Pana nu trece aceasta furtuna intr-un pahar cu apa (vorbesc de arestarea mogulului), ma grabesc sa trec si eu in revista partea mai putin tele-analizata a acestui iceberg mediatic.
1. “Acum nu e momentul”. Cam pe asta a pedalat camarilla pro-SOV. Adica, cum isi permite justita sa il aresteze pe Sorinel, acest suflet poetic sensibil, acest vizonar om de afaceri (ma rog, tot ce n-a fost teapa pentru banii publici sau privati s-a cam dus pe apa sambetei in imperiul lui SOV, un fel de mester Manole pentru constructiile realizate cu munusita sa), cata vreme n-a dat pana acum nici o sentinta in cazurile Remes, Patriciu, Becali, DD, etc? Cu alte cuvinte, cum de-si permite acest organ impotent al statului sa aibe o erectie? Pe logica asta, procuratura din SUA ar trebui sa faca ciocul mic forever, doar nu a reusit sa aduca, vorba d-lui Iliescu, dedesubturile asasinarii lui Kenedy la lumina. Ia nu mai faceti nici o arestare bai procurorilor pana nu vine sentinta in dosarul Dinu Patriciu.
2. De ce se reduc actiunile procuraturii la show-uri mediatice in cele din urma, inculpatii scapand invariabil basma curata dupa ce le-au zornait catusele pe la urechi, unii ajungand cel mult sa doarma in arest cateva nopti? De regula, pentru ca sistemul nostru judiciar e greoi, procedurile la fel, tertipurile avocatesti de care se poate uza sunt nelimitate, functionarii coruptibili, etc. Intre momentul producerii faptei si sentinta din justitie trec ani buni si publicul nu se poate focaliza atata pe un subiect. Intre arestarea preventiva, punerea sub acuzare si o sentinta definitiva e cale lunga iar senzatia opiniei publice este ca a fost pacalita satisfacandu-i-se setea de dreptate cu o arestare temporara. N-am vazut insa pe niciunul dintre ziaristii care au sarit ieri sa-l apere la Realitatea sau Antene pe SOV, ca ar fi preocupat sa identifice locurile unde s-au blocat dosare la fel de interesante (Remes, Patriciu, Becali, Ritzi, etc), care sunt tertipurile si verigile slabe din sistem. Asta n-o sa fie prea curand subiect pentru Sinteza Zilei, in schimb victimizarea marilor profitori ai lacunelor sistemului nostru juridic se poarta.
3. “Singur impotriva tuturor II”. Voit sau nu, Basescu revine de ieri in postura sa favorita. Cum linsajul mediatic s-a dezlantuit odata cu arestarea lui Vantu ca in vremurile bune ale campaniei electorale trecute (vezi celebrul dos de palma), presedintele capitalizeaza simpatia traditionala a unei parti consistente a galeriei dispusa sa parieze in timpul meciului pe cel care pare slab si persecutat. Toata armata de ciutaci, dinupatrici, dinesti si altii mai mult sau mai putin onesti in ura lor pare ca nu vor invata niciodata adevaruri simple: “ nu sariti mai multi pe unul singur ca o sa-l martirizati, nu folosi tonul apocaliptic intr-o infruntare cu multe reprize (ci umorul si detasarea) ca sa nu pareti apoi ridicoli si deplasati”.
Cam asta ar fi, de luni ne ocupam iar de economie si economiile personale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu