Cateva intrebari de luni dimineata

1.Cat de mult iubesc oamenii iubitorii de animale?
Nu stiu in ce masura pot fi luat ca etalon, dar mai toate cunostiintele mele care fac parada de iubirea lor pentru caini au ceva probleme de integrare in comunitate, niste frustrari nerezolvatate, un pic de manie a persecutiei. Sigur, nu vorbesc aici de cei care au si ei un caine prin curte, o pisica pentru serile de iarna, un papagal in bucatarie. Vorbesc de cei care colectioneaza cate o duzina, care te-ar sfasia cand ii vorbesti doar de rau odraslele, etc. Adica dragostea exagerata pentru animale ascunde cred o oarecare antipatie pentru mare parte din reprezentantii speciei bipede din care facem parte. Sau “patru picioare bine, doua picioare rau”.

2. Ai tranzactionat la bursa moastelor anul asta?
Cozi kilometrice din nou la Patriarhie, se baga moastele Sfantului Dumitru, ca in fiecare an. N-are nimic de a face cu credinta ce se intampla acolo, este doar o simpla tranzactie. “Sfantule, venim si anul asta, batem cruci si matanii, inghetam in frig, stam la cozi cat ziua de post, dar ai grija de ala micu care da iar la Bac si vezi sa isi gasesca servici si fata cea mica, bine?”Ma mir ca nu e reclamat Sfantul la OPC daca nu se tine de cuvant, doar suntem singurul popor cu repertoriu bogat de injuraturi tintite spre cele sfinte atunci cand n-avem nimic de cerut.

3. Care banca va fi preluata prima de BNR?
Aflu azi ca Banca Nationala si-a contruit un vehicol pentru preluarea bancilor cu probleme (“bridge bank”). Sigur, doar avem banii de la FMI care sunt tocmai buni pentru asa ceva. Cum sa ratam ocazia sa cumparam cu bani grasi niste gaoace cu sedii inchiriate si gunoi cat cuprinde sub pres? Daca e sa pariez pe cineva, eu zic ca Volsbank, Bancpost+Alpha si Banca Romaneasca sunt marii favoriti. Si uite cum veti plati din buzunarul vostru inca o data (banii de la FMI trebuie dati inapoi , nu?), dupa ce v-ati cocosat ca fraierii ani buni sa le dati rate lunare bancherilor “salvati”. Observ tot in ZF ca 1 din 5 credite e cu probleme acum si vor fi trecute de bancheri la pierderi. Mai sunt prosti pe aici care se zbat sa achite lunar peste jumatate din salariu pentru creditele de nevoi personale fara ipoteca, desi nici un executor nu le-ar putea opri mai mult de o treime din venituri?

4.Incearca sa se salveze capitalismul cu primavara araba?
O idee interesanta, preluata de pe blogul lui Lucian Sarbu “News from Romanian Net”. Colapsul imperiului sovietic a venit la tanc pentru a oferi noi piete unui capitalism care incepuse sa oboseasca. A urmat “democratia, privatizarile, libertatea presei” si celelalte lozinci, s-au privatizat profiturile se vor socializa in curand pierderile, etc. O fi o intamplare ca intr-un moment in care capitalismul gafaie serios revolutiile din lumea araba vin sa ofere noi piete pentru companiile occidentale? Egipt, Tunisia, Libia, poate Siria nu sunt chiar de colea. Mai raman apoi calicii din Africa sa cumpere produsele Nestle, Colgate si compania si dupa aia potopul. Poate chiar cel biblic.

Intre sabloanele fericirii si cantonamentul pentru spiritualitate

Mai nou, observ o avalansa de cursuri de spiritualizare a angajatilor din multinationale pentru o poala de bani (se pretinde subtil ca nu poti aprecia suficient ceva primit gratis), invatati sa intre in rezonanta cu propriul sine, sa isi armonizeze chakrele, sa isi vindece traumele emotionale, “sa fie in loc sa stie”(de parca profunzimea unei sfecle ar trebui sa fie targetul general), sa practice “legea atractiei”, etc, etc, pentru a atinge astfel o forma de fericire spirituala.

Ca si in cazul creditului si in ceea ce priveste spiritualitatea nu tot ce zboara se mananca, nimic nu e bun (sau rau) in proportie de 100%. Creditul poate fi ales inspirat la inceputul unui tendinte de crestere pe piata imobiliara, cat timp nu te indatorezi porceste asa cum aplecandu-te spre spiritualitate poti cadea in cap, autosuficienta sau pretiozitati gaunoase gen Dan Puric. Sunt de acord ca excesul de “minte” incomodeaza, ca e contraproductiv sa incurajezi interminabilul monolog interior, dar nici sa invidiezi stadiul de creier spalat si sa tinzi spre starea de meditatie permanenta nu cred ca ar fi de dorit. Nu stiu cum se face, dar toate citatele memorabile pe care mi le amintesc, toate experientele de viata interesante si teoriile de care m-am simtit apropiat n-au venit din partea unor guru indieni vegetativi la umbra de smochin, ci din partea unor personaje care au oscilat indelung pana sa se fixeze in adevarul propriu.

Imaginati-va 7 miliarde de oameni adoptand sabloanele fericirii occidentale puternic impregnate de materialism. Fiecare chinez cu 2 masini (una de teren), fiecare indian cu casa lui de vacanta-brrr! am putea sa ne cautam deja alta planeta. Luand in calcul un model mai decent, cel al fericirii comunitare, venind din sentimentul de apartenenta, din exersarea empatiei-s-ar putea extinde asta la nivel de Planeta? I-am lasa brusc fara job pe toti slujbasii absolutului institutionalizat, fie ei budisti, musulmani, crestini, etc, ca sa nu mai vorbesc ca asta ar fi intr-adevar sfarsitul istoriei, nu ce credea cetateanul Fukuyama cand cu caderea comunismului. Nu stiu insa daca am mai putea vorbi atunci de Umanitate (umanitate=dualitate?) ca sa nu mai zic ca am dubii serioase ca poate exista fericire in lipsa totala a nefericirii la care sa se raporteze.

Nisa spiritualitatii s-a aglomerat pe nesimtite si destui “intreprinzatori” incearca sa profite de naivitatea si banii unora care au probleme reale (sau doar imaginare) de integrare si echilibrare emotionala sau doar ifose de satisfacut. Si asta sperie si publicul celor care au ceva de oferit celorlalti, fie la nivel teoretic-conceptual, fie la cel al experientei practice. Cu spiritualitatea ca si cu internetul de altfel, iti trebuie multa energie si rabdare sa imparti graul de neghina.

Va recomand sa folositi insa cu incredere una dintre mantrele utilizate frecvent in noul curent. “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt”. E chiar foarte buna. Ma felicit deci pentru lucrurile bune din viata mea si incerc sa ma accept in ciuda imperfectiunilor de care sunt constient. Mai important decat sa fiu fericit sau nefericit, spiritual sau materialist, habotnic sau liber-cugetator este ca pur si simplu...SUNT. E o experienta unica sa fiu in pielea mea (buna sau proasta, nu discut acum) si n-as renunta la ea nici pentru un abonament in Nirvana. Asta din simplul motiv ca nu cred in echilibrul perpetuu (imi displace deci si ideea de Rai si Iad, de condamnare sau gratie Vesnica). Orice voi cauta de aici inainte, pe orice drum voi fi tentat sa merg nu va fi la fel de important decat cautarea sau drumul in sine. De cate ori incerci sa “ingheti” ceva intr-o definitie sau convingere iti dai seama ca ai creat un efect de plan inclinat si ca fortele se reaseaza treptat. Pana la urma, singura constanta din Univers este SCHIMBAREA, cum spune un clasic in viata.

Iar in ceea ce priveste fericirea, de multe ori descoperi ca e ..retrospectiva. Stii foarte bine cand ai fost fericit dar nu poti fi la fel de sigur ca esti in momentul prezent. Cat despre spiritualitate si feluriti guru si indrumatori, un singur lucru: avem nevoie de repere pe drumul pe care mergem, ne ajuta sa ne orientam dar trebuie sa le depasim daca vrem sa inaintam.

Un promo absolut gretos marca Rosia Montana Gold Corporation

Vad tot mai des spoturi siropoase platite de RMGC pe diferite televiziuni. De exemplu, o mamica cu 2 copii (nu reiese clar daca singura sau nu) marturiseste ca face sosete, brodeaza, ia cu imprumut din pensia parintilor ca sa poata sustine financiar cei doi copii scolari care invata de altfel foarte bine. Femeia ar vrea sa inceteze umilintele la care este supusa de contextul geografico-economic, deci este suporter al...exploatarii miniere cu cianuri la Rosia Montana! Vedeti bai desteptilor care semnati petitii si lansati comentarii rautacioase pe forumuri, din cauza voastra o sa rabde copii bietei femei de foame si vor ramane si fara caiete. Daca lasati clontul jos, mama celor doi copii o sa poata da cu tarnacopul, ar putea turna lingourile sau ar putea planta violete pe marginea viitoarei balti de cianura. Daca proiectul porneste, toata lumea va fi deci fericita (poate chiar si mamele singure si fara bani pentru caietele odraslelor din Vaslui, care vor empatiza insa cu cele din Rosia)! Mie genul asta de campanie mi se pare absolut gretos. Pacat ca am semnat deja impotriva proiectului (ceea ce va invit si pe voi sa faceti, poate va exista la un moment dat un referendum pe teme asta daca opozitia publicului creste), ca o mai faceam o data.

La fel de gretos si spotul in care compania se lauda cu banii pe care ii va aduce Romaniei trecand la capitolul asta (grosul de altfel) toate CAS-urile posibile si adunand salarii peste salarii pentru viitoarea forta de munca de parca ar fi al doilea Canal ca anvergura. Sigur, sumele din redeventa sunt cam costelive si trebuia sa le sustina cumva PR-ul cu ceva suplimentar dar sa te lauzi ca respecti legislatia si dai salarii si platesti CAS mi se pare neprofesionist.

Si cum RMGC a devenit un fel de accesoriu obligatoriu in viata publica romaneasca, uite ca sunt si sponsori in aducerea presedintelui Bilderberg la Bucuresti, unde va conferentia alaturi de reprezentantul Romaniei in Comisia Trilaterala, Mugur Isarescu (apropo, m-ar interesa si pe mine cum au ajuns Mugurel si Mihai Tanasescu acolo, au trimis un CV, au sustinut un interviu, au fost recrutati prin Best Jobs Ever, etc?). Daca o tine tot asa, RMGC va sponsoriza obligatoriu si Catedrala Neamului si, la nevoie, o sa ne califice si la un campinat mondial de fotbal. Cine i-ar mai putea rezista atunci?

Ghid pentru interpretarea declaratiilor oficiale: optimism fortat vs. pesimism simulat

Cativa sefi de banci centrale (Trichet, Mervyn King) au dat recent cu pesimismul in capul electoratului. Sunt depresivi sau doar ...imaginativi? Spun brusc adevarul sau fac doar mai suportabila doctoria amara ce urmeaza sa fie administrata contribuabilului? Sa vedem mai intai in ce context este folosit de regula optimismul/pesimismul.

“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.

Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat luni Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene. Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substantiale din datorie). Cu ce banuti se va face acest lucru? Pai cu banutii tuturor contribuabililor, doar n-o sa fie impozitati exclusiv bogatii Europei, nu? Iar ca saracii sa mai salveze odata bogatii din banci trebuie sa li se arate o pisica mare de tot. Va fi ca in ‘29-‘33, poate muuult-muuult mai rau daca nu acceptati inca un sacrificiu pentru pielea bancherilor. Cam asta e mesajul.

Totusi, cand sunt oficialii optimisti? Pai, simplu, cand vor sa justifice dinamitarea masurilor prudente luate anterior, cand sunt avocatii dereglementarii, etc. Amintiti-va de BNR si majorarea raportului rata/venituri in 2007 pentru creditaci, pe varf de bula imobiliara, de cresterea pensiilor inainte de criza in Romania, de renuntarea la separatia banci de investitii-banci comerciale in SUA, etc.

Onestitatea e o marfa rara spre inexistenta in discursul public, practicata cel mult din opozitie de partidele de “nisa”. Pentru putere insa singura strategie este “batul si morcovul”. De inteles daca ne raportam la gusturile publicului majoritar, la emisiunile care fac rating si ziarele care mai vand cate ceva. Poate de asta sunt inghitite pe nemestecate genul asta de argumente.

O magarie cat casa: coafarea bilanturilor bancilor pe spinarea contribuabilului si “salvarea” lui ulterioara prin inflatie

Am avut mai intai asumare de riscuri porcesti de catre sistemul bancar. Bule imobiliare create mai peste tot in lume, credite super-generoase accesate de cei care nu si le permiteau. La un moment dat numarul celor dispusi sa incerce creditul pe viata a scazut dramatic, preturile au inceput si ele in curand sa dea inapoi. Bancile s-au vazut asadar confruntate cu pierderi, putinul lor capital a fost facut praf de ajustarea valorii activelor pe masura ce debitorii se declarau in incapacitate de plata. Ce s-a intamplat apoi?

Statele au intrat in joc salvand pe cei care nu meritau asta. Erau prea mari sa cada rechinii din financiar-bancar, de parca in capitalism alocarea gresita a capitalului trebuia premiata si nu penalizata prin faliment. Ei bine, vesti proaste. Activele neperformante sunt tot acolo, in bilanturi, desi imprumuturile de la stat si noi norme de declarare a valorii acestora (in nici un caz prin marcare la pretul pietei!) au dat o vreme impresia ca se pot ascunde. In plus, statele au nevoie de imprumuturi pentru a-si finanta deficitele, deficite adancite de schemele de salvare a sistemului bancar. Care este solutia? Una care sa impace si capra bugetara si varza financiar-bancara.

Bancile centrale ofera bancilor fonduri nelimitate, la costuri derizorii, cu care bancile crediteaza apoi statele, la dobanzi ceva mai mari, diferenta insemnand profit pentru banci. Vezi de pilda BNR care imprumuta bancile cu 6,25% pentru ca acestea sa mearga repede la Ministerul Finantelor si sa-l imprumute cu 7%. Cu titlurile de stat proaspat achizitionate si puse drept garantie se merge din nou la BNR cu mana intinsa pentru noi fonduri si ciclul se reia. Simultan, bancile centrale au programe de rascumparare de active toxice oferite de banci (bonduri ale porcusorilor de pilda) transferand in bilanturile proprii mizeria de sub presul bancilor.

Cum naiba se iese din aceasta babilonie, cu datorie suverana in crestere perfuzata in bilanturile bancilor? Cu taxe si impozite mai mari pentru ca prostimea sa acopere costurile? Se poate incerca, dar riscul este dinamitarea cresterii economice prin strangularea puterii de cumparare si implicit a cererii. Cu alte cuvinte, deflatia va fi doar o paranteza, inflatia urmand sa stearga repede urmele si sa dea o noua sansa consumului. Vom avea deci inflatie si dobanzi de politica monetara scazute, doar n-o sa vreti ca statele sa nu se poata finanta si refinanta, nu? Asta inseamna ca ponderea datoriilor va scadea gradual, proportional cu valoarea economiilor celor putini care poseda asa ceva.

In concluzie: Statele sunt prea datoare pentru a-si permite deflatia, la fel contribuabilii (in deflatie ponderea datoriilor creste). Dobanzile de politica monetara vor ramane multa vreme jos, ceea ce nu se va intampla cu preturile. Sigur, vor exista mai multe viteze aici, unde s-au facut anterior excese cresterile nu vor apare decat in ultima faza inflationista. Mai devreme sau mai tarziu inflatia o sa apara, cu atat mai repede cu cat statele sunt dispuse sa isi asume mai multa datorie in acest moment. Chiar daca acum cash-ul pare rege, la un moment dat cash-ul o sa fie gunoi la propriu. E doar o chestie de fler si instinct de acum. Castiga cine sesizeaza momentul optim de a iesi din depozite sau de a scoate banul de sub saltea pentru a cumpara la sfarsitul deflatiei ce se poate (actiuni, terenuri agricole, aur-daca ii mai scade pretul, etc). Va recomand un articol inteligent de Florin Catu pe care il gasiti aici.

Plictiseala mare: panica in pietele financiare, Nokia, etc

Am luat o pauza ceva mai lunga de postat pe aici. Pe de-o parte, nu am vazut fenomene noi care sa merite efortul unui hei-rup editorial, doar variatiuni la teme mai vechi. Sigur, puteam comenta in cheie ironica ultimele evolutii ale pietelor dar, la ce bun? Exista oricum mult prea mult continut, prea multa informatie fara relevanta.

Am tot vazut corectii la burse in ultimul timp, ca in vremurile bune din 2008. Foarte bine. Investitorii sunt o minoritate acum in tranzactiile zilnice, speculatorii care vaneaza pipsi sau robotii cu algoritm complicat de functionare fac regulile. Eu chiar ma bucur de picajul pietelor. Din cand in cand, din spolierea speculatorilor, se deschid porti de intrare pentru investitorii autentici. Cei care vad in actiuni afacerea din spatele emitentului, care prefera dividendul dobanzii bancare. Ei n-ar vrea sa intre in ruptul capului la PER de 100 dar la unul sub 10 apar tentatiile.

Nokia. Un exemplul tipic de efemer pe pietele bursiere. De asta tot recomand eu utilitatile la bursa, companiile cu un mijloc de protectie beton (monopol de stat de pilda). Nokia era chiar lider de piata la un moment dat dar asta nu a impiedicat actiunile sa piarda 80% in ultimii 4 ani in urma unor decizii gresite de management. Poate inteleg ceva cei care viseaza cai verzi pe peretii Rasdaq-ului. Eu ma astept ca si Aaple sa aiba soarta Nokia la un moment dat. Si numarul de snobi e limitat pe planeta (va vorbeste aici un detinator de Nokia 1100 de care e foarte multumit). Cate telefoane de fite sa vinzi in definitiv?

In alta ordine de idei, vom vedea de luni daca cresterea cursului din ultimele zile are mai mult de-a face cu accizele lui Boc (inca o mana de ajutor de la Isarescu, a mai facut-o si alta data) sau cu deficitul de cont curent care se prefigureaza dupa plecarea Nokia.

De la victimizarea nereusita a lui DD la otravirea strategica a Albei ca Zapada

Ce faci ca partid erodat de guvernare si fara dezlegare la pomeni electorale in postul Crizei? Inventezi niste constructii politice care sa rupa din voturile adversarilor. Ghinion, desi interzis in cascada la tribunal, partidul otevistilor gandit sa ia din electoratul cu IQ modest al stangii (PSD) nu creste in sondaje. Intra deci in scena parintele Albei ca Zapada proaspat martirizat la Cotroceni dar apt sa pretinda o felie din electoratul dreptei (PNL).

Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).

Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?

Trocul BCR-Erste, inceputul ..sfarsitului pentru SIF-uri

Nici in cel mai fericit caz, banii care vor fi incasati de SIF-uri in urma schimbului de actiuni BCR-Erste nu vor ajunge in buzunarele actionarilor integral, ci numai 60% (doar profitul realizat in urma tranzactiei poate merge spre dividende- adica diferenta dintre pretul actiunilor BCR din contabilitatea SIF si sumele obtinute din vanzarea lor, profit din care statul ia insa 16%, dividendele brute urmand sa se taxeze la randul sau cu inca 16%). Bineinteles, asta in cazul in care tot profitul e oferit sub forma de dividende si nu se..SIFoneaza pe parcurs, in activitatea de “administrare”. Fara cel mai de pret activ, SIF-urile vor incepe insa sa semene tot mai mult a “gaoace”

Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).

Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).

Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca

Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.

Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.

Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).

Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.

Criza 2.0. Pe cine sacrificam acum? Investitorii financiari detinatori de bonduri sau eternul perdant, contribuabilul?

In 2008 schema a fost simpla: salvam bancile si preluam datoria privata la cea publica. Prima veste proasta pentru gulerele albe din financiar-bancar este ca in conditii de supraindatorare economiile nu isi revin, deci o noua taxare a contribuabilului nu mai e posibila. A doua veste proasta pentru amatorii de bonusuri astronomicee este ca inflatia sub care sperau sa se bage mizeria seamana deocamdata a deflatie, din acelasi motiv de supraindatorare care incetineste viteza de circulatie a banilor. In sfarsit, autoritatile par sa ia in calcul sacrificarea porcului ingrasat din contabilizarea riscurilor exagerate, detinatorii de bonduri (vezi “falimentul controlat al Greciei”), ceaa ce inseamna ca se vor impiedica in sfarsit si cei “prea mari sa cada”.

Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.

Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?

In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).

Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.

Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).

In ce actiuni n-as investi la bursa si de ce

Marturisesc ca initial am vrut sa scriu “in ce actiuni as investi la bursa si cum” dar mi-am dat seama ca lista de cumparaturi e mult mai scurta decat cea de “muraturi” asa ca am inversat perspectiva. Cititi mai jos de ce nu-mi plac Fondul Proprietatea, SNP si Azomures, de ce sunt de evitat SIF-urile si bancile, de ce nu m-as atinge in ruptul capului de “piticii promitatori” de pe Rasdaq sau BVB iar in final abia, in ce mi-as pune totusi o parte din bani.

Inainte de orice, un mic detaliu: suntem in bear market. Asta inseamna ca bursele cam scad iar actiunile scad la gramada si ele, indifent daca sunt bune sau proaste (sigur, cele proaste au un bonus aici). Cu alte cuvinte, daca speri sa iti multiplici repede economiile, mai bine iti cauti unchiul bogat din America. Actiunile pe care o sa le recomand totusi sunt plasamente pe termen lung, pentru cei care ar putea sa uite vreo 5 ani de banii din bursa.

Si inca ceva: cumparati actiuni la companii care au “protectie”: fie o pozitie de monopol in piata, fie una ultra-dominanta (lideri sau pozitiile de top). Altfel, pe termen lung va treziti ca dupa cativa ani buni urmeaza unii catastrofali si poate afacerea respectiva dispare sau este inghitita.

Nu imi place SNP desi stiu ca resursele energetice vor fi la mare pret. Din pacate, Romania nu mai are rezerve de titei decat pentru vreo 14 ani. Vorbesc de rezervele pe care Petrom le scoate la un cost sub 20 dolari/baril dar le vinde la pretul din pietele internationale consumatorilor locali. Ce se alege din acest profit? Cand compania nu se apuca sa cumpere cate ceva de la OMV pentru a nu fi obligata sa-l imparta cu statul, face investitii pe picior mare pentru a ajunge tot acolo. Din cand in cand mai intra si ceva dividende, sa nu faca scandal prea mare minoritarii. Fara rezerve, SNP devine un fel de ...RRC. De altfel, lipsa de perspectiva pe termen lung a determinat si retinerea investitorilor mari cand a fost vorba sa ia 10% din Petrom, actiuni scoase recent la vanzare de stat la care nu s-a inghesuit nimeni (faptul ca nu s-a anuntat exact la incheierea ofertei cat s-a subscris, intermediarul limitandu-se sa precizeze ca subscrierile au fost sub pragul minim de 80%, demonstreaza ca subscrierile au fost de fapt derizorii). Stiu, SNP are drept sa exploateze si jumatate din gazul romanesc. Veste proasta, mai avem gaz pentru numai 10-11 ani (de ce naiba n-om fi vandut pana acum nici un pachet minoritar de la Romgaz? O s-o facem in 2020 cumva?).

Avand in vedere cele spuse despre SNP si Romgaz, intelegeti de ce nu agreez nici FP. Fondul are cea mai mare detinere din portofoliu tocmai la SNP, iar Romgazul este una dintre detinerile de top. De altfel, pe mine unul nu ma intereseaza deloc activele unui astfel de fond (e ca si cum ne-am imbata cu apa rece avand un bloc de lux construit in camp) ci profitabilitatea lor. Or, chiar si in conditiile in care 90% din profiturile companiilor de stat au mers in dividende conform unui ordin al Guvernului, randamentul la dividend la FP abia este de 7%.

Azomures are o activitate cu mare potential in viitor, numai ca majoritarii au o viziune despre relatia cu minoritarii ce tine de trecutul indepartat. Daca an de an profitul este pastrat in societate fara sa se dea dividende (ca acum) iar la un moment dat pachetul majoritar se vinde? Nimeni nu garanteaza ca minoritarii vor obtine acelasi pret, mai ales ca nimeni nu poate obliga noul majoritar sa le faca repede si lor o oferta, la un pret comparabil.

Bancile n-au ajuns inca la fundul sacului
SIF-uri si banci. Sectorul financiar a cazut mult in ultima vreme si tot soiul de “analisti” recomanda bancile exact din acest considerent. E ca si cum ai paria ca Titanicul urmeaza sa se redreseze dupa primul contact cu numitul Iceberg. O bula a creditului se va reconstrui poate peste o generatie (daca se va intampla acest lucru) iar ceva falimente suverane risca sa dinamiteze pana atunci si bruma de capital pe care o mai au bancile. Iar la capitolul SIF-uri adaugati si managementul catastrofal de pana acum. Poate doar Impact si companiile care vand materiale de constructii sa fie o alegere mai proasta.

Biofarm, Sicomed? In principiu, industria care fabrica pilule-placebo are potential (desi “naturistele”vin tare din urma). Cele doua companii n-au insa mijloace de protectie de care vorbeam mai sus, trebuind sa se lupte permament cu o concurenta feroce. Asa ca pas.

Alro? Da, o companie buna, cu o politica beton de dividende, desi cu free-float mic. Face parte insa dintre baietii destepti din energie, cumparand la preturi mici pana acum. Iar lucrurile se pot schimba. Deci nu.

Companii “traznet” de pe Rasdaq cu PER pana la genunchiul broastei (adica minuscul) ,care arata asa de bine incat nici nu intelegi de ce n-a aterizat Buffet pana acum sa le cumpere cu fulgi cu tot? Singura problema e ca respectivele companii de buzunar se poarta prost cu minoritarii, au 2-3-4 ani foarte buni dupa care pot da faliment lejer, sunt absolut nelichide. Sunt la fel de promitatoare ca Dracula Park. Eu m-as abtine.

Monopol? Aferim!
Singurele actiuni pe care le-as cumpara acum sunt Transgaz si Transelectrica. Nu stiu daca un management privat le face mult mai profitabile, stiu ca au monopol pe piata si perspective de crestere (vezi Nabuco in primul caz, vezi ...masina electrica in cel de al doilea). Chiar daca se termina gazul romanesc o sa consumam din import, iar la Transelectrica-transportul de energie nu poate decat creste in viitor. In plus, ambele au PER-uri de 6 in prezent, deci iei cam de doua ori si ceva dobanda bancara din profitul pe actiune (e drept, ca dividende vor ajunge la tine doar un pic peste cat ai lua la banca daca ai depune contravaloarea actiunilor).

Aveti mai putine motive decat credeti sa va speriati de efectele crizei financiare

Criza? O serie de banci si investitori institutionali (fonduri de pensii) au imprumutat mai mult decat se cuvenea si risca falimentul (ori marcarea unor pierderi consistente) pentru iresponsabilitatea lor. Mai multi debitori persoane fizice risca sa isi blocheze o parte din venituri daca inceteaza platile, oricum un procent mai mic decat cel alocat pana acum pentru achitarea ratelor. Zona euro are nevoie de mai multa disciplina fiscala, SUA trebuie sa isi restranga cheltuielile prea generoase (un buget subtiat pentru miliatari ar rezolva repede problema). Aduce asta a sfarsitul lumii? Doar daca te iei dupa titlurile catastrofiste din presa de scandal.financiar ori dupa analizele alarmiste ale unor banci de investitii cu pozitii deja luate pentru a specula panica. Trecem mai jos in revista temerile la moda, incercand sa le atenuam perceptia.

1.Datoriile suverane-intra statele in faliment!
Nu, nu e sfarsitul lumii, statele mai falimenteaza, e plina istoria de asa ceva. O perioada nu te mai imprumuta nimeni, trebuie sa te intinzi cat te tine plapuma. Se curata bancile care au expunere maxima pe statul in cauza, niste fonduri de pensii pierd o parte din active, viata isi urmeaza cursul (vezi Argentina). La ce bun sa pui biruri inrobitoare pe bietul contribuabil pentru a acoperi iresponsabilitatea politicienilor si pe cea a creditorilor? Asta nu duce decat la o spirala periculoasa: impozite mai mari, cerere mai mica, concedieri pentru ajustarea ofertei, o noua crestere a taxelor pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare, si tot asa pana cand falimentul amanat devine iminent. O alternativa ar fi impozitarea proprietatii si activelor financiare, daca ar exista suficienta vointa politica pentru asta. Daca nu, se pot lasa simplu bancile sa falimenteze si sa se restructureze datoria. Se intampla frecvent in relatia persoane fizice-banci, de ce ar fi imposibil implicand statele?

2. Suntem sclavi pe plantatia bancii!
Aud vaicareli de genul “m-am indatorat ca prostul, platesc trei sferturi din salariu bancilor, sunt disperat”. Pai, de ce platesti toti banii astia? Ai fost naiv, ai fost lacom-de acord, dar si bancile au fost la fel. De ce sa atarne povara doar intr-o parte, iar cealalta sa culeaga caimacul? Nu mai plati ratele la banca, e simplu. Risti o poprire de 30% pe salariu, asta e, poti trai relativ confortabil cu restul de bani, mai ales daca ai incercat pana acum sa supravietuiesti cu numai o treime din salariu. Iar de multe ori banca te varsa in contul unui recuperator de credite care plateste mai putin de 20% din valoarea imprumutului cu probleme pentru a-l prelua. Cu el poti negocia altfel, poate ajungi la rate mai mici, poate dai inapoi doar o parte din bani (oricum a platit putin la pentru cesiune si isi permite negocierea spre deosebire de banca obligata sa faca provizioane relativ repede).

Miscarea e valabila pentru imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca, dar si pentru cele ipotecare dublate de un credit de nevoi personale pentru avans. Sa dai timp de 30 de ani marea majoritate a veniturilor bancii, e sinucidere curata. Da-l naibii de apartament comunist, nu merita asta. Lasa-l pe mana bancii, sa se spele pe cap cu el. Poate vei fi sicanat in continuare daca suma obtinuta din executare e mai mica decat valoarea creditului, poate nu (nu se stie cui va fi cesionat pana la urma imprumutul cu probleme, ce legi mai apar, etc). Cea mai inconfortabila e pozitia celor cu rate inrobitoare pentru credite de nevoi personale cu ipoteca. Aici riscurile sunt comparabile cu... beneficiile insolventei. Poate va refinantati totusi in...franci elvetieni (acum ca tot au fixat elvetieni un prag maxim fata de euro). Daca imprumutul e deja in franci va ramane sa strangeti din dinti (din fericire scadentele sunt mai scurte aici, cam 10 ani din care au trecut probabil vreo 3-4), sa renegociati conditiile (bancile sunt speriate de provizioane pe cat sunteti voi de intarzierea la plata ratelor).

3. Cad bursele, actiunile vor ajunge la zero!
Am auzit tot soiul de teorii care anunta ca bursele se vor intoarce la nivelul din anii ’80 (vorbim de indici) de unde a inceput “nebunia”. Nu cred, din simplul motiv ca si productivitatea, nivelul tehnologic si nu in ultimul rand, numarul consumatorilor ar trebui sa revina acolo. De acord, mai e loc de scadere (mai ales pe financiare, unde paradigma s-a schimbat odata cu optica debitorilor) acolo unde exista inca supraevaluare. Cand insa profitul mediu pe actiune in ultimii 5 ani reprezinta dublul dobanzii bancare, marja de risc e mica pe termen lung. La bursa, victime sunt insa cei care se cred investitori cand de fapt gandesc ca speculatorii fara experienta. Cei care cumparau SIF-uri in 2007 in ideea ca ar mai putea creste cu 20-30% doar pentru ca urcasera enorm in ultimii 7 ani, fara sa arunce un ochi pe profitabilitatea companiilor la respectivele preturi.

De regula, cei care pierd la bursa fac cam asa. “Azi am luat actiuni, vor creste sigur si relativ repede, oricum nu ma intereseaza ce fac in urmatorii 5 ani, eu sunt investitor. ...Hm...au scazut cu 10%...ce chestie.....au mai scazut cu 10%...cred ca sunt manipulate cotatiile pentru a acumula mai jos rechinii care au pus ochii pe companie....inca 10% scadere!!...ce naiba se intampla, de ce nu intervine CNVM, BNR, Basescu, Fed?!!....inca 5% pierdere, gata, nu mai suport, vand repede sa salvez ce se mai poate salva!....ia uite, mai scad 2%, ce destept am fost iesind la timp....cresc cu 10%? Ha, intrati fraierilor, sa vedeti ce patiti....inca 15% urcare....ha-ha, balon de sapun, cursa pentru fazani....15% crestere in 2 zile...bai ce piata, ce volatilitate, ce sa fac, ce sa fac?....20% plus!....bursele merg de-acum numai in sus, deja au recuperat pierderile, stirile sunt bune, intru din nou....ia uite, am deja 10% profit, ce idee inspirata, o sa recuperez si eu, poate chiar castig ceva, voi ramane de data asta ani buni in companie, merg si la AGA....hm, vestile incep din nou sa fie proaste...-10%....tt, tt, -20%....declaratii sumbre ale oficialilor...lasa, poate isi revine inca o data...+5%, asta e am scapat!....-25%...fir-ati ai dracului cu bursa asta, vand tot, sa nu mai aud de voi!!!!

4. Vine inflatia, ne pierdem economiile!
O veni inflatia la un moment dat, deocamdata nu e nimic la orizont care sa semene a asa ceva. Daca dupa trilioanele pompate pana acum pentru salvarea bancilor inflatia n-a saltat voiniceste nu e cazul sa aveti palpitatii acum. Oricum riscurile asociate hiperinflatiei-alegatorii furiosi pot aduce la putere miscari extremiste-sunt mai mari decat costurile salvarii sistemului financiar, asa ca nimeni nu va risca pana la urma decat cel mult o inflatie moderata (de care te poti proteja tinand banii la banca).

Despre gogorita destramarii euro am mai scris, asa ca nu insist.

Cum sa rezolvi criza economica, financiara si morala in 2 timpi si 3 miscari (inclusiv pauza de tigari)

Am aflat ca prosperitatea obtinuta prin credit iase pe nas, am descoperit ca pietele financiare dau periodic palpitatii, intuim ca epuizarea resurselor e dupa colt. Ce simpla ar redeveni viata daca profiturile speculative si nu tranzactiile ar fi impozitate, daca expansiunea creditului ar fi limitata si nu incurajata, daca in locul austeritatii pentru catei am impozita proprietatile si mega-profiturile dulailor. Solutiile sunt evidente, la fel interesele care impiedica implementarea lor. Sa le trecem inca o data in revista.

1.Austeritate pentru ...bogati.
Cresterea taxelor pe consum loveste in fragila clasa de mijloc, taierea salariilor si pensiilor loveste in majoritatea votantilor. Cu toate astea media, sau cel putin o buna parte a sa, incearca sa ne convinga ca asta e singura solutie de iesire din criza. Corectam excesele strangand cureaua. Se pierde din vedere ca in lumea dezvoltata mai putin de 20% din populatie poseda peste 80% din averea natiunilor. Austeritatea e bineinteles pentru cei 80%, bogatii trebuie menajati, doar nu vreti sa fuga capitalurile, nu? De ce sa tai insa veniturile in loc sa taxezi proprietatea?. De ce sa cresc TVA cu cateva procente in loc sa majorez impozitele pe proprietate, pe activele mobiliare si imobiliare? Stiu, banii pot fugi in alte conturi, dar activele fixe stau cuminti la locul lor.

Iar cat despre descurajarea capitalului, a se slabi. Sa ne uitam la Patriciu de pilda. Omul critica consecvent statul, il considera opresiv cu afaceristii. Totusi, nu s-a gandit sa traiasca confortabil din sutele de milioane luate pe Rompetrol ci a venit sa faca afaceri tot aici, in statul asta hraparet. Oricum pentru astfel de indivizi banii nu mai sunt importanti, conteaza doar poleiala succesului, gamblingul din business. De asta nu se pot opri sa-si cheltuie linistiti averea, de asta nici nu se gandesc sa intoarca societatii o parte din banii facuti pe spinarea ei (apropo, coane Dinule ce nevoie mai ai de banii amarestenilor care spera sa dea lovitura cu pariul norocos cotizand saptamanal la Bet Arena?) si tot din acest motiv ar trebui umanizati cu forta printr-un impozit progresiv pe venit si unul consistent pe proprietati (asta ar lichidiza si piata imobiliara). Capitalul va continua sa circule, fiti linistiti, nevoia de recunoastere si prestigiu e un stimulent la fel de bun ca dorinta initiala de a face avere. Iar cat timp banii care lancezesc sunt impozabili, spiritul antreprenorial e stimulat cu forta.

2. Impozit pe profiturile speculative, nu doar pe tranzactii
Cu timiditate, europenii au avansat propunerea taxarii tranzactiilor financiare. O taxa modesta nu va descuraja robotii de trading si nici rechini gen Goldman Sachs in creionarea unor noi instrumente toxice. O taxa consistenta pe profiturile speculative i-ar pune insa cu botul pe labe. La ce bun sa transpiri sa prabusesti lira sterlina daca grosul profitului merge la...Guvern? Cum deosebim profitul speculativ de cel onest, obtinut prin hedging de pilda? In functia de perioada de mentinere a pozitiei printre altele. Un operator de transport aviatic poate tranzactiona combustibil la termen, dar nu se va juca cu pozitiile zilnic sau saptamanal cum face un speculator.

3. RMO-uri de 100%, grad de indatorare limitat
Excesele creditarii umfla periodic bule speculative in imobiliar, cu noi victime intrate tarziu in joc si profitori sositi devreme. Nu ne-am plictisit de asta? Bancile ar trebui impiedicate sa imprumute banii clientilor care nu doresc decat protectie (depozitele la vedere) si sa nu dea credite celor care n-au venituri suficiente (maxim 1/3 raport rata/venituri). Am mai ajunge la executari silite pe banda rulanta si la interventii ale statului in ajutorul...bancilor in acest mod?

Despre latura... morala a Crizei economice. Ha, ha, ha…

Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva? Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru ...mase (de manevra, evident).

1.Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu suporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.

Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu suntr convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.

Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din nou in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.

2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva....
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?

Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca.

Concediaza-ti administratorul de fond. Esti inclus fara voia ta in turma oilor sacrificate la bursa

Un fond mutual de actiuni reprezinta chintesenta comportamentului de turma desi isi vinde imaginea folosindu-se de pretinsa experienta a administratorilor. Fondul are un varf de subscrieri cand bulele stau sa se sparga si se confrunta cu un val de retrageri cand bursele ating minimele. Gluma proasta e ca trebuie sa platesti lunar pentru privilegiul de a fi expus emotivitatii grosului “colegilor investitori”.

Un fond mutual este o masina de facut bani. Trebuie sa incaseze comisioane de administrare lunare (cam 0,2-0,3% din activul net) iar performantele sunt in plan secund:vin-bine, nu vin-asta e (de regula administratorii prefera sa se insele in turma decat sa aibe dreptate in mod separat, asa ca rezultatele sunt asemanatoare-fondurile cresc mai putin decat piata cand verdele predomina si scad mai mult pe trend descendent).

S-au scris mai multe articole de-a lungul vremii care arata caracterul aleatoriu al castigurilor la bursa (iar de cand robotii de tranzactionare fac regula asta e valabil o data in plus). Burton Malkiel, profesor de economie la Princeton University, a oferit ca tinta paginile cu tabele si cotatii bursiere din ziarele de specialitate unei maimute, urmand ca aceasta sa selecteze un portofoliu de actiuni prin aruncari succesive cu sagetile de darts. Ei bine, portofoliile selectate in acest fel au fost la fel de performante precum cele alese de specialisti, fapt ce a ilustrat foarte bine teoria profesorului, privind “pietele eficiente”. Pornind de la experimentul lui Malkiel, un grup de jurnalisti de la Wall Street Journal a aruncat la tinta selectionand la intamplare un portofoliu format din mai multe actiuni tranzactionate la bursa. Pe parcursul a 52 de saptamani, acest portofoliu a fost urmarit fara a se interveni in nici un fel, fara a se efectua nici o operatiune. Apoi a fost analizat si comparat cu performantele celor mai importante fonduri de investitii, comparatie din care “specialistii” au iesit din nou sifonati.

Experimentul s-a facut si in 2009, cand bursele reveneau in forta, de aceasta data in Rusia. Revista de business „Finans“ a pus o maimuta de circ, sa aleaga dintre principalele companii listate la bursa din Moscova. Portofoliul maimutei crescuse la sfarsitul anului 2009 cu 194%, aproape dublu fata de performanta medie a caselor de brokeraj si a fondurilor de investitii locale (“doar” 100%).Vezi aici un articol pe aceasta tema.

Dormi linistit, turma lucreaza pentru tine
Un fond mutual este supus deciziilor celor mai neexperimentati investitori la bursa, cei care nu stiu sa isi plaseze banii personali si au nevoie de un sfatuitor pentru asta. Ei bine, novicii intra la bursa in masa cand preturile sunt la maximul istoric si ziarele abunda de stiri optimiste, relatari despre cotatii care tot salta, preluari si mari profituri. Administratorul fondului, chiar daca sesizeaza ca preturile sunt nesustenabile, nu poate trage obloanele ci prefera sa inchida ochii si sa incerce cel mult sa plaseze banii nou intrati in actiuni care au crescut mai putin decat media sau care promit rezultate peste medie. Cu alte cuvinte, fondurile mutuale au cele mai mari subscrieri pe varful bulelor.

Cand exista cele mai mari retrageri? Pai, pe minimele istorice. Va amintiti ce mai vindea “Iulica”(fondurile Julius Bear) in primavara lui 2009? Un fond este sufocat de cereri de retragere cand bursele scad sustinut, desi investitorii experimentati abia atunci intra la cumparare. Per total, fondurile mutuale va ofera la pachet nu experienta si expertiza pe care o promit ci marea sansa de a va include in turma oilor sacrificate la bursa. Din acest motiv (grosul banilor se plaseaza pe maxime, majoritatea rascumpararilor se fac pe minime) majoritatea fondurilor mutuale orientate spre actiuni vor fi depasite constant de indicii bursieri.

Capitalism glorios, comunism odios. Patru picioare-bine, doua picioare rau.

Sa facem un efort de imaginatie: cum ar arata binomul democratie+capitalism in Somalia sau Sudan? Dar comunismul implementat cu forta in cantoanele elvetiene sau Benelux? Pariez ca n-ar fi raiul pe pamant in primul caz si nici dracul n-ar fi atat de negru in cel de-al doilea. Jonglam printre sistemele posibile (ca tot a pus criza in discutie falimentul capitalismului) dar ignoram detaliile esentiale: gradul de educatie, maturitatea emotionala a liderilor care le impun si a populatiei care le adopta. Democratia fara educatie pica in populism, in capitalismul fara repere morale vor coexista opulenta si bantustanul iar comunismul nu poate fi experimentat decat in societati unde altruismul si empatia sunt dominante, altfel dorinta de posesie se deghizeaza in privilegii politice si rang social.

Se spune ca orice intamplare pe care o traim este in esenta neutra. Noi ii conferim atribute in functie de sistemul propriu de valori. Nicolae Steinhardt descrie in “Jurnalul fericirii” cum detentia din perioada comunista poate fi traita ca o experienta utila, de crestere interioara. Poti descoperi peste ani ca ai trait reusite care te-au imputinat si esecuri care te-au ridicat in proprii ochi. De ce n-am extinde ipoteza din start si asupra sistemelor pollitice? Dupa Revolutie am trait o etapa de demonizare a comunismului, acum descoperim ca si capitalismul are limitele sale. Putem condamna/ridica in slavi un sistem facand abstractie de societatea in care se aplica, de gradul de educatie, calitatea umana, sistemul de valori al celor pusi sa il implementeze si a celor care opereaza in interiorul sau?

Vorbim cu emfaza despre Grecia antica, leaganul democratiei, trecand repede peste caracteristicile societatii respective. Lasand la o parte inechitatea sociala niciodata pusa in discutie in orasul-stat (un grupuscul de 20-30.000 de cetateni, de doua ori mai multi meteci-“expatii”-si cateva sute de mii de sclavi fara drepturi) nu putem ignora gradul de educatie (desavarsita in scoli apoi in agora) al celor care o practicau. O populatie redusa numeric si relativ educata deci, cam ca in cantoanele elvetiene unde se practica cu succes democratia directa si institutia referendumului e foarte populara. Poate fi democratia un succes translatata in societati numeroase, lipsite de gradul de educatie necesar si cu un set dominant de valori care pune accent pe individualim si posesie? Obtinem, dupa caz, un amestec de populism si capitalism feroce, ori acelasi populism cu egalitarism de fatada, dar lupte interne pentru privilegii si putere de decizie.

Ciclic, capitalismul si comunismul isi organizeaza procese. Nu dam in judecata si natura umana?

Imi amintesc ce revolta a starnit cugetarea lui Ion Iliescu “comunismul, o idee generoasa aplicata prost”. Nu aplicarea a fost gresita, societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare. Sunt comvins ca si despre capitalism, acum la 20 de ani de la Revolutie, sunt multi care pot gandi la fel, mai ales dintre cei cocosati de rate, sau locuitori ai oraselor monoindustriale in curs de desertificare. La ce v-ati fi asteptat dupa 45 de ani de egalitarism fortat? Complexele de inferioritate si dorinta de parvenire au dat repede nastere multor ocupanti de fotolii in Top 300, s-au facut in cativa ani averi care in societati asezate se fac in generatii. Nu eram pregatiti pentru capitalism asa cum nu eram pregatiti nici pentru comunism. Dovada ca oamenii sunt importanti si nu sistemul pe care il adopta o avem contempland socialismul decent din statele nordice, capitalismul digerabil din Europa de Vest ori variantele sale extreme, cu bantustanele rasarind printre palate prin Africa si America de Sud sau cultul eficientei si profitului corporatist amintind de inceputurile industrializarii prin Asia.

Ce sens are atunci condamnarea comunismului, dincolo de discutabilul capital politic al celor care o propun? Sa condamnam si capitalismul pentru excesele sale din secolul trecut, pentru derapajele corporatiste din lumea a treia (vezi Cochabamba in Bolivia) ori modul in care castanele azvarlite in foc de bancheri sunt scoase acum de contribuabilul de rand? Ce vina au bietele sisteme cand societatea care le aplica e bolnava? Avem cenzura si politie politica si in capitalism (vezi Pinochet), simbioza stat-corporatism (Mussolini), putem avea chiar si comunismul-capitalist daca ne place China. Unde va ajunge lumea araba cu un import de democratie si capitalism? La fundamentalism sau impartire feudala a resurselor. Circulatia libera a ideilor poate genera progres si bunastare ori purificare etnica si genocid cum au patit-o niste state africane. Atentie, mare atentie deci la modul in care manuim lozincile si la ce se afla in spatele lor. Prea repetam ca niste tonomate refrenul orwelian din “Ferma Animalelor”-patru picioare-bine, doua picioare-rau.

Lumea intreaga e in crize. Vestea buna: exista solutii. Vestea proasta:actuala clasa politica nu poate sa le aplice

SUA si-a pierdut ratingul de fite. Euro-zone scartaie din toate incheieturile. China a scapat haturile inflatiei, Londra e in flacari si nici eu nu ma simt prea bine. Nu va panicati, exista solutii decente de iesire din criza (vezi mai jos). Nu ne-a ajuns cutitul la os pentru a trece la aplicarea lor, atata tot.

Bine v-ati intors in 2008: breaking news cu burse zgribulite, Roubini avertizeaza, Soros speculeaza, eternul Isarescu coboara tinta de inflatie doar ca sa-si ia avant pentru a o impinge mai sus. Ca si atunci, aflam in aceste zile ca o ducem prost pentru ca indicii burselor au mai luat o tranta. Ma rog, nu o duceam bine nici cand acestia cresteau sustinut intre aprilie 2009-mai 2010 dar mizeria avea alta poleiala. In ciuda panicii care ni se strecoara in suflet din jurnalele de stiri, exista solutii de iesire de criza. Asta cu conditia sa accepte sa piarda cei care castiga de regula mereu: pietele si inginerii financiari, wallstreet-ul in favoarea mainstreet-ului. Iata-le:

1. Lasati bancile sa falimenteze
Din 2008 se pompeaza trilioane si trilioane (ma rog, poate ca s-a schimbat intre timp si ordinul de marime) in sistemele bancare. Recent, bancile centrale au anuntat din nou injectii nelimitate de lichiditate. De ce asta? Pentru ca gunoaiele de sub presurile bancilor sunt atat de mari incat bancile au devenit adevarate gauri negre. Asta dupa ce au fost salvate cu bani publici iar statele salvatoare sunt la randul lor cu un picior in groapa. Nota de plata va fi transferata la un moment dar contribuabilului de rand, care va plati pentru excesele bancherilor (“prea mari sa fie lasati sa cada”) prin taxe si impozite mai mari. De ce n-am lasa insa bancile sa intre in faliment in corpore? Ne pierdem economiile? Ce impiedica bancile centrale, dornice sa repereze la infinit onoarea bancherilor, sa tipareasca banii celor care au depozite in falitele banci? Sa falimenteze bancile, sa isi primeasca deponentii integral agnoseala, sa schimbam apoi regulile jocului, sa impunem reglementari draconice care sa faca imposibile excesele si sa lasam apoi doritorii sa construiasca alt gen de institutii de acest tip. Vedeti ce usor e?

2. Lasati vechea clasa politica sa falimenteze
Vi se pare ca exista diferente notabile intre actualii politicieni? Cand esti Goldman Sachs sponsorizezi ambele partide, republican si democrat. Cand vezi cum au distrus economia, reperele morale si bunul simt, mai conteaza ca politicianul X vine din PD-L, PNL, PSD? Alte fete trebuie sa apara, alte discursuri. Vi se pare imposibil? Nu, nu am ajuns doar in acel punct, nu suntem suficient de disperati. Va amintiti de URR (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei)? Multi ii simpatizau, erau tineri, scoliti, cu spirit antreprenorial si abilitati exersate prin multinationale, dar n-au avut succes din pricina rationamentului “votului util”(de ce sa votez cu ei? nu castiga oricum si eu irosesc votul). Ei bine, asta e mentalitate de domnisoare care n-au strans cureaua. Daca URR isi conserva pozitia, inasprea tonul si refuza sitematic sa colaboreze cu marile partide, altfel discutam acum despre lipsa de alternative la vot. N-au fost suficient de hotarati, au gandit prea pragmatic, au vrut rezultate repede. Acum avem nevoie de altfel de discurs politic, de oameni care sa-si propuna sa ofere solutii reale, sa tina la principii si sa nu vizeze castigul imediat. La modul rapid in care se dezintegreaza societatea se vor face curand auziti.

3. Lasati globalizarea sa falimenteze
Cui foloseste globalizarea? Grosul profiturilor merge in buzunarele marilor corporatii care se delocalizeaza, folosesc mana de lucru ieftina si uneori si resursele mai ieftine ale bastinasilor si vand productia in tarile de origine, la aceleasi preturi mari. Cateva firimituri ajung si in tarile gazda, din spagi bine plasate si salarii modeste platite angajatilor. Locurile de munca se pierd in tarile marilor corporatii, apar grupuri dezabuzate care rabufnesc din cand in cand in acte de vandalism (Londra, revoltele din Paris, etc. Nu e departe insa momentul in care revoltatii vor avea si o platforma, nu toti cei care au iesit in strada in Londra erau infactori-vezi aici). Globalizarea trebuie sa lase locul relocalizarii, comunitatea locala trebuie sa ia locul “satului global”.

Sa nu ne temem exagerat nici de taxele vamale. Adeptii comertului liber ca pasarea cerului sunt avocatii celor care primesc subventii generoase in tarile de origine si sparg apoi pietele unde acordarea lor e considerat ajutor de stat.

Taxarea marilor averi e de asemenea bine venita. Inteleg ca libera initiativa, spiritul antreprenorial si acumularea de capital trebuie incurajate dar nu va faceti un fetis din asta. Goana dupa profit dezumanizeaza de la un punct in colo si se pare ca oamenii trebuie trasi de maneca cand sar prea mult calul in directia asta. Care o fi diferenta intre 50 si 500 milioane dolari cand vine vorba de nivel de trai? Cate iahturi sa-ti iei, cate limuzine, amante, vile in Monaco? De ce sa strangi averi pentru sute de generatii intr-una singura? De ce nordicii pot sa puna niste bariere acumularilor de acest tip si restul lumii nu?

“Supravandute”, actiunile si-ar fi revenit indiferent de sughiturile Fed. De ce “pisica moarta topaie”

Ieri panica mare pe burse. O singura speranta: Fed-ul va pune tiparul in functiune. Bernanke incepe sa vorbeasca seara, nu zice nimic de QE3 (nasol), recunoaste ca economia incetineste accentuat (nasol, too) dar promite ca dobanzile vor ramane la zero pana in 2013 (cu datoriile imense ale SUA si cu o economie incetinind se astepta cineva la altceva?). Bursa americana, pana atunci “verde, se intoarce deci si reincepe scaderea dar in ultima ora isi revine miraculos si termina pe un plus consistent. Concluzia? Revine optimismul, iesim din criza? Nici pe departe. “Pisica moarta topaie”, in miscari puternic descendente (multe actiuni de la BVB fac niste grafice “lumanare” in ultimele zile, nici pomeneala de renumitii dinti de fierastrau) apar din cand in cand miscari agresive de revenire, care sa aduca ceva cumparatori, carne proaspata pentru cei care incearca sa iasa din piete.

Scaderile erau prea mari pentru a nu avea si reveniri spectaculoase. Cine isi aminteste de panicile din 2008-2009 la BVB, stie ca bursele au ramas, de putine ori e drept, si fara vanzatori in anumite momente, cu multe actiuni la +15%. Pe orice miscare agresiva de scadere apar din timp in timp “vanatorii de chilipiruri”, incurajati de “amnezia” temporara a celor care vor sa faca exituri. Indiferent de sughiturile Fed, indiferent de ce ar fi spus Bernanke, miscarea s-ar fi produs. Sigur, daca informatiile furnizate erau chiar sumbre, momentul s-ar fi amanat un pic, cumparatorii decoland la cea mai mica veste roz. Ieri s-au agatat de paiul dobanzilor zero mentinute pana in 2013, de parca se astepta cineva la o ridicare de dobanzi in contextul fragilitatii economiei. Toata lumea astepta QE, sau macar majoritatea participantilor, n-au primit bani proaspeti, au aflat ca economia incetineste asa cum se banuia, dar s-au prefacut bucurosi ca dobanzile raman la zero.

De regula, aceste raliuri de crestere in piete cu trend descendent tin cam 2 zile. Ramane de vazut daca bursele vor avea oxigen pentru inca o sedinta de crestere. Daca insa se intra sub minimele atinse ieri la epuizarea acestei miscari de revenire, semnalul va fi cat se poate de prost. Cum SUA a fost vioara intai in declansarea scaderilor, este posibil ca viitorul combustibil pentru shorteri sa fie oferit de batrana Europa. Miscarile francului arata oricum (ieri coborase pana aproape de paritatea cu euro) ca tensiunile subterane sunt mai mari decat banuim.

Ce va face azi BVB? Dupa corectii agresive e momentul ca soarele sa straluceasca putin si pe strada micilor investitori. Din pacate, futuresul in SUA e pe minus acum, asa ca plusul de azi ar putea fi cam anemic. Pe o piata putin lichida, cumparatorii sunt oricum mai timizi astfel incat cresteri mai conssitente vom avea doar daca marile burse se mentin mai mult timp in teritoriu verde.

De ce nu fac doua cepe degerate analizele expertilor. Caz particular: Fondul Proprietatea

In mai putin de 2 saptamani, de la cresteri de salarii iminente pentru bugetari inca din 2011 s-a trecut la unele problematice si in 2012, an electoral. De la optimism pe pietele financiare, la panica. De ce nu reusesc analistii ,expertii, marii guru financiari livrati de mass-media sa nimereasca estimarile, macar pe departe? Simplu, atunci cand nu sunt pur si simplu agenti de marketing sau electorali, expertii extrapoleaza liniar informatiile existente, facand abstractie de “lebedele negre” care pandesc dupa colt.

Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.

De ce se inseala analistii atat de des? 2 motive pot fi invocate.

1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.

2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.

De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?

Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg. “Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.

Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.

BCE tureaza tiparul, America si-a pierdut cei 3 A. Asta imi aduce aminte de baiatul ala, Lehman, si de fratii lui.

Banca Centrala Europeana mai pune de un QE incercand sa ia din piata bonduri italiene si spaniole pe care nimeni nu le vrea. S&P si-a luat inima in dinti aratand ca hainele de 3 A ale imparatului sunt de fapt niste carpeli. Avem insa reuniuni peste reuniuni de urgenta, mesaje de linistire, totul va fi bine. Oare? Iata cel mai negativ scenariu cu putinta in urmatoarele luni.

In cartelile tot mai accentuate ale Germaniei, BCE se pregateste sa ia repede din piata bonduri italiene si spaniole, oferind finantarea pe care piata o refuza celor doua economii. Ce, numai Bernanke sa fie injurat pentru QE-uri? Care Bernanke va trebui sa reactioneze saptamana asta dupa taierea ratingului SUA. Probabil ca o va face in stilul sau caracteristic, inca o runda de tipar (QE3). Cat timp euro si dolarul raman principalele valute din lume, baietii astia din bancile centrale chiar isi permit sa se joace cu bitii din banii electronici. Unde sa fugi? De pe euro (se sparge uniunea monetara, Germania tipareste deja marci, fugiiiti!!) pe dolar (va deveni hartie igienica, nu isi mai pot plati datoriile iar asiaticii nu ii vor finanta la infinit, etc, etc!) si viceversa intr-o goana bezmetica fara perspectiva (francul e o gara prea mica pentru toti panicatii). Se dau asigurari peste asigurari de bancherii centrali ca sunt pregatiti sa faca fata turbulentelor, ca vor furniza bancilor injectii interminabile de lichiditate. Si asta vor si face , spre nesansa tuturor.

Unde vor plasa bancile si speculatorii banii proaspeti de la Fed/BCE/BOJ/SNB?

Parca am mai vazut odata filmul asta, nu? Era prin 2009, pietele bursiere dadeau cu fundul de pamant iar bancherii centrali incepeau sa pompeze bani in banci cu nemiluita si sa taie dobanzile. Asta a ajutat bursa americana sa ajunga aproape de maximul dinaintea crizei si marfurile sa bata noi recorduri. Iata ca o noua runda globala de pompare a lichiditatilor bate la usa, moment in care preturile actiunilor si ale marfurilor abia au apucat sa se corecteze usor. Teama mea cea mare este ca de aceasta data banii vor merge cu precadere spre marfurile agricole si metale industriale (perspectiva revenirii recesiunii nu incurajeaza prea mult cumpararea de actiuni), ma rog, genul de lucruri de care populatia nu se prea poate dispensa.

Cu bucata mea de paine, am rupt dintii unui caine
Pentru ca bancile europene si americane sa ramana in picioare iar bancherii sa isi pastreze fotoliile calde si bonusurile de rigoare, lumea o sa flamanzeasca la propriu de aceasta data. Si nu ma refer doar la lumea a treia unde se moare deja de foame (vezi Somalia), probleme de acest gen vor apare si in zona mai dezvoltata, cel putin in paturile sarace ale populatiei. Si nimeni nu isi mai permite acum sa urce curand dobanzile de politica monetara pentru a aspira banii fierbinti din piete, la gradul de supra-indatorare la care au ajuns statele. Preturi si taxe mai mari, iata mandra lume noua.

Ce facem noi, muritorii de rand?
Daca aveti economii zero si credite cat curprinde, e nasol. Eu as mai da un telefon rudelor de la tara, poate au nevoie de ceva medicamente, un detergent, o vorba buna. S-ar putea ca in curand sa aveti si voi nevoie de o stevie, un copan de pui ecologic, o ciosvarta dintr-o pulpa de porc, etc din batatura lor. Daca aveti ceva economii si nici un credit, e cazul sa va diversificati banutii. Stiu, va trebuie sume foarte mari pentru a specula la bursele de marfuri, dar va puteti plasa banii in actiuni traditionale, asta numai dupa ce bursele mai dau o data de pamant. In caz de inflatie maricica, preturile actiunilor vor urca si ele dupa primul val de panica.

De franc nu pot sa zic cu inima impacata multe. E deja foarte sus, ar mai putea urca ceva, mai ales daca de zona euro se alege praful. 50/50 in opinia mea, bun cel mult pentru o diversificare. De alte valute nu pomenesc, bancile romanesti nu ofera posibilitatea asta decat pe private banking. Nici de aur nu zic nimic, e greu sa-l vinzi la pretul corect cand il ai fizic la usa, iar speculatiile cu aurul de hartie nu sunt pentru toata lumea. Iar daca aurul ajunge refugiul ultim, alte lucruri vor fi mai importante (aaa, o pusca buna?).

Daca nu sunteti legat de vreo ipoteca de banca, s-ar putea ca inflatia mai mare sa va faca chiar bine, oricum indicii de referinta vor creste mai lent decat preturile din piata. Daca aveti rate mult mai mari decat 1/3 din salariu si nici un bun executabil, o optiune valabila este sa nu mai platiti ratele. Oricum, un val de falimente pentru bancile mici/medii (din cele care nu sunt prea mari sa pice) bate la usa, in special din tarile cu probleme din Europa.

Nu vreau sa inchei pe un ton pesimist. Poate ca tot raul care ar putea urma va fi de fapt spre bine. Poate ca noua generatie de politicieni nu va mai fi presul lobby-ului bancar, poate ca sistemul monetar se aseaza pe alte baze, mai sanatoase, poate ca lumea “civilizata” invata sa se lateasca doar cat ii permite plapuma. Sper sa invatam (la viitoarea scoala..austriaca, obligatorie) ca parghiile monetariste nu aduc prosperitatea, ca expansiunea necontrolata a creditului ne poate pulveriza si bruma de agoniseala cand bulele se sparg. Poate ca excesele din trecut vor pune bazele cumpatarii si realismului din viitor.

Ultima gogoasa la bursa: isi vand SIF-urile actiunile BCR!

Ultima doza din drogul “SIF-urile si actiunile lor valoroase la banci” este injectata in venele investitorilor naivi in aceste zile. Erste a facut o oferta societatilor de investitii iar cei care viseaza cai verzi pe pereti spera ca pretul pe actiune sa fie, daca nu cat cel platit de austrieci la cumpararea pachetului majoritar al bancii, macar proportional cu indicatorii de evaluare ai rivalei listate BRD. Va explicam mai jos de ce nu se va intampla acest lucru si de ce actionarii ar trebui sa fie mai ingrijorati de banii care ar putea intra pe mana administratorilor SIF decat de blocarea lor mai departe in actiunile BCR.

Va amintiti de slagarul “BET-FI 100.000?”. Se canta de brokeri si mici investitori saraci cu duhul in 2007 si urma sa incununeze adevarata valoare a activelor SIF, in urma listarii BCR la bursa. B(i)ET-FI n-a mai ajuns insa la 100.000 ci la...7.000 de puncte, doi ani mai tarziu, pe fondul crizei financiare (pe care administratorii SIF nici n-au visat-o, astfel incat sa mai iasa din ceva actiuni listate si sa-i prinda deranjul cu cash pentru achizitii la preturi mici). Nimeni nu parea sa observe in 2007 ca activele atat de valoroase (bineinteles, bancare) nu isi gaseau reflectarea in profitabilitatea celor cinci societati, managementul lor remarcandu-se in ultimii ani prin tot felul de afaceri paguboase (ma rog, cel putin pentru actionari), unele cu conotatie penala (Dinel Staicu, Catalin Chelu au avut de altfel ocazia de a-si pune ideile in ordine in locuri racoroase).

Cum universul, si bineinteles pietele de capital, au o structura fractala, anumite teme se incapataneaza sa revina. De pilda, activele SIF, etern “nemeritat de subevaluate in raport cu pretul actiunilor la bursa”. Cu alte cuvinte, prostii de investitori nu pun niciodata pret real pe actiunile pe care le detin. Ultima flotare optimista referitor la actiunile SIF vine din oferta pe care Erste a facut-o SIF-urilor pentru cele 30% din actiunile BCR pe care acestea le au. Oferta are drept scop renuntarea la pretentia listarii BCR la bursa, un angajament asumat de altfel de austrieci care vor insa sa fie “nemti” doar cand asta e in avantajul lor.

Tepele din piata...Universitatii
De ce e vorba aici de inca o gogoasa expediata pe adresa investitorilor SIF? Din doua motive:

1.Exista abordari prin media care vor sa induca ideea unui pret nesperat de mare care urmeaza sa fie obtinut de SIF-uri. Evident, nu se stie inca nimic concret despre acesta. Calculele pe care le face azi ZF-ul pleaca insa de la evaluarea la bursa BRD, de la multiplii actiunilor sale. Nimeni nu pare sa observe insa ca BRD este mult mai eficienta decat BCR. Ba mai mult, articolul in cauza pluseaza: “e adevarat ca BCR face un profit similar cu BRD, dar are active cu 50% mai mari, deci acesta ar putea fi proportional la un moment dat”! (dar provizioanele, urmeaza si ele aceeasi regula, nu? Mai ales pe criza...). Cu alte cuvinte, 30% din BCR ar trebui sa faca cat 45% din BRD la bursa, adica nici mai mult nici mai putin de 1 miliard euro, cam 200 milioane pentru fiecare SIF! Cu alte cuvinte, iar ne imbatam cu apa rece. Ce ne facem insa daca estimarea Erste asupra valorii detinerilor SIF nu coincide cu cea a jurnalistului de la ZF? Sigur, sansele sunt mici, dar totusi...

Si de ce ar vrea Erste sa plateasca nu pretul supraevaluat al actiunilor BCR (cum e adus din condei mai sus), ci macar pretul “corect” al acestora? Doar ca sa nu se vada listata la bursa? Adica, de frica raportarilor periodice, Erste o sa scoata din buzunar cateva sute de milioane de euro (sa nu zic miliardul ca ZF-ul), pe criza asta? Eu zic asa: daca austriecii chiar sunt nebuni sa asvarle cu capitalul acum, o vor face superavantajos pentru ei si le vor oferi SIF-urilor exitul la un discont apreciabil fata de valoarea contabila a actiunilor BCR.

2. Sa presupunem ca in contul SIF-urilor intra niste bani in urma tranzactiei, multi sau putini (mai degraba putini fata de cat se asteapta investitorii, avand in vederea experienta istorica de mari negociatori a administratorilor SIF). Avand in vederea experienta ultimilor ani, a tranzactiilor incheiate de SIF-uri, a participatiilor vandute mai mereu la preturi modice, in contratimp cu piata, eu unul as fi tare nelinistit daca suma in cauza intra in contul SIF. Unu, pentru ca dintr-o data va valora cu 45% mai putin, cam cat e raportul dintre activul net al SIF-urilor si capitalizarea lor bursiera, doi pentru ca respectivii banii vor fi supusi efectului de administrare al SIF-urilor si vor fi suferi noi corectii in timp (cu alte cuvinte, mai bine sa aibe SIF-urile active valoroase la distanta, decat sume mari in casa).

A capiat francul? Cateva solutii pentru debitori

Va ganditi la o refinantare? Proasta idee in momentul in care francul bate maxime istorice fata de euro, dolar si implicit, leu. Chiar daca potentialul de crestere nu e total epuizat pentru moneda elvetiana, mai ales in conditiile amplificarii crizei, cine se refinanteaza acum nu face decat sa marcheze pierderile din curs din ultimii ani. Sfatul meu: intarziati deliberat la plata ratelor, fortati mana bancilor pentru a va oferi macar acum dobanzi decente la creditele vechi in franci.

Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.

Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:

1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.

2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)

3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!

“Fiat money” exclude marile falimente suverane

“Defaultul” SUA e o gluma buna. Cum sa intre in faliment un stat care poate tipari cat doreste? Portugalia, Italia,Spania? Noi credite de la BCE asteapta pe “teava”. Cand datoria publica urca in stratosfera iar banii nu sunt legati de vreun activ forte, nu se pune problema daca detinatorii de obligatiuni isi vor recupera investitia, ci la ce putere de cumparare li se vor rascumpara detinerile.Cititi mai jos care poate fi refugiul investitorilor din bonduri guvernamentale in perioada urmatoare.

M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.

Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.

Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.

Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.

Criza financiara, faza fotbalistica: Cristiano Ronaldo si Kaka, pusi garantie pentru un imprumut de la BCE

Grupul bancar ce a finantat Real Madrid cu 76,5 milioane euro pentru achizitia celor doi jucatori de marca vrea sa imprumute bani de la Banca Centrala Europeana. Incercand sa ofere solutii la cererile BCE de a primi garantii, bancherii spanioli s-au gandit sa-i propuna pe Kaka si CR7 drept colateral. Oare Mugur Isarescu ar fi interesat de brazilienii de la Rapid sau macar de City Mall unde sa-si mute arhiva?

Povestea e relatata in Presseurop.eu de unde a fost preluata de Zero Hedge. In 2009 Real Madrid a imprumutat 76,5 milioane euro pentru a plati o parte din valoarea transferurilor lui Cristiano Ronaldo (100 milioane euro lui Manchester United) si Kaka (60 milioane euro lui AC Milan). Acum, banca creditoare are probleme si cauta la randul sau finantare. In lipsa de ceva mai bun, bancherii spanioli s-au gandit la o solutie extrema: extremele lui Real Madrid. In ce scenariu cele doua garantii ar fi... executate? Bankia Group ar trebui sa se confrunte mai intai cu insolventa, apoi Real Madrid sa nu mai poata sa isi plateasca obligatiile (adica veniturile din reclame si drepturi de televizare sa scada spectaculos) si, in cele din urma, clubul sa nu fie salvat in aceasta ipoteza din bani publici (se pare ca in Spania exista totusi o traditie in acest sens). Ma rog, eu abia astept sa-l vad pe CR7 jucand cu brandul BCE pe piept si neaparat cu cravata la tricou, cum ii sade bine unui activ bancar.

Ar fi chiar imposibil ca Champions League sa fie castigata in viitor de o echipa de jucatori obtinuti din... colaterale? Vom afla cu siguranta in urmatorul deceniu de criza financiara. Cum bancile centrale sunt imprumutatorul de ultima instanta, salvand companii dar si state (vezi BCE-Grecia), totul poate fi posibil.

Gata-gata sa ajung miliardar la 6/49

Un savant “diabolic” (Michael Martin), as in ale statisticii cum se recomanda, vrea sa faca din noi mari castigatori la 6/49. Te abonezi la newsletter-ul sau (www.loto-castig.ro), primesti in prima luna gratuit un set de combinatii potential castigatoare si te rogi la bunul Dumnezeu sa intri in pas alergator in “European Winners Club”. O afacere beton pentru loterii si furnizorii de castele in Spania si asta chiar daca sistemul ar oferi o probabilitate de castig usor mai mare decat in mod normal, cum se lauda. Cititi mai jos despre filozofia hazardului in opinia fondatorului sistemului de joc si ce rezultate am obtinut personal cu acesta.

Sistemul mult-laudat pleaca de la o observatie corecta. Desi probabilistic toate variantele au potential egal de a iesi castigatoare totusi nimeni n-a vazut pana acum 6 numere consecutive extrase. De asemenea, nici o combinatie castigatoare nu s-a repetat in nici un sistem de loterie din Europa, desi ar avea la fel de multe sanse precum o combinatie de numere care n-a iesit niciodata (asta n-am verificat, o iau de buna). Asa ca Michael Martin s-a pus pe treaba si a conceput un sistem de generare a combinatiilor posibile, care elimina aceste anomalii-numere jucate prea des, combinatii de numere consecutive, etc.

E suficient pentru a castiga? Bineinteles ca nu. Cu ce ma incanta daca cele cateva milioane de variante posibile pentru marile premii (6 sau 5 numere nimerite din 49) se ...injumatatesc? Eu unul nu sar in sus de bucurie daca in loc de 1 la 1 milion ma trezesc cu sanse de 1 la 200.000. Nici daca am 1 la 50.000 nu sunt prea incantat, abia la 1:100 mai tresar putin.

M-am abonat insa de curiozitate pentru a primi combinatiile castigatoare de 2 de ori pe saptamana. Am optat pentru 6 variante (se poate si 3 dar si 12) ce urmau sa fie furnizate timp de o luna inaintea fiecarei extrageri. N-am asteptat pana la capat, recunosc, am doar rezultatele partiale: din cele 3 seturi de combinatii primite pe mail pana acum, fiecare continand cate 6 variante de 6 numere, cel mai bun rezultat a fost o ..”dubla” (adica 2 numere nimerite la extragerea din 21 iulie), am mai avut inca 4 variante ce au nimerit un singur numar extras si 13 variante care n-au reusit nici macar atata lucru. Iata seturile de combinatii oferite, ca sa va faceti o idee:

Pentru extragerea din 24.07.2011
1,9,15,27,44,49
2,9,12,27,44,48
3,9,10,27,44,47
13,24,27,28,33,49
13,21,22,27,31,48
13,20,26,27,32,47

Pentru 21.07.2011

11,2,9,23,47,49
1,14,16,22,37,42
1,7,24,34,45,48
11,17,23,39,43,47
3,5,16,31,35,42
12,18,34,38,40,45

Pentru 17.07.2011

1,29,32,35,38,43
15,23,28,36,46,49
3,9,19,37,39,41
8,11,25,32,35,48
2,10,18,23,31,46
3,5,12,16,37,44

Dupa cum se observa, numere destul de uniform distribuite, niciodata mai mult de doua numere consecutive.

Cui prodest?
Daca te uiti pe site, la capitolul “rezultate European Winners Club”, observi ca sistemul a generat pana acum castiguri totale de 952.308 lei, corespunzator unui numar de 21.783 variante castigatoare, pentru 15.146 de fericiti. Daca imparti valoarea castigurilor la numarul de variante castigatoare vei obtine 43 lei. Cu alte cuvinte, sistemul a oferit in mare majoritate castigatori la categoria a 4-a (cine nimereste 3 numere din 6 si pleaca acasa cu imensa suma de 30 de lei). Daca imparti castigurile la numarul de catigatori, vom avea 62 lei de caciula. Ceaa ce inseamna ca unii au primit de mai multe ori 3 numere castigatoare.

Din pacate, sumele investite pentru un castig lunar de 62 lei sunt mult mai mari. Presupunand ca participantii opteaza doar pentru 3 seturi de numere bi-saptamanal, pe care le joaca disciplinat, suma ce ar trebui platita la agentia loto reprezinta ..dublul castigului mediu. Marele castigator din acest sistem este deci Loteria (citez din e-mailul saptamanal “Va transmitem mai jos variantele dumneavoastra de joc. Insistam pe faptul ca trebuie sa jucati variantele furnizate. In caz contrar, veti pune in pericol rezultatele clubului si de asemenea, veti risca sa ratati un castig substantial”). Urmeaza bineinteles fondatorul, care ofera doar o luna gratuit seturile de numere; apoi, cine crede ca va da lovitura in acest mod, va trebui sa plateasca pentru a le primi in continuare.