Doua argumente fara greutate impotriva Ordonantei 50/2010

Alinierea dobanzilor la credite la un nivel rezonabil, conform celebrei ordonante 50/2010, a nascut in mod normal un val de proteste in lumea bancara (nu se renunta usor la un castig gras si facil) si nuantari fariseice in unele zone unde se traieste comod pe spinarea reclamelor si promovarii financiar-bancarului. In esenta, e vorba de :

1. Legea nu poate crea efecte retroactiv (adica, cum sa devina dobanda brusc decenta cand debitorul a semnat in trecut cu manusita lui pentru una mare?)
2. Statul nu trebuie sa intervina in contractul semnat intre entitati private.

Eu zic asa.
1.Legea nu retroactiveaza, pentru ca nu obliga banca sa dea inapoi o parte din dobanzile nesimtite, percepute dupa un indice de refetrinta propriu, si nu prin raportare la Robor, Euribor, Libor, indicii de referinta la nivel national/international.Legea creaza efecte doar pentru viitor, micsorand povara ratelor celor legati de banci pe ani buni.
2. Pe logica asta (contractul e bun semnat, la revedere!), ce drept are statul sa intervina intr-o relatie contractuala intre inselator si inselat? De parca FNI-istii nu aveau un contract cu SOV Invest, deponentii unul cu Banca Populara, etc. Cand e vorba de un abuz, ce ati dori sa faca statul, sa contemple visator? (ma rog, in multe cazuri chiar o face…).

Inca un lucru in incheiere. Va fi modificata OUG 50 pana la urma? Vor mai obtine bancile o favoare? Tot ce se poate. Ganditi-va la relatiile dintre politicieni si bancheri. Nu numai la recentele imprumuturi contractate de autoritati pentru finantarea deficitului, ci si la relatiile privilegiate intre banci anume si politicieni anume (hm, creditul doamnei Udrea?). Traficul de influenta functioneaza de minune, lobby-ul bancar poate conta pe multi clienti de calibru, favorizati la vremea lor de bancheri. Am vazut cu oroare desfasurarea lui Felix Voiculescu in favoarea bancherilor, cu PSD-ul la remorca, pentru a nu nutri sperante exagerate. Dar sa nu anticipam. Poate bunul simt va triumfa pana la urma printre politicieni, poate ca acestia vor pune inainte interesele electoratului-debitor lasand la urma propriile interese de datornici pe sume mari la banci. Ar fi o premiera in definitiv.

Remarc insa cu tristete ca lobby-ul bancar a castigat cu usurinta sustinatori printre bloggeri, acele persoane care ar trebui sa se raporteze cu onestitate la fenomenele financiare, doar e vorba de “jurnale”personale, fie si on-line. Cu o reclama bine plasata, mai ales pe “seceta” asta, cu niste fursecuri la conferinte si cateva “perii” din partea echipelor de PR, bunavointa bloggerului este asigurata. Asta dupa ce in print vocile cu adevarat critice se numara pe degete iar pentru o reclama de o pagina intreaga se saruta multe funduri cu pasiune.