Hiperinflatie sau faliment suveran?

Am citat din Bill Bonner de cateva ori pana acum. Fondatorul "Daily Reckoning", pesimist de calibru, e recomandat inainte de orice prin rezultatele predictiilor sale. Acum 10 ani, Bonner recomanda "vanzare" pe actiuni si "cumparare" pentru aur. Cine i-a urmat sfatul se felicita si acum. La inceputul lui 2010, Bonner propunea inca un pariu pe 10 ani: "vanzare" pe bonduri si "cumparare" pentru actiunile japoneze, pe rationamentul "sunt singurele lucruri pe care pare sa nu le doreasca nimeni acum". Va propun azi un pasaj din Bonner in care acesta se refera la datoriile guvernamentale si la falimentul statelor. Suna interesant, chiar daca, aparent, Grecia pare din nou salvata.

"Chiar si Guvernele care au datorii denominate in propria moneda pot falimenta. Chiar si daca au puterea sa tipareasca moneda. Cum se poate intampla acest lucru? Sa spunem din capul locului: Guvernele vor alege de regula sa se declare in faliment decat sa riste hiperinflatia. Nu pot alege ca alternativa sa taie prea mult cheltuielile publice. Asta va duce la venituri mai mici din taxe si deci la un deficit mai mare. Parintii Fondatori ai Americii au observat inca de acum multi ani ca in momentul in care poporul va realiza ca isi poate vota singur banii de care are nevoie democratia va fi condamnata. Multi presupun ca daca politicienii le ofera beneficii, "altcineva" va plati pentru ele, cumva, intr-o zi. In practica, acesti bani nu vin din taxe aditionale. Majorarea taxelor produce o incetinire a activitatii economice, fapt ce scade veniturile Guvernului. Asa ca, in loc sa majoreze taxele, Guvernul isi imprumuta fondurile. Datoria publica devine din ce in ce mai mare pana cand, precum in cazul Greciei, aceasta devine imposibil de sustinut.

SUA are probleme cu datoriile sectorului public, comparabile cu cele din Europa, si are in acelasi timp probleme mai mari din sfera datoriilor din sfera privata. Momentan, cerul deasupra pietelor financiare americane pare senin. Dar valul urias de falimente si executari silite care se pregatesc din sfera privata, plus sumele record imprumutate de Guvern in ultima perioada vor impinge in sus randamentul bondurilor, facand refinantarile din ce in ce mai anevoioase. Situatia Guvernului SUA este mai complicata decat cea a debitorilor privati, or cea a statului California sau a Greciei. Guvernul Federal poate tipari bani dar este in acelasi timp la mana investitorilor in bonduri. Anul trecut unchiul Sam s-a imprumutat cu 2,1 trilioane dolari. Anul acesta va trebui sa obtina 2,4 trilioane. Fara acest bani, cheltuielile Guvernului vor trebui taiate la jumatate.

Daca apetitul investitorilor in bonduri se reduce, acesta trebuie stimulat prin dobanzi mai mari. Iar o rata mai mare a dobanzilor se adauga la costurile debitorului, crescandu-i deficitul bugetar si obligandu-l sa imprumute si mai multi bani pentru a-l acoperi intr-o spirala a indatorarii care are la capat falimentul. Ati putea spune ca Guvernul poate alege sa iasa din corzi tiparindu-si proprii bani; dar ce se va intampla daca Guvernul SUA va tipari 2 trilioane in acest an? Asta va duce la hiperinflatie. Pagubele pentru economie vor fi uriase, doar Guvernele sub presiune precum Germania inainte de al doilea razboi mondial sau cel din Zimbabwe alegand sa riste asta. Asa ca vor incerca sa promita, cum face acum Grecia, taieri de cheltuieli guvernamentale, deal-uri speciale de finantare, vor impinge putin mai sus rata dobanzii pentru a o face tentanta, dar nu suficient de sus pentru a starni panica in piata bondurilor.

Asa ca, atata timp cat piata bondurilor o permite, datoriile vor continua sa creasca. Dar intr-un anumit punct, punctul in care intoarcerea nu mai este posibila, autoritatile nu se vor mai putea salva de la dezastru. Cand deficitul bugetar ajunge prea mare, ajustarile pentru a-l rebalansa-cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli-ar sugruma economia. Guvernul in cauza va trebui sa aleaga atunci intre doua rele: fie se declara falit, fie tipareste bani pentru a-si plati datoriile. De cele mai multe ori va alege cea mai putin dureroasa solutie, declarandu-se in faliment si sacrificand astfel investitorii in bonduri in locul propriei populatii (vezi Argentina, n.n.)".