Fericirea ca sablon

Mass-media, in special cea parasutata in zona tabloidului, ne propune un sistem de valori si retete concrete de reusita in viata. E suficient sa observi ponderea perechilor de sani, a masinilor de fite si “dramoletelor” din lumea vedetelor ca sa observi care sunt prioritatile fixate publicului. De aici rezulta si tonele zilnice de frustrare: eu de ce n-am in palmares cat mai multe exemplare de la pagina 5? De ce nu-mi permit o amarata de operatie estetica? de ce nu conduc un bolid? de ce n-are si tata contracte cu statul ? De ce nu sunt si eu vedeta, macar una mai mica? etc, etc

Pe nesimtite fericirea ,reusita in viata au fost ingramadite in cateva sabloane iar indepartarea de ele e perceputa ca esec. De ce ar trebui sa avem toti siluete de manechin, rating de Andreea Marin & Stefan Banica, vile in Pipera si masini decapotabile ca sa ne simtim bine? De ce ni se sugereaza subtil ca implinirea vine doar prin raportarea la minusurile altora? Cate credite nu s-au luat ca sa copiem cate putin din stilul si accesoriile vedetelor, ce risipa de resurse ca sa ne copiem “modelele”. Era incomparabil mai ieftin si placut se ne acomodam mai bine in propria piele, sa ne intelegem unicitatea, sa nu ne fabricam o identitate de bon ton prin raportarea la ceva exterior (care intamplator e camuflat de mult fard).Asta e propria noastra calatorie prin lume si in loc sa ne bucuram de ocazia formidabila de cunoastere si autocunoastere ce ni s-a oferit ne comportam ca intr-o excursie in grup in care fiecare incearca sa copieze experientele si “look”-ul ghidului de conjunctura.