Plasamente financiare...impotriva vantului

"Capitalismului nu-i place cand idiotilor le raman prea multi bani. Asa ca inventeaza mecanisme prin care acestia sa le fie luati inapoi. Avem deci institutii gen Goldman Sachs, obligatiuni subprime, ipoteci pe mai mult de 30 de ani, produse derivate, administratori de investitii, etc".

Mai crede cineva in acest moment ca achizitia unei case reprezinta o investitie? Ca este o buna idee sa-ti plasezi banii in actiuni in vederea asigurarii unei batraneti linistite? Ca ar trebui sa consumi linistit asteptand cresterea iminenta a veniturilor in perspectiva convergentei? Probabil nu foarte multi, desi enunturile de mai sus pareau locuri comune in urma cu 2 ani. Ce s-a schimbat intre timp?

S-a schimbat economia, pe aici, pe acolo, prin punctele esentiale. Dar, mai important decat asta, s-a schimbat perspectiva. O schimbare de perceptie care nu vine pur si simplu din observarea ciclurilor economice, altfel am avea deja o mica armata tropaitoare in asteptarea minimelor. Oamenii incep sa constientizeze ce inseamna amanetarea veniturilor viitoare pentru satisfactii trecatoare din prezent. Sigur, e mare lucru sa ai o casa, mai ales cand esti pe punctul sa iti intemeiezi o familie si nu vezi prea multe in neregula in jur, nici la partener, nici la imprumutul pe 30 de ani pe care te pregatesti sa-l iei. Criza ne-a aratat acum care poate fi impactul majorarii ratelor, a pierderii jobului, a deprecierii monedei nationale in fata valutei in care rambursezi imprumutul. Ne-a mai aratat si perspectivele unei economii in care se iau credite externe pentru a se plati salarii si pensii.

In 30 de ani se pot intampla foarte multe: divort, parasirea localitatii in vederea specularii unor oportunitati de cariera la sute de kilometri, recesiune economica in care ratele devin impovaratoare, etc. Daca pretul locuintei scade in urmatorii 10 ani, si nu vei mai putea plati ratele, te trezesti executat silit si poti ramane in continuare dator la banca. Iar in ceea ce priveste speranta unei achizitii din perspectiva investitorului...priviti atent dinamica demografica ca sa intelegeti ce consistenta mai are ideea asta. Deocamdata, in Bucuresti, in conditiile in care dobanzile la euro sunt la minime istorice, este in continuare mai ieftin sa fii chirias (chiriile au scazut pana la 250 euro/luna pentru 2 camere, in multe zone).

Iar despre investitiile pentru pensie, ce sa mai spunem. Fondurile de pensii si-au plasat banii in principal in bonduri guvernamentale, emise de cele mai indatorate state. In eventualitatea ca sumele vor fi rambursate, pariaza cineva ca inflatia nu le va toca marunt? Iar despre burse, in contextul somajului si perspectivelor de crestere a fiscalitatii, trebuie sa fii cu adevarat optimist incat sa periezi pe actiuni pe termen lung (ajustat cu inflatia, performantele indicelui S&P500 sunt negative in intarvalul 2000-2007, desi nominal pare ca investitorii au castigat ceva).

Va reproduc in final o vorba de duh marca Bill Bonner, un tip citat des pe-aici: "Capitalismului nu-i place cand idiotilor le raman prea multi bani. Asa ca inventeaza mecanisme prin care acestia sa le fie luati inapoi. Avem deci institutii gen Goldman Sachs, obligatiuni subprime, ipoteci pe mai mult de 30 de ani, produse derivate, administratori de investitii, etc".