sâmbătă, 11 septembrie 2010

Muncim prea putin sau prea mult?

Cum nimic nu te duce mai repede la tinta decat un drum ocolit, incep cu un link spre un filmulet amuzant (“Tine-ti obiectivele pentru tine insuti”) pe care l-am descoperit pe Minitu.wordpress.com (vezi aici: http://minitu.wordpress.com/2010/09/09/this-but-this/#more-2646). Pe scurt, ideea este urmatoarea: cei care vorbesc dezinhibati, cu lux de amanunte despre visurile, obiectivele, planurile lor le vad indeplinindu-se mult mai putin decat cei care nu le impartasesc cu nimeni. Explicatia? Mintea traieste pe masura expunerii lor o satisfactie similara momentului in care planurile respective ar fi devenit realitate, demotivandu-se in acest fel. Cine face tam-tam prea mult pe seama sperantelor sale, risca sa nu le mai transpuna in viata de zi cu zi pentru ca rezerva mai putin timp si energie urmaririi lor afirma parintele ideii in cauza. Acum, poate ca mai exista si alte explicatii. Teoria ca suntem creatorii propriei lumi nu este o noutate. Poate ca exteriorizandu-ne sperantele stricam munca subconstientului care incepuse sa le construiasca realitatea. De vazut si Ramtha-“Create your day”

Si cum sperantele, visurile majoritatii dintre noi se leaga invariabil de convingerea ca le vom obtine muncind mai mult (sau mai eficient), va trimit spre un nou text de citit in week-end (“The Gospel of Consumption”- http://www.orionmagazine.org/index.php/articles/article/2962) pe care l-am gasit via Pai Mei blog.

“Today “work and more work” is the accepted way of doing things. If anything, improvements to the labor-saving machinery since the 1920s have intensified the trend. Machines can save labor, but only if they go idle when we possess enough of what they can produce. In other words, the machinery offers us an opportunity to work less, an opportunity that as a society we have chosen not to take. Instead, we have allowed the owners of those machines to define their purpose: not reduction of labor, but “higher productivity”—and with it the imperative to consume virtually everything that the machinery can possibly produce”.

Parca asta era speranta la intrarea in era masinii, nu? Ca omul va deveni mai liber, ca va castiga timp pentru contemplare, introspectie, pentru lucrurile marunte care dau savoare vietii. Si, cum 60-70% din cei care muncesc azi in lumea dezvoltata sunt ocupati in sectorul serviciilor, ne intrebam ce a mers prost?. Doar asta inseamna ca o minoritate poate produce strictul necesar pentru mare majoritate (cati lucreaza in industriile alimentara, de textile si incaltaminte, materialelor de constructii? Ma rog, in comparatie cu oamenii muncii din industria financiara, a divertismentului, vanzarilor cu amanuntul…). N-ar fi mai simplu sa ne rotim intre noi in aceste domenii cheie, muncind cu picatura, decat sa ne inventam permament nevoi noi care sa sustina apoi industriile care sa le satisfaca? Ne mai mira ca in SUA si Canada, state ale bunastarii spre care lumea tinde, timpul liber se masoara cu pipeta, cu doar 2 saptamani de concediu pe an?

3 comentarii:

  1. :)
    Ieri vazui un copil, cauta ceva in-un cos de gunoi, pe calea Victoriei.
    "La munca cu el!" sau "La centrul care se ocupa cu asa ceva!" Bla bla bla. Orice numai libertate nu. Poate avem nevoie si de altceva in afara de mancare ? Pana si pentru caini - intelegem lucrul asta. Dar pentru marele "Homo Sapiens" - care are niste super cladiri contruite din "dorinta de progres" - dar cauta prin gunoaie, langa cladirile astea. Sa mai imi spuna cineva ca nu suntem intr-un lagar de concentrare. Aici:
    http://paimei02.blogspot.com/2009/08/terpsichore-din-my-ishmael-de-daniel.html

    RăspundețiȘtergere
  2. da, trist....pe vremea Impuscatului, un documentar cu disparitatile lumii dezvoltate-oameni cautand in gunoaie langa zgarie-nori, etc-s-ar fi produs sub genericul "realitati din lumea capitalului"...acum, cand sungtem in sfarsit in capitalism, realitatea se cere cat mai bine fardata, televiziunile ocolesc subiectul, e mai buna o porcaiala din politica sau o paruiala a lumpenilor in direct la DD...

    RăspundețiȘtergere
  3. "Parca asta era speranta la intrarea in era masinii, nu? Ca omul va deveni mai liber, ca va castiga timp pentru contemplare, introspectie, pentru lucrurile marunte care dau savoare vietii."
    Sunt putini dornici de contemplare si introspectie in lume asta. majoritatea ar plesni daca ar insista pe introspectie: sa ramai singur cu tine? fara zgomot mental? pentru atata timp? socul ar fi prea mare, evolutia se face cu pasii piticului, nu toti au dorinte d-astea. Introspectia e una din cele mai grele activitati. Si poate e bine asa. Oamenii sunt majoritar extrovertiti, nu fac fata realitatii interioare. Majoritatea o reprezinta asa numitii "adormiti" si plini de nesat. Atitudine specifica celor ramasi la stadiul interior de copii - gura casca care urla: "mami, vreau cutare!". O singura remarca mai am: nu sunt de acord cu expresia "lucruri marunte", este exact invers. Dar, probabil, asta se va intelege peste multe generatii de acum incolo, dupa mult sange scurs si multe carari infundate: corporatocapitalism, consumism, maximizarea profitului, imperialism, ww3, nwo etc.

    RăspundețiȘtergere