ING e mare amator de inserturi de acest gen, reprezentantii bancii fiind dispusi sa plateasca doar pentru click-urile date pe reclama lor. Reclamele prin Google vin dupa acelasi principiu, pentru un click compania fiind gata sa plateasca...1-4 centi. Cum sub 1% din vizitatori vor da click-uri realizati ce usor este sa te imbogatesti din Google Ads.
Altceva vreau insa sa spun. Folosind acelasi principiu, ar trebui ca firmele pentru care se face panotaj stradal sa scoata banutul din buzunar doar pentru clientul oprit in trafic cu gura cascata la reclama lor? Sau in cazul spoturilor TV, se plateste doar pentru "prietenii care nu stiu de ce" cumpara apoi si berea de care se vorbeste in reclame? Daca nu da nimeni click inseamna ca furnizorul de produse si servicii n-a castigat nimic?
Notorietatea brandului respectiv are numai de castigat din expunerea sa la vedere. E ca un mesaj subliminal "ia uite, nu scapi de noi nici aici". Cine accepta pe blog, pe site-ul personal sau al angajatorului astfel de modalitati de reclama ar putea fi trecut lejer la categoria sponsor al companiei care se promoveaza astfel. In plus, mesajul din subsidiar este "sunt dispus sa ma vand mai pe nimic" si va fi un handicap serios in momentul negocierii unui banner adevarat. "Mai bine putin decat nimic" este insa o momeala irezistibila cand esti cu foamea in gat, tocmai buna ca sa-ti intretina iluzia ca ai o afacere sau furnizezi continut din care se poate castiga bani. Daca toata lumea ar refuza pay per click-urile probabil ca o parte din cei care se promoveaza astfel ar fi in final dispusi sa plateasca pentru simpla expunere a numelui, brandului, servicului pe care il ofera.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu