“Investitia in amintiri”

Am avut curajul sa merg pentru cateva zile …pe litoralul romanesc, la Eforie Sud. Sezonul turistic se terminase deja la inceput de septembrie (dupa …2 luni de animatie) asa ca am gasit saptamana trecuta un orasel ca in Twin Peaks, literalmente pustiu, covoare de frunze miscate de vant, etc. S-a construit mult-vilute de week-end in special-ca la 2 luni pe an de sezon cat sa jumulesti si bizonul autohton? Si ce visuri ne mai faceam in urma cu cativa ani, ce potential vedeau unii in Litoralul nostru….Intre timp plajele sunt inghitite de mare, mizeria e la loc de cinste (mormane de scoici, gunoaie, un ..tractor abandonat pe plaja la nivel de carcasa am gasit eu la Eforie). Pentru temerari, recomand insa experienta mea din extra-sezon. Pentru odihna, calmarea monologului interior si tratarea stresului de obiectiv, ce poate fi mai indicat decat un orasel pustiu la malul marii, cu vegetatie generoasa, copaci seculari dar…fara pasari (in afara de cei cativa pescarusi care patrulau faleza n-am vazut nicio zburatoare prin statiune- asta ca tot am pomenit de Twin Peaks)?.

Asta pe partea de “economie”. Ce m-a intrigat a fost modul in care mi se diluasera amintirile din “prima” tinerete. Parca vizitam un loc abia descoperit desi in urma cu 13-15 ani venisem cam 4 ani la rand prin zona asta de litoral. Cum ramane atunci cu “investitia in amintiri”? O sa-mi para la fel de straine peste timp Barcelona si Venetia pe care le-am vazut anul trecut? Ca banuiesc ca multi avem filozofia asta…sa vedem cat mai mult, sa facem experiente cat mai variate, sa nu avem impresia ca fuge viata pe langa noi….sa investim in… amintiri deci, sa ne trasam repere pe care sa le putem privi cand intoarcem capul in urma…Ei bine, nici reperele astea nu sunt infailibile, cel putin in cazul meu. La proba timpului, toate experientele exterioare se dilueaza…Asa cum se dilueaza si senzatia de satisfactie care ti-o da proprietatea (cat sa tina senzatia de mandrie ca esti posesorul unei vile?), victoriile pe care le obtine ego-ul in disputele cu cei din jur, etc. Suntem prea ocupati sa observam insa asta, inlocuim permanent tinte vechi cu unele noi, si o luam apoi de la capat. Asa se explica succesul nebun de care s-au bucurat vanzatorii de iluzii in ultimii ani, fie ei bancheri, brokeri, administratori de fonduri, furnizori de obiecte in leasing, etc.