut. Fara cresterea artificiala a cererii prin parghia creditului bancar, preturile imobilelor, autoturismelor, electrocasnicelor, etc va tinde sa scada.
4. valoarea imprumuturilor se reduce. Pentru a se bucura insa de acest fenomen, debitorii vor trebui sa supravietuiasca cresterii preturilor la alimente, in conditiile in care puterea lor de cumparare este oricum redusa de ratele pe care trebuie sa le achite (ganditi-va la cei care si-au asumat in 2007 un raport rata-venituri de 70%, cu binecuvantarea BNR si a bancherilor autohtoni).